Ce am învățat din povara zecilor de milioane de morți pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul și masele? Răspunsurile, în Deutsche Welle!
La 1 aprilie s-au împlinit 81 de ani de la masacrul din poiana Fântâna Albă din Bucovina de Nord al trupelor sovietice asupra câtorva mii de civili români – numărul acestora nu este cunoscut cu exactitate, el variază între 2.000 și 3.000 – care au încercat să treacă granița în România unde rămăseseră rudele lor apropiate.
În urma pactului Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova la 23 august 1939, Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de URSS în doar 4 zile după ultimatumul din 26 iunie 1940 al guvernului sovietic de evacuare a armatei și administrației române.
Din primele zile ale anexării teritoriilor românești de către sovietici, mulți români basarabeni și bucovineni au încercat să se întoarcă acasă. Unii au reușit, dar alții au fost arestați sau împușcați la graniță. Aceste încercări trebuiau stârpite din fașă, iar instrumentul cel mai eficace era instituirea fricii. Autoritățile sovietice au ordonat numeroase crime, însă cel mai sângeros episod al terorii a fost masacrul de la Fântâna Albă.
N.C.V.D. a lansat zvonul că autoritățile sovietice vor deschide granița cu România în ziua de 1 aprilie 1941, care era și prima zi de Paște. O coloană de peste 7.000 de români bucovineni din mai multe sate de pe Valea Siretului purtând un steag alb, icoane și cruci s-a apropiat de punctul de frontieră Fântâna Albă unde tineri și bătrâni, femei și copii au fost întâmpinați de rafalele de mitralieră ale grănicerilor sovietici.
Cadavrele au fost aruncate în gropi comune și acoperite cu pământ. Unii supraviețuitori, care între timp s-au stins, au povestit cum pământul se mișca de zbaterile celor care încă nu muriseră. Mărturiile lor se află în cele câteva cărți care s-au scris despre masacrul de la Fântâna Albă.
Continuarea în Deutsche Welle.
