Creșterea Chinei ca putere comercială globală, poate fi considerată ca având aceeași traiectorie de dezvoltare pe care au început-o state ca Japonia, Marea Britanie, Germania și Franța imediat după cel de al Doilea Război Mondial. Companii chineze precum Alibaba, Huawei și TikTok sunt privite ca surse de mândrie națională, nu doar ca simple surse de venit la bugetul Chinei.
Autor: Daniela Moiș
Economia Chinei ar putea înregistra o creștere puternică în cursul anul 2021, iar Banca Mondială estimează că va ajunge la 8,5% în acest an. Rata inflației a fost estimată la 3% pentru acest an, în ușoară creștere de la 2,5% în anul 2020, afectând astfel puterea de cumpărare a cetățeanului chinez.
Discrepanțele dintre regiuni sunt însă majore.
Provincia Xinjiang, provincia de frontieră vestică a Chinei este o regiune afectată de schimbări, și, din ce în ce mai mult, de confruntarea dintre două grupuri minoritare foarte distincte – chinezii Han, sosiți mai recent, și indigenii uiguri-musulmani turci.
Xinjiang rămâne o bază agricolă majoră, iar industriile primare care recoltează sau extrag materii prime au reprezentat 14,4% din produsul intern brut (PIB) în 2020. În același timp, veniturile regiunii depind în mare măsură de guvernul central, Beijingul fiind obligat să verse sume mari de bani în regiune.
În primele șapte luni ale anului 2021, exporturile chinezești de textile pentru casă – inclusiv covoare, lenjerii de pat și perdele – au ajuns la 18,44 miliarde de dolari, în creștere cu 44,8% față de anul precedent. Producția anuală de bumbac din Xinjiang este de aproximativ 5 milioane de tone, reprezentând 87,3% din producția totală de bumbac a țării în anul trecut.
La începutul acestui an, SUA a interzis produsele din bumbac și tomate din Xinjiang din cauza presupuselor încălcări ale drepturilor omului și a utilizării pe scară largă a muncii forțate în regiune.
Potrivit unor rapoarte americane, guvernul chinez ar fi reținut peste un milion de musulmani în lagăre de reeducare. Majoritatea persoanelor care au fost reținute în mod arbitrar sunt uiguri, un grup etnic vorbitor de limbă turcică predominant din regiunea Xinjiang, situată în nord-vestul Chinei. Organizațiile pentru drepturile omului, oficialii ONU și multe guverne străine îndeamnă China să pună capăt abuzurilor, pe care Statele Unite le-au descris drept genocid. Dar oficialii chinezi susțin că ceea ce ei numesc centre de formare profesională nu încalcă drepturile omului, respectiv ale uigurilor și consideră taberele ca fiind o modalitate de a elimina amenințările la adresa integrității teritoriale, a guvernului și a populației Chinei, deoarece unii uiguri au idei extremiste și separatiste.
Oficialii chinezi au refuzat să publice informații despre centrele de detenție și au împiedicat jurnaliștii și anchetatorii străini să le examineze.
Conform noilor măsuri luate de americani, orice produs care intră în SUA trebuie să vină însoțit de documente de însoțire pentru a dovedi personalului de frontieră că nu are legătură cu munca forțată, însă complexitatea lanțurilor de aprovizionare face foarte dificilă urmărirea originii exacte. Acest lucru se datorează faptului că Xinjiang nu exportă prea mult bumbac brut sau fire peste hotare, ci, în schimb, cea mai mare parte este consumată la nivel local sau vândută altor provincii și apoi transformată în țesături, articole de îmbrăcăminte sau alte produse textile atât pentru piața internă, cât și pentru cea externă.
Consiliul UE a decis să impună sancțiuni împotriva a patru actuali și foști oficiali chinezi care operează în XUAR și împotriva Corpului de producție și construcție din Xinjiang (XPCC), care este acuzat de utilizarea muncii forțate a uigurilor. Consiliul a procedat în temeiul regimului global de sancțiuni al UE privind drepturile omului, un nou instrument adoptat în decembrie 2020, care permite blocului să vizeze persoane, organizații și asociații – inclusiv actori statali și nestatali – care sunt responsabile sau implicate în încălcări grave ale drepturilor omului. Funcționarii vizați vor face obiectul unei înghețări a activelor în UE, al unei interdicții de călătorie în UE și al interdicției de a primi orice fonduri UE.
Până în prezent, Uniunea Europeană nu a interzis importurile de bumbac sau de roșii din Xinjiang, dar elaborează un plan de diligență în lanțul de aprovizionare pentru a restricționa fluxul de bunuri fabricate prin muncă forțată pe piață, un prim proiect fiind așteptat în cursul acestui an, ceea ce ar duce la o creștere a prețului bumbacului și inevitabil la o creștere a prețurilor la haine.
Guvernul de la Beijing și-a apărat continuu politicile din Xinjiang, după ce unele guverne occidentale au descris tratamentul aplicat ca fiind genocid, dar mai mulți rezidenți uiguri au condamnat afirmațiile politicienilor străini și susțin eforturile și politicile publice ale guvernului chinez.
(Articol publicat în Hotnews, partener PressHUB în cadrul proiectului „Hub for Business Journalism”)
Daniela Moiș a fost selectată pentru pentru a participa la „Hub for Business Journalism”, un proiect marca Freedom House care îşi propune să aducă un suflu nou în jurnalismul economic și de business din România. Pentru a citi mai multe astfel de articole, puteți accesa secțiunea dedicată proiectului din cadrul publicației Presshub.
Daniela Moiș își propune ca în acest proiect să analizeze și ancheteze, din punct de vedere jurnalistic, anumite carențe ale societății. Daniela este licențiată în Științe Politice și a absolvit studii masterale în domeniul studiilor de dezvoltare și eticii relațiilor internaționale.
