Directorul Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, a ieșit vineri, 17 iunie 2022, în fața națiunii, după ce în ultimele săptămâni s-a discutat în spațiul public despre proiectele legilor privind securitatea națională.
Și la ceva vreme după ce se pronunțase amenințător, ca un diriginte de modă veche, chiar președintele Klaus Iohannis. Principalul șef al oamenilor din umbră a spus că, deși dezbaterea s-a concentrat doar pe SRI, el nu comentează conținutul legilor.
O va face doar în cadrul procesului legislativ, pentru că instituția sa are rol consultativ. Aceasta este o minciună prin omisiune, de vreme ce din informații diverse, inclusiv oficiale, știm că proiectele legilor amintite au fost realizate chiar de serviciile secrete, inclusiv SRI, în colaborare cu Administrația Prezidențială (Departamentul Securității Naționale) și Guvernul României (Secretariatul General).
Asta deși serviciile secrete nu au drept de inițiativă legislativă și nu-și pot scrie propriile legi de funcționare.
Cu tricolorul înfipt în chept, dl Hellvig a vrut să ne arate că este un om fin, cu o înțelegere a istoriei și prezentului, preocupat zi și noapte de binele public.
Citește și: „Cineva – și știm cine”: deriva președintelui Iohannis
Printre altele, a amintit că într-o democrație este nevoie de echilibru între respectarea drepturilor și libertăților cetățenești și întărirea instituțiilor statului, mai ales în fața unor amenințări cum nu s-au mai văzut. Operațiunea de anesteziere a privitorilor a început bine.
Mai departe, omul care veghează la liniștea noastră a luat distanță, în numele SRI, de fosta Securitate, și ne-a spus că aceasta a fost o instituție a unui regim totalitar, criminal, impus de o putere străină și opus societății.
Nu pot decât să fiu de acord cu ideea. Domnul în cauză fie a citit Raportul final al Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste (2006), fie a primit un discurs scris de cineva care a citit lucrarea amintită. Oricum ar fi, tot e un câștig.
Foarte repede, șeful de serviciu secret transformat în analist ne-a oferit și o definiție a securismului. Una cam prolixă. Reținem că securismul a fost un virus ieșit din laboratoarele Securității, menit a crea și întreține suspiciunea, a vedea dușmani în interior, a intenta procese de intenție fără dovezi, a manipula adevărul și a întreține un conflict artificial în societate etc. etc. Acest virus ar fi prins în numeroase medii ale societății românești.
Rezultă din cele spuse de dl Hellvig că securismul se regăsește mai degrabă în societate, la cei care sunt virusați de ceea ce cândva, demult, înainte de 1989, ar fi plămădit strămoșii instituției pe care chiar el o conduce astăzi. Instituția sa este imaculată, democratizată fără rest și eficientă, de vreme ce, în opinia șefului său, a trecut printr-o reformă reală. Un veritabil spirit democratic ar pluti prin birourile SRI.
Cum noi, toți ceilalți, suntem lipsiți și de memorie, și de reflexe critice, ar trebui să-l credem pe cuvânt pe Eduard Hellvig. Să luăm pe nemestecate tot ce ne spune de la pupitru. Eventual să aplaudăm ritmat la finalul discursului. Iar după aceea să stăm așezați disciplinați în bănci, cu mâinile la spate, ca pe vremea copilăriei noastre. Să nu chestionăm în niciun fel jocurile de culise ale politicienilor de la putere și ale serviciilor secrete.
Citește și: De ce nu mai ies românii în stradă
De ce l-am crede pe șeful SRI că este un reformator? Ce motive avem în acest sens? Ce încredere putem avea în cineva care a sărit dintr-o barcă în alta de-a lungul carierei sale publice?
Pentru cine a uitat, dl Hellvig a trecut prin formațiunea politică a lui Dan Voiculescu (fost securist multiplu), care pe atunci parazita denumirea de Partidul Conservator. Pe listele acestuia – comune cu ale PSD – a și ajuns deputat în 2004.
În anii acelui prim mandat parlamentar a fost chiar secretar al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională. E vorba de comisia care chipurile exercită controlul civil asupra serviciilor secrete.
După ce a fost scurt timp și europarlamentar, conservatorul nostru a descoperit subit că este liberal, așa că a trecut la PNL. Nu a fost doar secretar general al acestui partid, ci și ministru al Dezvoltării Regionale în 2012, în guvernul USL – marea coaliție dintre PNL și PSD –, ulterior parlamentar și europarlamentar.
În 2015, președintele Klaus Iohannis l-a pus pe Eduard Hellvig, mai vechea sa cunoștință, în fruntea SRI. Era un om de nădejde, verificat. Pesemne s-or fi întâlnit nu doar în preajma lui Crin Antonescu, ci și în curtea lui Dan Voiculescu.
Probabil încă de atunci combăteau împreună Securitatea și pregăteau semințele definiției savante a securismului.
[…] apărut în PressHub, 18 iunie […]
Acest Eduard Hellvig se arata a fi un personaj total grotesc, lipsit total de legatura cu realitatea, unul care se crede inteligent, dar de fapt nu este, pentru ca dinsul doar se crede asa.
In orice caz, discursul sau elucubrant – bazat pe un limbaj de lemn, lacuit insa cu mai multe straturi aplicate cu limba – ne explica practic, cu puterea exemplului, ce inseamna „securismul”, si asta fara ca autorul sa fi vrut acest lucru. Personajul transpira securism, natural si abundent, chiar atit de natural, incit nu isi da seama ca mai trebuie sa se spele, din cind in cind.
Discursul sau, astfel, in loc de a explica ce este securismul (nu ca noi, populimea, am fi avut nevoie de aceasta informatie), ne arata indirect, prin modul cum este gindit, formulat, si adresat, ne facem sa intelegem si mai bine ceea ce inseamna, de fapt, „securismul”: debitarea de minciuni, periate, in avantajul personal si cel de grup (infractional), si actionarea in baza acestor minciuni, care, aplicate la nivel de sta, devin scandaloase fraude, atit intelectuale, cit si fizice, si chiar si psihice.
Asadar, acest limbric securist, prin discursul sau, in care ne ia pe toti de prosti, ne dovedeste, in fapt, ca dinsul nu este decit un imens sociopat, dar functional, care, prin ironia si tragedia sortii, a ajuns exact in locul in care nu trebuia sa fie cineva ca dinsul. Din pacate, face o echipa „buna” cu celalalt sociopat, care a ajuns presedintele Romaniei, facindu-ne astfel pe toti sa ne ducem traiul intr-o tara condusa de sociopati, prin institutii sociopate.
Intrebarea este: cit timp vor mai reusi oamenii normali, care nu sint sociopati, si care au ramas in tara, sa traiasca, sa isi duca veacul, in acest univers kafkian?!
„se non è vero, è ben trovato”____––____ asa zice proverbul stramosesc, insa aici, articolul este si BENTROVATO – si mai importanta- este si VERO…