miercuri, 20 octombrie 2021
spot_img
AcasăProiecte editorialeFacts not FakeDrepturile religioase, mărul discordiei în pandemie: “Poate pentru cineva e infinit...

Drepturile religioase, mărul discordiei în pandemie: “Poate pentru cineva e infinit mai important să participe la o slujbă decât să își poată cumpăra haine”

Pandemia a tulburat societatea în întregimea ei și la toate nivelurile ei. Măsurile restrictive, luate adesea heirupistic, s-au dovedit uneori a încălca niște drepturi inerente ființei umane, fundamentale pentru supraviețuirea ei. Și amintim, în acest sens, carantina forțată din starea de urgență, când oamenii care se întorceau din străinătate erau ținuți cu forța în încăperi comune, alături de alte persoane, riscând îmbolnăvirea, pentru că autoritățile au crezut că așa se poate ține pandemia sub control. Ulterior, sistemul medical a început să intre în colaps, iar acum sunt tot mai mulți oameni care susțin că le e încălcat dreptul la sănătate, pe fondul accesului tot mai greoi la actul medical, care se focusează în jurul coronavirusului, punând în plan secund AVC-uri, septicemii, blocaje renale, etc, care fac ca oamenii să moară cu zile. Dar și libertățile religioase sunt greu încercate în pandemie, lucru despre care în spațiul public se vorbește cu o anumită lejeritate și chiar cu un grad de condescendență, ca și cum n-ar conta atât de mult. Deși, realmente, nevoile spiritului au o greutate egală în echilibrul vieții cu cele ale trupului.  

Păstrarea proporțiilor

Ascultând și cuvântul preoților, fără prejudecăți și fără convingeri absolute, oricine poate înțelege că Biserica s-a simțit în toată această perioadă exclusă din discuțiile pe marginea măsurilor restrictive. În consecință, credincioșii atașați de Biserică, au avut și ei sentimentul, oarecum previzibil, că drepturile lor religioase sunt încălcate.

Și, dacă nu avem obiceiul de a vedea lucrurile doar în alb și negru, vom înțelege că nici oamenii Bisericii nu pun la îndoială existența virusului, și ei sunt convinși că măsurile restrictive sunt necesare. Dar, în același timp, ei își doresc ca măsurile restrictive să fie proporționale cu gravitatea situației. Pentru că, dacă în starea de urgență, când numărul infectărilor din România era aproape infim, nu s-a putut participa la slujba de Înviere, acum, când infectările au urcat la 10.000 pe zi, măsurile nu mai sunt nici pe departe la fel de dure ca atunci. Slujbele se desfășoară în interior, unii preoți continuă să împărtășească credincioșii din Sfântul Potir, convinși de faptul că nu se ia SARS-COV-2 din sângele Domnului, iar masca este opțională în unele biserici.

Catedrala Sfântul Alexandru, Alexandria

Am purtat, de aceea, un dialog pe marginea libertăților religioase în pandemie cu preoți cunoscuți și iubiți în comunitățile lor, a căror voce contează realmente și al căror mesaj modelează conștiințe. Am remarcat astfel că linia directoare a atitudinii lor este una clară, chiar dacă este exprimată în moduri diferite: măsurile restrictive trebuie să fie proporționale cu gravitatea situației și să nu încalce drepturi fundamentale sau măcar să nu le ia în derâdere.

“Nu e potrivit ca noi, oamenii, să îl ispitim pe Dumnezeu”

Ionel Popescu este vicar eparhial la Arhiepiscopia Timișoarei și ia foarte în serios provocarea pandemică, mai ales că în Timișoara s-au înregistrat cazuri de îmbolnăviri în rândul preoților. Acesta nu crede că libertățile sale religioase au fost în vreun fel afectate de măsurile restrictive, impuse de guvernanți, pentru că întotdeauna te poți ruga și singur.

