România rămâne nehotărâtă în fața tragediei din Ucraina, nu vrea nici să ajute prea mult, dar nici să fie acuzată că nu a făcut nimic. Agresiunea rusă din Ucraina inspiră Bucureștiul la desolidarizare.
România se întoarce spre sine și se închide, de teamă, din lipsă de empatie și de generozitate. Statul ia forme tot mai opresive sau, poate, doar se pregătește pentru vremuri și mai tulburi.
Primul ministru, Nicolae Ciucă a spus fără ocolișuri că „trebuie să fim pregătiți pentru o criză de durată și pentru situația în care această criză se va extinde mai aproape de granița noastră”.
Fostul general încearcă să pregătească populația pentru ce-i mai rău? Sugerează că războiul poate ajunge la frontierele României? Și că în consecință tot ceea ce face guvernul, face după această logică ieșită din normalitate?
Nu e vorba doar despre punerea Justiției între paranteze, ci și despre anularea jocului democratic prin marginalizarea opoziției politice sau chiar eliminarea ei, prin neutralizarea jurnaliștilor incomozi, prin revenirea serviciilor secrete în prim-plan.
Guvernul Ciucă a adoptat recent prin ordonanță de urgență o decizie UE, căreia i-a adăugat prevederi care introduc SRI și SIE în Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe non-europene, comisie din care fac parte reprezentanți ai guvernului și Consiliului Concurenței. Altfel spus, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe vor avea acces direct la documentele potențialilor investitori și, ar putea fi suspectate, că ar bloca unele companii în favoarea altora.
E posibil ca unele anchete specifice să arate fluxuri suspecte de bani care ies din țară, importuri și exporturi care au legătură cu Rusia și care continuă să se facă și după ce Uniunea Europeană a impus sancțiuni.
Diferite afaceri care implică relații ruso-române se derulează acum prin Turcia, țară care nu a aderat la sancțiunile internaționale, așa că unele lucruri care se exportau în Rusia sau se importau din Rusia ajung în cele din urmă la destinație, chiar dacă ceva mai târziu din cauza rutei ocolitoare.
Există suspiciuni și asupra unor companii din Republica Moldova, care ar lucra în numele unor societăți rusești, dar mai ales sunt sub lupă afaceri care ascund spălări de bani.
Toate acestea presupuse nereguli puteau fi, însă, cercetate și anchetate de Justiție, fiindcă implicarea serviciilor de informații în afaceri, i-ar putea descuraja pe eventualii investitori serioși. În fond, investițiile non-UE sunt și cele americane, canadiene, britanice, australiene, japoneze.
Serviciile erau oricum implicate, chiar dacă nu direct, în deciziile importante pe care le-a luat România. Poate, și în unele eșecuri. Abandonarea discreției ar putea fi riscantă și inutilă. Ar putea ieși la iveală detalii neplăcute din rivalitatea cronică SRI – SIE și s-ar putea vorbi de favoritisme și de intimidări.
Oare decizia României de a avea un profil nesemnificativ în sprijinirea Ucrainei face parte tot din analiza celor două servicii de informații? Și ce argumente ar sta la baza acestei neimplicări?
Nemulțumiri istorice, teama de revanșa Rusiei sau veșnica dilemă națională pe care a avut-o România în situații limită?
Continuarea, în Deutsche Welle!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
