Competițiile politice din țările eurasiatice sunt adesea prezentate drept competiții între Occidentul democratic și autocrația rusă a lui Vladimir Putin. Însă rivalitatea geopolitică este umbrită uneori de alți factori – în special de lupta anticorupție.
Dezgustul popular pricinuit de corupția endemică, alături de o sete de democrație liberală, au dus în Ucraina la „Revoluția Demnității” din 2014, care a răsturnat regimul infracțional filorus în favoarea unor liberali pro-occidentali. Acum s-a întâmplat ceva similar și în Moldova vecină, unde un partid reformist condus de o economistă educată la Harvard a câștigat luna acesta cu un scor categoric alegerile generale, pe baza unui program anticorupție, arată publicația The Washington Post într-un editorial asumat de redacție.
Citește mai jos editorialul integral, tradus de Rador.
Maia Sandu, o fostă tehnocrată a Băncii Mondiale în vârstă de 49 de ani, aleasă în noiembrie în calitatea de primă președintă a fostei republici sovietice, și-a continuat drumul conducându-și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) spre o victorie zdrobitoare asupra partidelor rusofile care au dominat politica Moldovei cea mai mare parte a ultimilor 30 de ani. Dna Sandu pledează fără nici o reținere pentru relații mai strânse între Moldova și UE, iar o mare proporție a voturilor ei a provenit din diaspora moldoveană occidentală de vreo 200.000 de oameni, din care 86% au votat pentru PAS. Promisiunea dnei Sandu către alegători nu a fost ruperea de Rusia, ci ruperea strânsorii sufocante în care țineau țara politicienii corupți și oligarhii.
Conform Transparency International, Moldova este a treia cea mai coruptă țară din Europa, după Ucraina și Rusia; deloc surprinzător, ea este totodată și cea mai puțin dezvoltată. Populația ei s-a diminuat cu mai mult de o treime în decurs de 30 de ani, în condițiile în care moldovenii au fugit de disfuncționalitățile țării. În 2012-2014 12% din PIB-ul ei a fost sustras din sistemul bancar, o delapidare colosală cu autori ce n-aveau să mai ajungă vreodată în fața justiției. Mai tot restul acelui deceniu guvernul a fost practic controlat de un singur oligarh corupt, ale cărui mașinațiuni au făcut ca Moldova să fie catalogată drept „stat captiv”.
Improbabila victorie a dnei Sandu asupra acestei găști sordide a pornit de la alianța realizată de ea acum doi ani cu socialiștii filoruși conduși de Igor Dodon, un acolit slugarnic al dlui Putin. Împreună, cei doi au reușit să-l alunge în exil pe oligarhul Vlad Plahotniuc, cu ajutorul diplomaților SUA și UE care îi ignoraseră cu înțelepciune pretenția de a fi pro-occidental. Dna Sandu l-a provocat apoi pe dl Dodon pentru fotoliul prezidențial și a câștigat cu un scor clar. După cum afirmă și analistul Vladimir Socor de la Jamestown Foundation, ea a fost probabil ajutată și de o decizie a Kremlinului de a se spăla pe mâini în privința dlui Dodon. Ministerul rus de externe a anunțat că e „pregătit să coopereze” pe multiple paliere cu noul parlament și guvern – un contrast considerabil cu necontenita ostilitate a Moscovei față de guvernele pro-occidentale ale Ucrainei.
Dnei Sandu nu i-ar prinde rău un pic de ajutor din partea Rusiei, unde Moldova își trimite o mare parte din exporturi. Dar chiar și mai mult are nevoie de ajutorul comunității democratice occidentale la care ea ar dori să adere și țara ei. În timp ce va lucru la programul ei intern crucial, care include și curățarea justiției, dna Sandu va avea nevoie să atragă mai multe investiții străine și mai multe ajutoare financiare de la UE. SUA ar trebui să se implice și ele mai mult. Președintele Biden a vorbit adesea despre importanța câștigării competiției globale dintre democrația liberală și autocrație; Moldova îi oferă acum o ocazie palpabilă de a câștiga teren.
Traducere Rador: Andrei Suba
Articol preluat din G4Media
Foto: Facebook / Maia Sandu