Preotul Ionel Popescu, Timișoara

“Ca om al Bisericii nu m-am speriat, pentru că noi ne punem nădejdea în Dumnezeu în orice situație grea prin care trecem și știm că noi putem să depășim și această pandemie, tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci nu m-am speriat, dar am luat-o foarte în serios, la modul personal și familial. De la început am tratat cu responsabilitate măsurile care au fost luate și le-am respectat întocmai. Vreau să vă spun cu toată sinceritatea că ceea ce este spre binele nostru și spre protejarea sănătății și vieții noastre acceptăm cu convingerea că nu ne afectează libertatea. Eu așa am înțeles lucrurile și așa i-am sfătuit permanent pe credincioși, pe cei care sunt în jurul nostru aici, la Biserică, să facă. Adică un creștin este un om responsabil, este un om ascultător și ascultă  atât de autoritățile bisericești, cât și de cele laice. Deci nu am considerat niciodată că vreo măsură îmi atacă libertatea mea de a mă ruga, de a fi credincios și libertatea de conștiință, garantată prin Constituție.”, a declarat preotul.

Întrebat dacă a fost afectat de măsurile restrictive din preajma sărbătorilor pascale, care au impus desfășurarea de slujbe în biserici goale, vicarul Ionel Popescu a fost tranșant:

“Am avut și Paști și o să avem și Crăciun. Noi înțelegem Paștile și Crăciunul ca sărbători ale  sufletului, nu ca petreceri. Am trait Paștile cu durere în suflet și cu lacrimi în ochii, și pe asta o mărturisesc cu maximă sinceritate, pentru că nu ne-a fost ușor să slujim în bisericile goale, dar am înțeles că pentru a ne proteja pe noi înșine și pe ceilalți e necesară și această jertfă. În același timp, la Paști, ne-am preocupat foarte mult de transmiterea online a slujbelor religioase și de activități filantropice. Avem de-a face cu diverse tipologii  umane. De pildă, am observat în lunile trecute că au fost unii credincioși care au considerat că nu este necesar să poarte mască. Și, după o vreme, am observat că totuși unii dintre ei au început să poarte mască.

Eu am rugat credincioșii să fim cu foarte mare atenție unii față de alții. Un credincios trebuie să pună accentul pe virtutea iubirii. Nu-ți iubești aproapele dacă nu îl protejezi. Iubirea rămâne la modul declarativ, dacă faci altfel. Și ce am mai constatat, cu părere de rău, e că și unii care au refuzat să poarte mască până la urmă, din păcate, s-au îmbolnăvit. Nu este potrivit ca noi, oameni credincioși, care ne punem nădejdea în Dumnezeu, să-l ispitim pe Dumnezeu. Deci, de aceea, un om credincios este cuminte, este ascultător, este înțelept și respectă măsurile stabilite de autorități, pentru că toate autoritățile sunt îngăduite de Dumnezeu. Și dacă măsurile sunt  stabilite pentru protejarea vieții și sănătății noastre, cum să nu le respectăm?”, a mai spus vicarul eparhial Ionel Popescu.

“Eu, ca preot, nu cred că îngăduie Hristos să se ia boala din Sfântul Potir”

Florin Danu este unul dintre preoții cei mai apreciați din județul Teleorman. Acesta este cunoscut îndeosebi pentru acțiunile filantropice derulate preponderent la nivelul comunei Lada din județ. El hrănește zilnic, împreună cu voluntari, aproape 100 de oameni, a construit case pentru oameni ajunși la limita subzistenței și a îmbrăcat și a educat sute de copii. Părintele Danu, așa cum e cunoscut în zonă, e convins de existența virusului și îi percepe puterea. Dar, în același timp, crede că puterea lui Dumnezeu e mai mare decât a virusului. În plus, cu sinceritate, el spune că sărbătoarea de Paște din acest an a fost o traumă atât pentru credincioși, cât și pentru preoți. Iar atunci reacțiile oamenilor au fost cu atât mai virulente, cu cât mulți nu credeau că virusul există în comunitatea rurală din Teleorman.

