Marina Davîdova a cerut în chiar prima zi a invaziei militare rusești în Ucraina încetarea imediată a „operațiunii speciale”. În scurt timp a început să primească amenințări, pentru „activitate antirăzboi”. În cele din urmă a decis să plece în Lituania.
Pe 24 februarie, la ora 14.26, Marina Davîdova a scris o petiție în care cerea încetarea imediată a acțiunilor militare pe teritoriul Ucrainei. Abia pe urmă și-a dat seama că a fost aproape prima persoană din lumea teatrală care s-a manifestat împotriva războiului pe care regimul Putin a impus să fie numit în Rusia „operațiune specială”.
„După două-trei zile am început să primesc amenințări și blesteme pe e-mail de la adrese necunoscute și pe telefon de la numere necunoscute. Pentru o cât mai puternică intimidare, unele erau scrise cu majuscule. Nu le-am acordat atenție, pentru că mi se mai întâmplase și înainte.
După alte câteva zile, pe ușa apartamentului meu a apărut un Z, a cărui semnificație nu am înțeles-o atunci până la capăt. Un singur lucru era clar: era «un semn negru» scris cu vopsea albă. Telefonul îmi era ascultat cu atâta sinceritate, încât în mod constant îmi venea să-l trimit pe «tovarășul maior» pe urmele «navei de război ruse».
Ar fi mai bine să pleci, altfel Doamne ferește, să nu te jefuiască sau să-ți de-a cu ceva în cap, din pură întâmplare, pe o alee întunecată, așa mi-au rezumat prietenii ceea ce se întâmpla”, a scris Marina Davîdova, într-o postare pe Facebook, după ce a ajuns în Lituania.
Aprobare de la FSB pentru a pleca din Rusia
Criticul de teatru a fost ajutată de mai multe persoane să plece din Rusia, dar nu le poate mulțumi pe nume din motive evident. A plecat cu un microbuz în care mai erau șoferul, o doamnă drăguță din Lituania, fiul ei, cățelul lor.
„În apropiere de graniță, șoseaua a încetat să mai fie șosea și s-a transformat într-un drum plin de gropi. Părea că fusese bombardat de curând. La bariera de la graniță era o mulțime de oameni. Păreau muncitori care părăseau în grabă Rusia.
Le-am dat pașapoartele. Pe cele lituaniene le-au returnat imediat. Mie mi-au cerut să merg în baraca grănicerilor.
– Deci. Care este motivul plecării?
– Vedeți că am o viză Schengen pe cinci ani.
– Acum nu mai e un motiv pentru o deplasare.
– Hmmm… Dar mai am și o invitație oficială din partea unui festival din Finlanda. Și chiar acolo mă duc, doar că merg pe acest drum ocolit din motive ușor de înțeles. Vă arăt invitația cu semnătură, ștampilă etc.
– Dar Festivalul din Finlanda a cerut permisiune pentru dumneavoastră de la FSB?
– Ce??
– Atunci nu avem pe ce bază să vă lăsăm să plecați. Dar i-am trimis deja șefului meu numele dumneavoastră (arată undeva în spatele lui). Așteptați!”, a povestit criticul.
Al doilea punct de control
Au trecut circa 40 de minute chinuitoare de așteptare. Într-un final, Marina Davîdova și companionii săi din microbuz au fost lăsaț să treacă de barieră și deja începuseră să se îmbrățișeze, când, după 50 de metri, mașina a ajuns la al doilea punct de control rus.
„Iar ne-au luat pașapoartele, iar le-au dat imediat înapoi pe cele lituaniene.
– Dar cetățeana rusă trebuie să aștepte! – ne-a zis o polițistă de frontieră corpolentă.
Am așteptat aproape o oră. Nu era deloc plăcut, iar nervii erau întinși la maxim. Încercam să-mi imaginez cum voi scăpa din acest «in the middlе of nowhere», dacă nu mă lasă să trec. Dar dacă mă arestează? O fi existând deja vreo lege? S-o aplica retroactiv?
Se întoarce polițista de frontieră:
– Care e domnița noastră cetățeană rusoaică? Veniți cu mine!
Intrăm într-o clădire de beton, mergem pe niște coridoare care răsună, ne oprim în fața unei uși întredeschise.
– Așteptați aici! Veți fi chemată.
Pleacă”, își amintește Marina Davîdova.
Luată la întrebări
De după ușă se auzeau voci de bărbați. În jur nici picior de om. Criticul de teatru se simțea din ce în ce mai inconfortabil. Într-un final a fost chemată. În încăpere erau trei bărbați îmbrăcați în civil și după privirile lor „curate ca lacrima” și-a dat imediat seama cine sunt. Organele! Grănicerii sunt pentru ei doar niște copii de mingi.
„Deci, Marina Iurievna, luați loc. Povestiți-ne: unde vă duceți? Cu cine? De ce? Pentru mult timp? Ce e ăsta Festivalul NET? Și cine îl sponsorizează? Are și investitori străini? Dar legături cu agenți străini? Dar la proteste ați fost? Dar texte care discreditează puterea ați scris? Și ce părere aveți despre «operațiunea specială»? Deci, nu vă e milă de copiii din Donbas, da?
Timp de o oră și jumătate, trei securiști, trei prieteni veseli poartă un dialog încrucișat cu un critic de teatru. Reușesc să le povestesc despre toate, chiar și despre teatrul postdramatic și manierismul englezesc. Se trezește conferențiara din mine, eu mân viforul.
Când am ieșit, însoțitoarea mea de drum era albă ca varul. Pe mine m-au salvat calitățile mele oratorice. Dar ea văzuse doar cum am fost dusă pe niște coridoare fără să se știe când mă voi întoarce”, a dezvăluit Marina Davîdova.
Plecarea, filmată și postată pe Telegram, ca o rușine
După ce a trecut granița, a intrat pe internet și a înțeles că pe lângă semnul de pe ușa apartamentului ei, fusesem urmărită și de camere de supraveghere externe.
Din trei (!) unghiuri fusese înregistrată o crimă îngrozitoare: ieșirea ei din scara blocului cu geamantanul, punerea geamantanului în mașină, plecarea. Înregistrarea era postată pe canale de Telegram și însoțită de țipete: „Ia uite ce avem noi aici! Fuge din Rusia într-o mașină cu numere străine.”.
„M-am simțit precum Kerenski, care «fuge din Rusia îmbrăcat în rochie de damă». Dar Kerenski era ministru în guvernul de atunci. Pe când aici, un sistem turbat consumă energie, timp și resurse pe un critic de teatru.
Merită oare să explic că ascultă, urmăresc, pun «semne negre» pe uși de apartamente, fac interogatorii la graniță, au canale de Telegram anonime «sub acoperire» și de fapt, tot acest management eficient este implementat de oameni din aceeași agenție din trei litere.
Ei cred sincer că Rusia înseamnă trei litere.
Rusia mea e alta. Ea nu a început «operațiuni speciale». Ea a organizat festivaluri, expoziții extraordinare, i-a făcut pe străini să se îndrăgostească de ea (numai câți altfel de rusofili pasionați cunosc eu personal!). Această Rusie a fost profanată, violată, declarată dușman și arestată. Nu știu dacă va mai fi liberă. Sper doar că o va face. Mie îmi e foarte dor de ea”, a scris criticul de teatru care a trebuit să își părăsească țara doar pentru că a spus adevărul.
(Traducere asigurată de Scena și ecranul)
[…] Articolul complet, pe PressHub. […]