În ciuda a ceea ce cred mulți, bătălia pentru educație sexuală nu se dă între conservatori și progresiști. Geografia politică ne arată că țările democratice cu vechime sunt și cele mai avansate în ceea ce privește drepturile omului sau pioneratul în teme așa-zis sensibile precum educația sexuală.
Țările est europene au avut parte de democrații fracturate de perioada comunistă sau acum trăiesc prima oară în acest sistem. Explicația pentru aceste diferențe de vedere asupra educației sexuale este simplă deși factorii sunt multipli. Să luăm Franța și România de exemplu. Franța are vechime ca stat laic, separația statului de biserică este clară, statul respectă toate religiile dar nu recunoaște niciuna. România a trecut 45 de ani prin oroarea comunismului care a dus manifestarea credinței aproape în ilegalitate.
Ca urmare, revenirea la democrație a însemnat și nevoia unei recuperări a manifestării religioase însă în forma ei neevoluată față de realitatea în care trăim. În timp ce în Franța și-n celelalte țări cu democrații vechi, conducătorii religioși s-au adaptat și continuă să se adaptateze la realitatea din societate, în România deschiderea bisericii ortodoxe a plecat de la mentalitatea anului 1945. Și pentru că vorbeam de realitățile sociale, scoaterea sexului de pe lista tabu-urilor nu a venit nici în Franța sau Danemarca, Germania, ca urmare a depravarii unora numiți progresiști, ci ca o soluție la probleme reale, aceleași pe care le găsim și în România.
Iar aceste probleme le știm, numărul 1 la mame minore în U.E., boli cu transmitere sexuală, violența sexuală, misoginismul, etc. Cu aceste probleme s-au confruntat toate societățile, iar recunoașterea acestor probleme și căutarea solutiilor s-a făcut lent peste tot. Diferența dintre România și statele vestice constă în timpul avut la dispoziție pentru dezbateri, care s-a făcut în decenii. Concluzia este că realitatea socială a făcut necesară căutarea unor soluții, inclusiv introducerea educației sexuale în școli, și nu are nicio legătură cu religia, conservatorismul sau progresismul. România stă nu prost, ci foarte prost și asta nu este o percepție subiectivă, toți indicii o dau ca având mari probleme.
Aruncați o privire pe site-ul românesc „TPU”, acronimul la „toți pentru unul”, care funcționează pe principiul cineva întreabă și alții oferă răspunsuri la problema ridicată. Sute de întrebări de la adolescente de la 12 până 20 de ani care întreabă dacă există riscul să rămână gravide pentru că s-au sărutat sau mângâiat intim. Băieți care cer sfaturi de asemenea. Este o realitate din pacate. Educația sexuală nu este despre porno, poziții, sau ce mai cred mințile înfierbântat ale unora. Este despre informatii necesare pentru o bună gestionare a conduitei în relația cu sexul opus, începând de la respect, boli cu transmitere sexuală, consimțământ, evitarea pradătoriilor sexuali, sarcini nedorite, etc.
Chiar dacă în România ascunderea mizeriei sub preș este sport național, costurile lipsei de informare este unul care nu poate fi ascuns. Vieți distruse, violuri, avorturi, agresiuni sexuale la locul de muncă și multe altele. Nu este vorba nici de progresiști și nici de conservatori, este vorba doar despre realitate și atât, nimic altceva.