Preotul Florin Danu, Teleorman

“La început încă nu eram siguri, că era sub semnul întrebării dacă era sau nu. Dar noi ne-am conformat la ce s-a cerut, de la slujbe până la prevenție, dar aveam o îndoială. Îndoială care acum s-a lămurit, pentru că am avut foarte multe cazuri dintre apropiați, decese, oameni tineri…  În cazul nostru, exceptând perioada de la Paște, când a fost durere mare pentru mulți, aveam octogenari care n-au pomenit într-o viață de om să nu ia lumina, s-a cam respectat totul. Acum oamenii se sperie de faptul că s-ar putea să fie și de Crăciun la fel ca de Paște. Dar mă bucur că au înțeles că trebuie să ne protejăm, că nu-i nicio glumă, că nu e de joacă. Și ca stare general, oamenii acum se tem. M-au întrebat dacă voi merge cu icoana, întrebare pertinentă, pentru că icoana se sărută de două sute de oameni, așa că evident că n-o să fac asta. A durat un pic până au ajuns aici. La început nu au respectat regulile. Cel puțin în mediul rural au mers foarte bine teoriile conspirației. Noi am intensificat acțiunile de ajutorare în perioada asta, asigurăm în jur de 100 de porții pe zi oamenilor din comunitatea Lada, au fost mai multe solicitări în vremurile astea și ne-am concentrate foarte mult pe livrarea la domiciliu, care, până acum, nu era necesară în cazul celor în putere. În perioada stării de urgență, cred că 12 ore pe zi umblam, dar echipa noastră tot timpul a fost în sprijinul comunității, atât cât s-a putut.”, ne-a povestit părintele.

Așadar, de când mai mulți credincioși au început să se îmbolnăvească, existența virusului nu mai e o discuție. Cu toate acestea, Părintele Danu nu crede că împărtășania poate face rău cuiva, așa că, din convingere, continuă să o facă.

“Dar unde îmi mențin eu, personal, hotărârea de a nu schimba nimic este împărtășania. Eu împărtășesc și îmi asum! Dar de acolo, eu ca preot, nu cred că îngăduie Hristos să se ia boala din Sfântul Potir. Asta e certitudinea mea și merg cu ea în mormânt. Slujbele le fac cu respectarea măsurilor de siguranță, în interior, pentru că acum nu sunt restricții cu privire la asta. Dacă se vor lua alte măsuri, le voi respecta. ”, a mai spus acesta.

„A fost evident că, la nivel conceptual, noi avem viziuni diferite. Însă Biserica a înțeles și a acceptat acest sacrificiu…”

Marcel Răduț Seliște este preotul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova, omul care ține de mână bolnavii înaintea ultimei plecări. În același timp, el este și omul care a reușit să construiască o adevărată rețea a faptelor bune la nivelul secției de oncologie pediatrică a spitalului, oferind, împreună cu voluntari, bucurii importante unor copii care se luptă în fiecare secundă pentru viața lor. Fiind o mare parte a timpului în spital, părintele înțelege mai bine provocarea reală pe care acest virus nou o reprezintă pentru cadrele medicale și pentru sistemul sanitar, dar și pentru oameni, în general. Și, în definitiv, și pentru el însuși.

Preotul Marcel Răduț Seliște, Craiova

“Pot să spun că pentru un preot sau, cel puțin pentru mine, dintr-un anumit moment e destul de dificil să mai separi preotul de om și omul de preot. Asta înseamnă că eu am simțit începutul pandemiei ca pe o încercare pe care, sincer, o așteptam. Umanitatea a eșuat să înțeleagă faptul că această planetă i s-a dăruit nu în proprietate absolută, ci doar în folosință. Modul în care am tratat noi, ca umanitate, această planetă, modul cum manipulăm natura de pe această planetă, este evident că această pandemie este rodul nepăsării și egoismului cu care noi, oamenii ne comportăm cu planeta și unii față de alții. Altfel spus, nu m-a surprins foarte mult apariția acestei încercări, m-a surprins natura ei. Și cu toată sinceritatea, da, am început și eu să mă tem. Nu o teamă din asta animalică, pentru că un creștin s-a obișnuit cu ideea de încercare, inclusiv cu cea de moarte. Moartea, pentru noi, este doar o trecere spre întâlnirea cu Mântuitorul. Dar, evident, am și acum temerile mele pentru familie, pentru copii, prieteni, oamenii din spital.”, mărturisește acesta.

