E singurul din familia lui care a mers la școală. A rămas repetent în clasa I. Era cât pe ce să renunțe la școală. Dar nu a cedat. Până la urmă, doar prin propriile forțe, a reușit să ia examenul de Bacalaureat cu 9,01. Iar acum este student la Facultatea Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole din București.
Marcel Mustafa a crescut într-un sat din județul Brăila, împreună cu alți 5 frați. Nciunul dintre membrii familiei sale nu are nici măcar o zi de școală și toți muncesc cu ziua ca să poată trăi.
Tânărul a povestit pentru PRESShub că părinții lui nu au vrut inițial să-l lase la școală nici pe el, dar că au cedat la insistențele lui.
Citește și: Ce a decis coaliția PSD-PNL cu privire la reducerea cheltuielilor statului
M-am entuziasmat când am văzut-o pe doamna învățătoare
„Eu am ajuns la școală datorită unei învățătoare care venea din poartă în poartă la cetățenii din sat și le propunea să-și înscrie copiii la școală.
Când am văzut-o pe doamna învățătoare, care a început să întrebe cine vrea la școală și ne-a spus ce se întâmplă acolo, că se pun întrebări, am devenit foarte, foarte entuziasmat și până la urmă i-am convins pe părinți să mă înscrie.
Nimeni din familie nu are o clasă, o zi de școală, nu știu să scrie sau să citească”, a povestit Marcel Mustafa pentru PRESShub.
Totuși, din cauza lipsurilor materiale, băiatul nu a putut merge la cursuri, așa că a rămas repetent în clasa I.
„În primul an, am mers la școală 2 luni de zile, după care a trebuit să renunț și să mă duc cu părinții la muncă prin sat, la muncile câmpului. Nu-și permiteau financiar să-mi acopere cheltuielile: rechizite, îmbrăcăminte și ce îmi trebuia mie pentru școală.
Când trebuia să trec clasa a doua, eu m-am dus foarte fericit și bucuros, că trebuia să fiu clasa a doua, dar de fapt, n-am trecut clasa a doua, am trecut tot clasa întâi din cauza absențelor”.
Însă ceea ce părea a fi un eveniment trist pentru Marcel, s-a transformat într-o oportunitate pentru el. Băiatul ne-a spus că noua învățătoarea care l-a preluat i-a devenit ca o a doua mamă și l-a sprijinit din toate punctele de vedere.
„Doamna Simona Dan mi-a oferit sprijin, mi-a cumpărat rechizite și m-a susținut când părinții nu aveau posibilități”.
Marcel spune că învățătoarea i-a fost ca un înger călăuzitor, care l-a învățat să scrie, să citească și care i-a oferit chiar și consiliere psihologică.
Tânărul a mărturisit că, deși își dorea foarte mult să meargă la școală și avea și rezultate bune, simțea o presiune contantă din partea familiei să renunțe.
„Noi am crescut 6 frați, dar niciunul dintre ei nu a mers la școală. Eu sunt singurul și am dus o luptă foarte grea. Simțeam o presiune din partea fraților mai mari și a părinților, care voiau să termin cu școala și să mă apuc de muncă, să aduc bani în casă, pentru că nu ne puteam susține”.
După ce a terminat învățământul gimnazial, Marcel a ales să-și ia viața în propriile mâini și să plece la oraș, tot pentru a continua școala. Ne-a povestit că în timpul verii lucra ca ospătar și-și plătea în avans pe mai multe luni chiria.
E singurul din familia lui care a mers la școală. Părinții i-au spus că școala nu aduce beneficii
„Când am plecat din satul meu în Brăila, părinții mi-au zis că gata cu școala, să o las că nu aduce beneficii, dar eu am ales să plec la oraș.
Ei mi-au spus clar că nu au posibilitatea să mă întrețină și totuși am făcut alegerea asta.
În fiecare vară, pe parcursul celor 3 ani de școală profesională, lucram ca ospătar pe litoral și cu banii respectivi îmi achitam chiria în avans pe câteva luni și cu restul banilor mă întrețineam. Aveam grijă cum îi cheltui”.
Marcel ne-a mai povestit că a ales să urmeze cursurile unei școli profesionale datorită oportunităților financiare care veneau la pachet.
„Eu când m-am înscris la profesională, m-am înscris datorită oportunității care mi-a fost oferită. În cadrul învățământului dual primeam două burse. Una de la școala profesională și una de unde făceam practică. Și pe mine mă ajutau acești bani pentru achitarea chiriei”.
După ce a terminat această școală, a simțit că-și dorește mult mai mult de atât, așa că a venit la București, unde s-a înscris la un liceu seral.
„Am terminat școala profesională și apoi am zis că vreau liceu, vreau bac, vreau facultate. așa că m-am înscris la seral și în timpul ăsta lucram la București.
De la București, făceam naveta la Brăila și de două ori pe săptămână, dar când nu eram fizic la școală, eram online cu profesorii și vreau să le mulțumesc pe această cale celor care mi-au înțeles situația”.
A luat bacul cu 9,01
Marcel Mustafa a reușit prin propriile forțe să termine liceul, dar și să ia examenul de Bacalaureat cu nota 9,01. Apoi a fost admis și la Facultatea Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole.
„Acum am fost admis la buget, am fost de m-am înmatriculat”.
Tânărul ne-a spus că visul lui este să reușească să ajute și alți copii aflați în situația lui, să le dea o șansă celor care chiar își doresc să facă școală.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Felicitări! Foarte bun articolul
Impresionant, emoționant!
Asemenea povești trebuie cunoscute de cât mai mulți tineri și nu numai!
Bravo lui și celor care l-au susținut!
[…] E singurul din familia lui care a mers la școală. A rămas repetent în clasa I. A luptat și a lu… […]
mare scofala ca un elev din Braila s-a dus la scoala, si a terminat-o.
Intrebarea cheie este: cum de se permite oficial ca unii sa nu frecventeze nici o zi scoala in sensul scolarizarii eleentare obligatorii?
Ni se spune ca, vezi doamne, baiatul
„a crescut într-un sat din județul Brăila, împreună cu alți 5 frați. Nciunul dintre membrii familiei sale nu are nici măcar o zi de școală și toți muncesc cu ziua ca să poată trăi”.
Aici se pune intrebarea: CE FAC OFICIALITATILE romane privind impunerea scolarizarii elementare a populatiei? Intr-un sistem educational organizat de stat nu se lasa copiii ‘de capul lor’, sau la ‘toanele parintilor’.
Deci, uite o intrebare catre cei ‘oficial responsabili’:
Ce masuri ati luat ca acei copii sa frecventeze scoala? in perioada educatiei elementare obligatorii?
Daca fratii/surorile lui Marcel Mustafa, dupa cum spune el, nu au fost nicio zi la scoala, atunci inseamna ca pe autoritatile responsabile le-a durut in c*r ca acei copii absenteaza, si ca urmare raman analfabeti.
Ia sa vedem, ce raspuns primensc? (nu ca as aspepta vre-un raspuns de la cei in cauza, dar probabil de la cei care citesc pe aici, si – citind articolul acesta ‘emotional’ tot dau cu tifla ca vezi ce ‘viteaz’ a fost Marcel Mustafa, care – in fond – nu a facut altceva decat sa se duca frumos la scoala si sa invete asa cum invata orice copil (sarac sau bogat, n-are a face, ca avem ajutor social pentru cei saraci dar talentati)