Avem dreptul să nu ne vaccinăm. O spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, confirmând faptul că Patriarhul Daniel nu s-a vaccinat, deoarece “s-a sfătuit în mod sigur cu medicul său”. Însă Patriarhia va anunța public dacă el se va vaccina. Probabil în urma unui nou sfat cu medicul său.
Medicii au obligația să trateze formele mai mult sau mai puțin grave de infecții Covid. O fac de multe luni, unii chiar plătind prețul suprem. Statul are obligația să ne trateze și să deconteze tratamentul, indiferent de opțiunea noastră privind vaccinarea. Ba chiar să plătească și testele personalului medical care refuză imunizarea.
La școală, profesorii, studenții și elevii peste 16 ani au, într-o proporție semnificativă, serioase dileme privind vaccinarea. Statul are obligația să le mențină confortul profesional, să asigure, pe bani mulți, resurse sanitare pentru a preveni sau limita răspândirea virusului. E dreptul lor de a cântări temeinic avantajele și dezavantajele imunizării, de a nu se vaccina momentan. Noroc cu Untold-ul care îi mai convinge să o facă.
Șoferii români, aflați în exercițiul funcțiunii în interiorul granițelor acestei patrii, au dreptul să apese vârtos accelerația pentru a ajunge cât mai rapid acasă sau la destinația de concediu. Echipajele SMURD au obligația de a acorda primul ajutor sau de a constata decesele, în caz de accident. Poliția Rutieră are dreptul de a completa ordinele zilnice de serviciu care arată cât de ocupați au fost ei. În fiecare zi.
Statul român are dreptul de a nu investi în infrastructura rutieră și feroviară timp de 30 de ani și obligația de a desființa toate radarele fixe. De asemenea, legiuitorii au dreptul de a menține un Cod Rutier permisiv, cu amenzi aplicate îndeosebi pe depășiri de viteză, și aproape deloc pe bizonismele din trafic. Este dreptul nostru de a nu fi filmați de polițiști în civil atunci când aruncăm chiștocul pe geamul mașinii sau când sfidăm fraierii care stau cuminți în coloană. Sau să conducem sub influența alcoolului (și eventual fără permis) pentru că oricum durează cu anii finalizarea dosarului penal și ne alegem cu o amendă penală sau cel mult cu un an cu suspendare.
Ar mai fi dreptul de a urca în teniși pe munți și obligația Salvamontului să ne scoată gratis de acolo, chiar cu elicopterul, dreptul de arunca gunoaiele peste tot și obligația altora de a le colecta în urma noastră.
Sau dreptul de a mima, la nivel de instituții statale, programele ecologice gen garanție-returnare reciclabile și dreptul întregului popor de a plăti amenzile europene pentru întârzieri de aplicare și miserupism.
Iar ajutoarele sociale vor fi majorate anual.
În ce țară minunată trăim!
(Articol publicat prima dată în Năsăudeanul)