Adevărata discuție, cea despre libertățile religioase, este și mai interesantă, pentru că preotul Marcel Răduț Seliște a reușit să rămână echilibrat și să vadă obiectiv situația. Așa că punctul lui de vedere este construit în jurul nevoii de proporționalitate între pericol și măsuri, considerând că o discuție explicativă ar fi trebuit, totuși, să aibă loc între autoritatea statală și Biserică. Mai ales în contextul în care Biserica a acceptat ideea de sacrificare a ritualului religios în favoarea sănătății populației.

„În privința măsurilor restrictive, cred că trebuie să cugetăm cu un anumit echilibru. Un echilibru care, pe de o parte, nu ne determină să fim foarte severi  în raport cu măsurile luate de Guvern, dar nici prea îngăduitori. Este evident pentru toată lumea că modul în care acest virus acționează asupra ființei umane a luat prin surprindere pe  toată lumea, a dovedit limitele sistemului sanitar și iarăși a dovedit limitele cunoașterii umane. E un an de când a început pandemia în Italia și noi abia acum ne lăudăm cu niște posibile soluții, însă nu am reușit să stopăm acest virus. Și autoritățile au reacționat în funcție de calitatea umană a celor care formează aceste autorități. La noi am văzut că atunci când se vorbește despre autoritatea statală se vorbește ca despre o entitate fără chip. Autoritatea statală e formată din niște oameni, oameni dintre noi, aleși de noi. Prin urmare au reacționat și ei la nivelul lor. Atât moral, cât și ca organizare. Și este firesc ca autoritățile să se fi grăbit să adopte anumite măsuri pe care la acel moment le considerau folositoare. Că, dacă ar fi să comparăm statistica infectărilor atunci când nouă, Bisericii, ni s-a spus că nu avem voie să facem Sfânta Liturghie în noaptea de Înviere, cele câteva sute de infectări din întreaga țară cu statisticile de acum, când avem peste 10.000 pe zi și cu măsurile de acum, care, iertat să fiu, sunt mai puțin severe ca cele de la începutul pandemiei, înțelegem foarte bine că atunci, în martie, pentru autoritățile statale a fost un șoc. Iar Biserica a fost, totuși, cuminte. Cu toate criticile venite de la neprietenii noștri, Biserica a acceptat măsurile Guvernului, deși, în forul nostru interior, n-am prea înțeles de ce nu s-a putut sluji măcar Sfânta Liturghie în noaptea de Înviere, care este punctul central al vieții religioase a creștinului. Cred că guvernul, indiferent care e el, ar fi făcut mai bine dacă ar fi încercat să coroboreze măsurile sanitare cu anumite explicații… Dacă nu chiar cu legislația privind drepturile și libertățile cetățenești în general cu cele religioase, în particular. Pentru că la nivel conceptual apare un conflict. Statul a interzis prezența oamenilor în biserică, considerând că le salvează viața. Biserica vine și mărturisește că în Biserică este viață. Și nu doar cea de aici, ci și cea de după plecarea din această lume. Și a fost evident că, la nivel conceptual, noi avem viziuni diferite. Însă Biserica a înțeles și a acceptat acest sacrificiu. Iar credincioșii firești, nu cei habotnici, au fost tulburați… Dar creștinii noștri nu au luat torțele să dea foc guvernului, n-au ieșit în stradă să protesteze. Au încercat să se conformeze, cu toată tristețea. Și Biserica, deși are puterea aceasta să scoată oamenii în stradă, n-a făcut-o. Poate, cu excepții care sunt în altă zonă a discursului religios, preoții la noi nu au îndemnat oamenii să protesteze.”, mai susține preotul.

