Sancțiunile împotriva Iranului există de 40 de ani iar cele împotriva Rusiei sunt ample și au fost decise foarte rapid. Efectul sancțiunilor este limitat, dar nu prea există alternativă.
Iranul știe, China știe și administrația SUA știe probabil de asemenea: în ciuda sancțiunilor împotriva industriei petroliere a Iranului, Republica Islamică exportă cantități uriașe de petrol în China.
Citește și: Creştinii ortodocși celebrează astăzi Floriile. Semnificația sărbătorii
„Dacă dăm crezare guvernului chinez, țara nu importă deloc petrol din Iran. Zero. Niciun singur baril. În schimb importă foarte mult țiței brut din Malaysia. Atât de mult, încât potrivit datelor vamale oficiale chineze, cantitatea este de două ori mai mare decât produce Malaysia, a declarat expertul în materii prime Javier Blas pentru portalul de știri Bloomberg.
Efectul sancțiunilor împotriva Rusiei și Iranului
Cu ajutorul unui truc simplu, țițeiul brut iranian devine malaysian. Potrivit comercianților de petrol, aceasta este cea mai ieftină și mai simplă cale de eludare a sancțiunilor SUA. Și astfel Malaysia a devenit anul trecut al patrulea furnizor de petrol al Chinei, după Arabia Saudită, Rusia și Irak.
Iranul se folosește de mulți ani de Emiratele Arabe Unite pentru a eluda sancțiunile. Mărfurile aflate pe lista de sancțiuni a SUA și UE ajung adesea în Iran via Dubai. În plus, livrările interzise de petrol se convin și au loc prin intermediul Emiratelor Arabe Unite.
Citește și: CJ Constanța a aprobat evenimentul AUR de la Biblioteca Județeană
Indiferent că e vorba de piese de schimb pentru vehicule sau avioane, Iranul și-a modificat lanțurile de aprovizionare astfel încât să poată procura prin centre financiare cum este Dubai orice marfă pentru care există cerere în Republica Islamică. Desigur, este mai scump decât ar fi un import direct, dar numai astfel pot fi eludate sancțiunile, mai ales cele americane.
Rolul țărilor din Asia Centrală
Și Rusia are o asemenea interfață pentru mărfurile supuse sancțiunilor. Pentru Rusia nu există aproape niciun produs care să nu poată fi procurat cu ajutorul unei țări terțe.
Nu există alternativă
Și atunci de ce se tot decid sancțiuni, dacă țelul lor, acela de a schimba comportamentul unor state, nu poate fi atins? „Trăim în epoca sancțiunilor. Dacă nu se decid sancțiuni este aproape ca un sprijin nerostit. Sau ca și cum nu s-ar răspunde la acest atac contrar dreptului internațional”, a declarat pentru DW Christian von Soest, expert în cadrul German Institute for Global and Area Studies (GIGA).
Articolul integral, în Deutsche Welle
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
