„M-am născut într-o casă splendidă, construită de tatăl meu care era zidar, la două sute de metri de casa boierilor Bălăcioiu, bunicii Monicăi Lovinescu. Sunt botezată de ei, de aceea mi-au pus numele Azota, după una dintre fiicele lor. Erau nașii noștri. Fraților mei le-au spus Octav, Ecterina și Angela.
Mi-am scos buletinul, să vi-l arăt. Sunt Azota Popescu, din Crușeț. Când au venit comuniștii la putere, pe cei apropiați familiei boierilor Bălăcioiu ne-au ostracizat, de aceea Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu l-a luat pe tata la București și i-a găsit un serviciu în capitală.
Vindea ziare, ca să aibă cu ce să ne crească. Erau o familie generoasă, oameni cultivați și cu o conștiință a responsabilității față de cei din jur”, așa își începe Azota povestea.
Monica a sosit îmbrăcată în alb, pe un cal alb, era ca o zână
Are 83 de ani, o siluetă subțire, înaltă ca un fost fotomodel, îmbrăcată elegant, în alb-negru, bluză cu dungi și o fundă bogată, albastră, la gât.
Îți sare în ochi din mulțime, pare sosită de pe Riviera Franceză. Este Azota Popescu, fostă profesoară de limba română cu studii la Cluj, directoare de școală în Brașov, acum conduce o fundație prin care sprijină copiii orfani și cu dizabilități.
A venit la Crușeț la Zilele Monica Lovinescu. Stă în picioare în fața unei săli pline și-și amintește cu ochii umezi copilăria din Mierea Birnicii.
Citește și: 19 noiembrie 2023 – punctul culminant al Centenarului Monica Lovinescu
„Era a treia zi de Paști, de Govie – așa i se spunea aici sărbătorii, iar familia Bălăcioiu organiza imediat după Paște o masă pentru tot satul. Eram acolo, ca de fiecare dată, iar în anul acela, Monica a sosit îmbrăcată în alb, pe un cal alb, era ca o zână. Așa mi-o amintesc.
Toată viața mea de adult trăind în regimul comunist a fost marcată de origini, de această legătură și de această voce care venea de la Paris să ne dea putere. A Monicăi”, spune Azota.
Istoria acestei familii se confundă cu istoria noastră
Emoționat, Liviu Mureșan, nepot al Monicăi Lovinescu, medic la Cluj-Napoca, este pentru prima oară la Crușeț. A absorbit din eter semnele marii familii din care face parte, a păstrat poveștile și toate fotografiile de familie.
Le proiectează pe un ecran și ochii întregii săli privesc acele personaje de care doar auziseră, cum le zâmbesc de pe o plajă sau de pe un bob care alunecă pe zăpadă, dintr-o grădină sau de la o nuntă de-a lor.
Un amestec de admirație și tristețe plutește în sală. Istoria acestei familii se confundă cu istoria noastră, rămâne mărturia a ceea ce s-a întâmplat.
Zilele Monica Lovinescu la Crușeț fac parte dintr-o serie de întâlniri în care este evocată personalitatea ei, la Centenar, pentru că anul aesta se împlinesc, pe 19 noiembrie, 100 de ani de la nașterea ei.
E admirabil și înduiosător cum această comunitate încearcă să trezească la viață memoria familiei Bălăcioiu și a Monicăi. Pe un rollup la intrare zâmbește Monica dintr-o fotografie și este reprodusă o frază din memoriile sale: „Din România nu mi-e dor decât de Mangalia și de Crușeț”.
Nu l-a mai văzut din 1947. Dar a purtat în suflet amintitrea dulce ca mierea a satului copilăriei.
Monica moștenea generoziatea, puterea și dârzenia femeilor din familia ei: a bunicii Paulina, pe care comuniștii au torturat-o și din această cauză i s-a tras moartea, și a unei mame, Ecaterina pe care, ceva mai târziu, cu și mai multă cruzime, dictatura comunistă a ucis-o.
Citește și: În căutarea Hertei Müller, documentarul unei absențe
Șantajată de securitatea românească, „Ecaterina murit în închisoare, dar nu și-a trădat fiica, s-a sacrificat pentru a-i salva moralitatea, integritatea, libertatea”, le-a spus Doina Jela, autoarea mai multor volume despre Monica Lovinescu și mama ei, celor adunați într-o sală de conferințe la Școala Gimnazială din Crușeț.
„Aici a fost Monica o fetiță ca și voi”, le-a spus scriitoarea elevilor prezenți în sală, „iar Monica a ajuns critic literar, scriitoare, om de radio și un foate important opozant al regimului Ceaușescu. A făcut istorie.”
„Zilele Monica Lovinescu”, un simpozion organizat la inițiativa profesoarei Mihaela Albu cu sprijinul Uniunii Scriitorilor și al Consiliului Județean Gorj precum și al Primăriei și Școlii Crușeț, au adus împreună scriitori din România și de la Paris, rude, jurnaliști, localnici.
Au fost prezentate cărțile Monicăi Lovinescu, ale Doinei Jela despre Monica și mama ei, dar și alte producții și reviste literare, prilej de sărbătoare pentru om și pentru carte.
Localitatea evocată purta numele mierii – Mierea Birnicii. Se spune că locuitorii ei plăteau birul către turci și voievod în miere. La reforma din 1968, satul a fost inclus în comuna Crușeț.
Aici s-a născut mama Monicăi Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, profesor de franceză și inspector în Ministerul Educației între cele două războaie mondiale, iar Monica Lovinescu aici și-a petrecut copilăria.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