“Să nu uităm că omul  este și suflet, nu este doar trup”

Constantin Sturzu este consilier al Sectorului comunicare şi relaţii publice al Arhiepiscopiei Iaşilor și Purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În același timp, slujește la Biserica Nașterea Maicii Domnului din centrul Iașiului și se întâlnește des cu credincioșii. Mult mai ancorat în problematica imaginii Bisericii, preotul Constantin Sturzu remarcă, însă, unde a fost exact sursa tensionării relației dintre Stat și Biserică în pandemie, și anume în punerea pe un plan nu secund, ci terțiar, a nevoii omului de spiritualitatea pe care numai Biserica o poate ghida în mod coerent. El știe că sunt destui fanatici și luptători pentru “libertate”, care strigă pe rețele de socializare foarte puternic, dar crede că ei nu sunt mulți. De fapt, ei sunt doar vocali. Dar, în esență, nu neagă nici el utilitatea unei dezbateri pe marginea libertăților religioase în pandemie. În plus, în calitate de purtător de cuvânt, preotul Constantin Sturzu spune că s-a confruntat cu o situație total inedită: tensiunile au venit atât din afara Bisericii, cât și dinăuntrul ei. Și cu a doua ipostază nu era obișnuit…

Preotul Constantin Sturzu, Iași

“Am  trecut și eu, ca oricare altul, prin tot felul de stări, mai ales având în vedere că se vehiculau  tot felul de informații. Erau stări care pendulau între neîncredere și îngrijorare. Sunt stări prin care toți am trecut până am înțeles ce se întâmplă. În privința încălcării drepturilor religioase, cel mai bine vorbesc chiar experții, care arată că măsurile au fost cumva disproporționate. Și am sesizat și noi: dacă se permitea în starea de urgență ca cineva să poată duce un pachet de mâncare sau un curier să ducă un pachet la cineva acasă, nu a fost permis, în schimb, să vină credinciosul de Paște să aprindă o lumânare și apoi să se retragă. Aici a fost cumva toată discuția. Am înțeles că toți trebuie să respectăm niște reguli, dar am fi vrut să beneficiem nu de ceva mai mult sau să fim favorizați cumva, dar să fim tratați la nivelul la care erau  tratate alte aspecte din viața omului. Aici a fost durerea noastră și aici am pătimit împreună cu credincioșii noștri…

De altfel, în toată perioada aceasta, s-a observat o tratare diferită a nevoilor spirituale, duhovnicești, față de cele materiale. E adevărat că avem nevoie să facem cumpărături, să ne asigurăm hrana, avem nevoie să purtăm grijă de trupul nostru. Dar să nu uităm că omul  este și suflet, nu este doar trup. Și  aici este momentul în care lucrurile s-au tensionat puțin în această perioadă și probabil și în continuare se vor tensiona. Pentru că, pe de o parte, este o viziune în care omul este tratat exclusiv ca trup și e foarte bine că suntem atenți la asta, dar pe de altă parte, suntem și suflet. Și omul are nevoi spirituale. Și trebuie să vedem cum îmbinăm cele două griji. Aici este discuția cu privire la drepturile religioase, care ar fi încălcate.

Poate  pentru cineva e infinit mai important să participe la o slujbă decât să își poată cumpăra haine. Că te poți îmbrăca un an întreg cu aceleași haine. În perioada aceasta mie, ca purtător de cuvânt, mi-a fost destul de greu. De ce? Pentru că înainte eram obișnuiți să am presiuni, atacuri de la cei din afară, ceea ce e firesc în democrație, acum am avut această presiune dinăuntru.

Adică oameni nemulțumiți de anumite decizii ale Bisericii, de unele „concesii” considerate inacceptabile, reproșându-ne chiar o anumită neimplicare.  În general se spune că e foarte bine că respectăm regulile, este o categorie consistentă de credincioși care înțeleg că e nevoie de reguli. Și mai este o categorie care e mai vocală și care accentuează ideea de a ne lupta în  primul rând  pentru libertățile noastre religioase. Ceea ce e absolut firesc până la un punct. Din păcate, uneori lupta se duce cu arme care nu sunt specifice creștinului. Așa cum a fost la Iași pe 14 octombrie cazul celor care au deranjat Sfânta Liturghie. E nevoie, așadar, de mult echilibru și de un discernământ duhovnicesc în toată această perioadă atât de dificilă.”, susține preotul Constantin Sturzu.


Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE