Episodul 3: Tratamente de miliarde de euro au ajuns la pacienții români doar pe hârtie

Din seria UNDE SUNT PASTILELE

Cel mai mare distribuitor de medicamente din România alimentează bolnavi doar pe hârtie. În realitate, o parte dintre ele sunt exportate pe bani mulți ca să trateaze pacienți din alte țări.

Pe scurt

• Zeci de milioane de cutii cu medicamente au ajuns la bolnavi doar pe hârtie. Marile companii farmaceutice globale au fost fentate ani de zile de o corporație locală. Au livrat marfă în țara noastră fără să ne și trateze. În loc să ajungă la oameni, acestea erau exportate pentru profituri mai mari.
• O scurgere de informații de la cel mai mare distribuitor de medicamente din România, Mediplus, arată cine e tratat primul când un pacient e mai profitabil decât altul. Compania a ascuns ani de zile o contabilitate paralelă criptată. În acte, pastilele ajungeau la bolnavi, în realitate, dispăreau din țară.
• Corupția din corporații funcționează la fel ca cea de la stat: cineva vrea mai mulți bani și încalcă regulile. „10% din producția globală” a unui singur medicament pentru cancer de sân a fost cerută de distribuitorul din România, dar la femeile bolnave n-a ajuns mare lucru.

Armand s-a dus panicat la muncă pe 2 noiembrie 2015. Era prima luni după incendiul din Colectiv și trebuia să plece din centrul Bucureștiului tocmai în Mogoșoaia. Pe Facebook era doar Colectiv, în mașină, toate posturile de radio vorbeau despre dezastru. Când a oprit la Mega Image să-și ia țigări, tot despre asta vorbeau oamenii la coadă. La muncă, în pauză, la fel. Colegii de la Mediplus discutau despre aprovizionarea spitalelor. Mediplus era și atunci, și acum cel mai mare distribuitor de medicamente din România.

Armand Nicoară se prezintă „agent de vânzări” și câștigă un ban bun în industria farmaceutică locală. Își amintește că mereu s-a „simțit privilegiat” pentru că a putut să-și ajute „rudele și prietenii” când nu găseau tratamente în farmacii. La Colectiv a ajutat și rudele victimelor să găsească medicamente.

Din administrația distribuitorului a văzut ani de zile unde ajunge fiecare pastilă prin toată țara, pentru că dubele Mediplus pătrund și-n ultimele sate românești.

A scos din companie un rând de foi și un stick cu documente criptate pentru că, povestește, „m-am speriat”.

În criza publică din timpul spitalizării victimelor de la clubul Colectiv, Armand își amintește că s-a speriat când și-a dat seama că doar el și colegii lui erau privilegiați. Angajatorul lui, distribuitorul care împarte cea mai mare parte din pastilele care ajung în țara noastră, ascundea medicamentele de bolnavi. 

Compania a pus la punct o schemă complexă prin care, ani de zile, a fentat statul, marii producători globali de medicamente și pacienții. A făcut toatea astea cu un singur scop – profituri mai mari.

Dacă un medicament ajungea la pacient, Mediplus încasa 30 de lei.

Dacă același medicament nu ajungea la pacient, Mediplus făcea sute de euro.

Cum văd companiile farmaceutice viitorul

Un producător de medicamente e o companie care are fabrici. Acolo lucrează medici, farmaciști, chimiști, fizicieni și ingineri care amestecă feluri și feluri de substanțe. Din reacțiile lor ies molecule care ne îmbunătățesc sau salvează viețile. 

Pentru că cineva trebuie să le vândă bolnavilor aceste molecule, fiecare producător are departamente de vânzări. Acestea au și ele specialiști, dar nu în reacții chimice, ci în piețe. Vânzătorii trebuie să calculeze câți dintre noi ne vom îmbolnăvi în 2020 ca să știe câte medicamente să trimită în România. 

Aceste calcule se numesc „prognoze de business”, așa le zic corporatiștii cu care am vorbit în timpul acestei documentări. Sunt importante pentru oamenii din fabrici, care calibrează producția. Există companii care fac astfel de studii pentru producători. Se numesc companii de „business intelligence”. 

Toți lucrează cu date despre sănătatea noastră: câți suntem, ce boli are fiecare dintre noi sau cât de sănătos trăim. Cumpără informații de la stat, le iau din baze de date deschise, fac studii, sondaje și organizează campanii de depistare a bolilor. Dacă producătorii fac prea multe pastile, acestea rămân nevândute și compania are pierderi. Dacă fac prea puține, pacienții rămân netratați, iar vânzările nu cresc.

Cine suferă

Calculele trebuie să fie cât mai precise și în ele o cuprind și pe Maria.

O tânără activistă din București e infectată cu HIV și se tratează cu antiretrovirale, o gamă de medicamente care țin virusul în frâu. Ea poate să ducă o viață normală și poate să aibă chiar și copii sănătoși. Fără medicație, virusul s-ar activa și i-ar dărâma sistemul imunitar. Ar degenera în ultima lui fază, SIDA. Atunci corpul e incapabil să mai lupte. Maria nu vrea să îi public numele real pentru că cei cu HIV sunt printre cei mai discriminați din România. 

Un copil dintr-un oraș de la Dunăre, azi activist pentru drepturile omului și el, a primit ani de zile de la părinții săi mâncarea în castroane de unică folosință pentru că se temeau să nu ia și restul familiei virusul de la copil. 

Maria a și pierdut un loc de muncă când șefii au aflat că e purtătoare a virusului. Până și doctori își găsește greu, povestește ea. Ginecologi și dentiști, absolvenți de medicină, au refuzat s-o consulte pentru că nu voiau să o atingă.

Oameni ca aceștia, în carne și oase, suferă pentru că sunt cei mai expuși atunci când sunt greșite calculele din „prognoza de business”. Ei sunt victimele pentru că rămân fără medicamente dacă cineva greșește calculele.

Prognoza se face în funcție și de alți parametri, inclusiv „consumul istoric.” 

Maria se tratează zilnic cu Isentress și Kivexa. În fiecare dimineață ia câte două pastile produse de corporația americană MSD și cea britanică GlaxoSmithKline. Companiile știu de când a fost diagnosticată Maria. Adică de când ia pastile. Astfel, tratamentul ei zilnic a fost inclus în „consumul [lor] istoric”. Cum ea nu va scăpa de virus pentru că infecția cu HIV e încă incurabilă, firmele o prind pe femeie în seturile lor de date și în „prognoza de business”. Adică ce vor vinde și anul viitor.

Așa se reglează memoria și planurile corporațiilor – ca să știe cât pot să vândă, înregistrează permanent și precis câți oameni se tratează cu ce medicamente pentru că se gândesc la cât pot vinde.

În toată această schemă, și virusul Mariei are memoria proprie. Dacă Maria nu-și ia o vreme pastila din cutia de Isentress, atunci virusul devine mai puternic și învață să facă față tratamentului pus pe pauză, reluat, și întrerupt iar din cauza crizelor de medicamente. Adică virusul devine rezistent la Isentress.

HIV se poate trata în România cu peste 30 de medicamente ca cele pe care le ia Maria. Fiecare bolnav are o schemă de tratament personalizată, ia zilnic un cocktail de antiretrovirale decontate de stat. 

Și virusurile din oameni își fac planuri, nu doar corporațiile. 

16.190 de cetățeni cu HIV trăiesc în țara noastră și se tratează cu câte una, două sau trei pastile în fiecare zi, toate decontate de stat. Virusul fiecăruia poate memora crizele de medicamente ca mai apoi să atace mortal purtătorul.

De asta, pentru pacienți e vitală  „prognoza de business” a fiecărei corporații farmaceutice.

10% din toate medicamentele produse în lume

Cei care suferă de cancer au și mai puține șanse la viață decât cele 16.190 de persoane care trăiesc cu HIV în România. În unele cazuri, dacă medicamentul de care au nevoie nu apare în farmacii, boala poate progresa în doar câteva zile. Vaccinurile pentru copii și insulina diabeticilor salvează și ele vieți dacă sunt administrate când trebuie. 

Crizele de aprovizionare pot fi mortale.

Asta duce la disperare. Google, doctorul cu care bolnavii din România sunt cei mai sinceri, unde întreabă despre boli și tratamente, arăta că românii vorbesc din ce în ce mai des despre crize și soluții. 

Acum doi ani, pe internet erau 500 de mii de rezultate pentru „criză de medicamente”, azi, sunt 1,5 milioane de rezultate pentru aceeași sintagmă. Știri, interviuri, analize, anunțuri cu „caut” sau „vând” și povești ale problemelor de aprovizionare din spitale și farmacii. De asta producătorii de medicamente trebuie să știe câți bolnavi trebuie tratați în România, ca să aprovizioneze spitalele, depozitele și farmaciile. 

Corporațiile globale au fost păcălite, însă, de una autohtonă. Totul s-a întâmplat printr-o șmecherie făcută în programul de calculator Microsoft Excel.

Asta e pe stick-ul și în documentele luate de Armand Nicoară de la distribuitorul Mediplus. De asta se teme să îi fie publicat numele.

E unul dintre cele mai bine păzite secrete ale companiei.

Armand spune că în aceste documente interne sunt toate medicamentele care nu au ajuns la bolnavii români între 2010 și 2018. Ele au fost exportate, dar Mediplus le ascunde asta producătorilor și raportează că le trimite pacienților din țară. 

Prin pâlnia Mediplus trec o bună parte din medicamentele pentru bolile noastre, de la toți marii producători farmaceutici din lume.

Instituțiile statului știu care sunt cantitățile reale de medicamente livrate spitalelor și farmaciilor. Doar companiile sunt fentate să livreze ca pentru o piață de bolnavi mult mai mare.

Profiturile sunt de sute sau chiar de mii ori mai mari la fiecare pastilă în parte.

Pentru că exportă în alte țări mare parte din ce ar trebui să vândă bolnavilor români, compania câștigă peste 7 milioane de euro. Dacă ar fi rămas în România, ar fi încasat doar câteva zeci de mii. 

Legislația din România stabilește prețurile medicamentelor, iar ale noastre sunt printre cele mai ieftine din Uniunea Europeană.

Pacientul mai profitabil e tratat primul din cauza comerțului paralel.

Pe scurt

• Unul dintre cei mai mari exportatori de medicamente din România se numește Pharmnet Plus, un depozit farmaceutic care funcționează în București, pe bulevardul Theodor Pallady. Compania a fost înființată de un medic din Tecuci care face afaceri în Capitală.
• Pharmnet Plus e singura companie care se întrece cu Mediplus în topul exportatorilor de medicamente. Au exportat 20% din tot ce-a trecut granițele românești doar într-un trimestru din 2016. Depozitul are o singură hală mică la periferie, iar birourile sunt la câteva sute de metri de Guvern. 
• O bună parte din marfă a venit de la Mediplus.
• Uneori, medicamentele nu stăteau nici 24 de ore la Pharmnet. Aproape o mie de cutii de Neulasta au avut acest traseu în 2011 și 2012.  Acest medicament e pentru bolnavii care fac chimioterapie. Se administrează intravenos și ajută măduva oaselor să producă mai multe leucocite. 
• Datele raportate de cele două depozite la Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale confirmă aceste tranzacții financiare. 
• De exemplu, 200 de cutii plecau pe 20 septembrie 2011 de la Mediplus către Pharmnet Plus, iar de-acolo se duceau în UE chiar a doua zi, pe 21. Anul următor, în februarie 2012, alte 400 de cutii de Neulasta de la Mediplus tranzitau contabilitatea Pharmnet. Ele ajungeau la depozitul din Pallady pe 24 februarie, cinci zile mai târziu, pe 29, plecau în Germania 300 dintre ele, ca după încă o zi să fie exportate restul.
• Pharmnet Plus are și un frate mai mic, Pharmnet Systems, care participă la schemele de export ale Mediplus.
• Mediplus a vândut în total medicamente de peste 31 de milioane de lei către Pharmnet Systems. Conform datelor financiare ale acestei companii, peste 90% dintre medicamentele achiziționate de acest depozit au venit de acolo, dar ele nu plecau către spitale sau farmacii din România, ci erau transferate instant către Pharmnet Plus, care le exporta.
• Pharmnet Systems e doar în acte un alt depozit, pentru că funcționează tot la adresa Pharmnet Plus de pe bulevardul Pallady. 
• Pe 31 octombrie 2012 a mai cumpărat de la Medipluș 75 de cutii de Neulasta. În aceeași zi, medicamentele plecau către Pharmnet Plus. Tot în aceeași zi, Pharmnet mai făcea o factură și transportul de Neulasta era dus în Germania. 
• Doar pe hârtie, cele 75 de cutii de Neulasta au tranzitat în aceeași zi 3 depozite românești înainte de a ieși din țară. 
• Nu doar depozitele stau pe lanțurile de trasabilitate ale medicamentelor Mediplus, ci și farmacii independente.
• O astfel de farmacie care a stat între medicamentele Mediplus și Uniunea Europeană poartă numele de Salviafarm. Primea medicamentele cutie cu cutie. 
• Pe 9 octombrie 2012, aceștia făceau recepția pe șase facturi diferite cu câte o cutie de Neulasta. Mai departe, cele șase cutii de la Mediplus erau transferate tot către Pharmnet Plus în aceeași zi.
• O săptămână mai târziu, toate cele șase cutii de Neulasta se întâlneau pe aceeași factură și plecau cu o dubă tot către Germania. Salvia a primit zeci de cutii de Neulasta de la Mediplus și aproape toate au același comportament, vin pe facturi diferite – hârțogăraia devenind tot mai stufoasă-, iar apoi sfârșesc în alte țări ale Uniunii Europene prin Pharmnet Plus sau alte depozite.
• În total, cele două firme Pharmnet, care funcționează la aceeași adresă cu un singur depozit au primit de la Mediplus doar în 2011 și 2012 un total de 875 de cutii cu Neulasta și nici măcar una nu a ajuns la vreun spital. Marfă de peste 3,1 milioane de lei, la prețul de decontare al Casei de Asigurări.

Pentru că știu din datele false că medicamentele ajung la bolnavi, fabricile produc cantități uriașe pentru țara noastră.

Am vorbit despre asta cu un angajat al Hoffmann-La Roche, cel mai mare producător din Europa. 

A apărut și în episodul 2 al podcastului Inclusiv „De ce dăm șpagă”, pe care îl puteți asculta aici. A scurs mii de mailuri interne ale companiei, iar o parte pot fi auzite în material.

Efectul datelor de piață falsificate de Mediplus se vede în birourile producătorilor de medicamente.

Angajatul Roche mi-a povestit că „au venit de-afară și ne-au arătat un infografic. Țările mici, liniuțe mici, țările mai mari, liniuțe mai mari, iar între toate, un soare imens, România.”

Statisticile interne ale companiei înghit date false, cum sunt cele furnizate de Mediplus. „Soarele” arăta comenzile umflate de către depozitele românești.

Un document confidențial intern al Hoffmann-La Roche, pe care l-au trimis celor de la Consiliul Concurenței, spune ce efecte are asta: „precizăm că totalul comenzilor primite de Roche România de la distribuitorii săi în anul 2010 pentru produsul Herceptin reprezintă aproximativ 10% din vânzările globale”.

Herceptin se folosește în tratarea cancerului de sân aproape în toate țările din lume. Documentul intern confidențial al corporației spunea că 10% din toată producția de masă a fost cerută în spitale și farmacii românești. Compania nu a livrat un „soare” distribuitorilor așa cum cereau pentru pacienții români, dar le-au trimis tot mai multă marfă.

Cu toate acestea, pacienții au raportat pe site-ul Ministerului Sănătății, medicamentelipsa.ms.ro, că acesta nu s-a găsit ușor. Aceleași plângeri au apărut de-a lungul anilor și pe site-urile de anunțuri.

Excelul

După luni de zile de negocieri, Armand îmi dă 34 de fișiere Excel criptate și 5 necriptate. La primele întâlniri mi-a permis doar să accesez fișierele, nu să le și copiez pentru că se temea să mi le dea. E unul dintre secretele cele mai păzite ale companiei: contabilitatea dublă.

Armand spune că documentele interne explică de ce distribuitorii cer atât de multe medicamente pentru pacienți fără ca ele să ajungă la oameni. Un singur fișier are tranzacții de peste 209 milioane de euro. Le accesez prima oară de pe laptopul meu la terasa din curtea Hanului lui Manuc și mă întreabă numele unei farmacii la întâmplare. Îi zic o farmacie din Suceava. 

O găsim imediat în tabel. 

Îmi arată o listă cu medicamente în dreptul ei: contraceptive, antibiotice, pentru astm, epilepsie și reumatism.

Datele din Excel spun că în iarna lui 2011 acestea au ajuns în farmacia din Suceava. 

Aceste informații ale Mediplus au fost raportate lunar la producătorii de medicamente. Marile companii calculau consumul și „prognoza de business” ca să știe câte medicamente să trimită în România. Tratamentele plecau, de fapt, în altă direcție. În total, în aceeași iarnă 346.784 cutii de medicamente au trecut prin schema Mediplus.

Au intrat în aceste date și farmaciile Sensiblu, brandul cel mai răspândit din țară. Sensiblu și Mediplus sunt companii surori. Ambele sunt deținute de grupul A&D Pharma, care a fost cumpărat recent de la fondatorii libanezi de către un grup de afaceriști slovaci din piața de pariuri și cazinouri. Sensiblu se transformă în Dr. Max chiar în aceste zile, iar bucureștenii pot să vadă afișe și bannere cu noul lanț farmaceutic prin tot orașul.

O farmacistă din Craiova mi-a trimis datele ei contabile ca să îmi demonstreze că nu a primit medicamentele care apar în contabilitatea dublă a Mediplus. 

„Se pare că într-adevăr datele raportate sunt din burtă”, a zis după ce și-a controlat contabilitatea. În iarna lui 2011 cumpărase de la ei doar două feluri de medicamente, pentru astm și cancer de prostată, dar în cantități mai mici. Nu a primit niciodată medicamentele despre care producătorii știu că au ajuns la ea.

Distribuitorul livrează fictiv medicamente și către spitale.

Paturile la care n-au ajuns pastile

Compania americană Amgen își face „prognoza de business” în România și în funcție de piața de pacienți cu cancer care i-ar putea deveni pacienți. Ei au de vânzare Neulasta, un medicament pe care îl iau bolnavii care fac chimioterapie. Neulasta se administrează intravenos și ajută măduva oaselor să producă mai multe leucocite. 

Am întrebat mai multe spitale din țară câte cutii cu acest medicament au primit în iarna lui 2011. Informațiile pe care mi le-au trimis arată că distribuitorul Mediplus a umflat și comenzile pentru ei. 

Spitalul Județean Slatina a băgat în depozitul propriu doar 23 de cutii de Neulasta pentru secția proprie de oncologie. În aceeași lună, distribuitorul exporta 46 de cutii, dar raporta că le-a trimis la spital. Asta arăta contabilitatea paralelă pentru producători.

Pe scurt

• Marile companii farmaceutice fac o mulțime de calcule ca să știe ce marfă trebuie să livreze bolnavilor dintr-o țară anume, pentru propria „prognoză de business”. 
• Aceste corporații știu de câte medicamente au nevoie bolnavii din țara noastră, dar livrările lor sunt influențate de datele false ca cele primite de la Mediplus, nu de cele adevărate. Ar vinde mult mai puțin, dacă i-ar alimenta doar pe cei care suferă în România.
• Cel mai mare asigurator din România e Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Această instituție administrează Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate și Programele Naționale de Sănătate, pungile cu bani ale statului. Din aceste pungi sunt plătite spitalizările și medicamentele noastre, iar în ele varsă bani guvernul și corporațiile farmaceutice. 
• Fiecare companie farmaceutică care vinde statului medicamente pentru noi trebuie să plătească mai multe taxe. Una dintre ele este cunoscută în industrie ca „Taxa Clawback”, iar banii adunați de Fisc intră în pungile statului. Taxa Clawback se calculează după o ecuație complexă, dar unul dintre parametri e dat de numărul de cutii cu tratament decontat pentru suferinzi. Instituția trimite periodic fiecărui producător o listă cu toate medicamentele pe care noi le-am înghițit. Companiile contestă în instanțele de judecată frecvent aceste liste din cauza ecuației după care e calculată taxa pentru că vor să plătească mai puțini bani la buget. Astfel, listele cu medicamentele care ne-au tratat devin publice și am putut consulta peste 20 de dosare de judecată cu informații comerciale ale celor mai mari companii farmaceutice. 
• Marii producători de medicamente livrează mult mai multe tratamente în țara noastră decât apar în listele pe care le-am consultat la Curtea de Apel București, unde au loc astfel de procese din domeniul dreptului comercial. 
• Datele în funcție de care trimit corporațiile marfă în România sunt furnizate de companii de „business intelligence”, ca Cegedim, Parexel, IMS sau IQvia. 
• Aceste companii, însă, primesc date de la distribuitori ca Mediplus, iar informațiile pe care le vând mai departe corporațiilor sunt deja umflate. 
• Un angajat al unei astfel de companii de „business intelligence” a vorbit cu mine cu condiția să-i păstrez anonimatul pentru că se teme să nu-și piardă locul de muncă. I-am arătat informațiile pe care le-am primit de la Armand Nicoară, iar el mi-a arătat ce a primit compania pentru care lucrează de la distribuitorul Mediplus.
• „Deci noi vindem date de piață false?”, s-a mirat când am vorbit prima dată. Apoi am pus informațiile față în față.
• În decembrie 2011, farmacistul de la Spitalul Județean din Slatina a primit de la Mediplus un total de 23 de cutii de Neulasta. Asta mi-a comunicat spitalul când i-am întrebat pe cei de-acolo ce-au primit de la distribuitor. Angajatul companiei de „business intelligence” a verificat datele primite de ei de la Mediplus: „Nuuuu… 69 de bucăți au trimis acolo.” Între ce spune spitalul că a ajuns la ei și ce știe omul meu apare o diferență de 46 de cutii.
• Cele 46 de cutii de Neulasta au fost exportate și apar în lista de la Armand Nicoară în dreptul spitalului din Slatina. Ele au părăsit țara noastră, dar Mediplus a mințit compania de „business intelligence” că au fost livrate bolnavilor cu cancer din Slatina.
• „Zeci de milioane” de cutii cu medicamente de toate felurile, pentru cancer, HIV sau vaccinuri pentru sugari au fost exportate prin această schemă de livrări fictive, spune Armand. 
• Marile corporații știu de la Casa de Asigurări cu câte doctorii ne-am tratat noi, toate informațiile comerciale sunt publicate în dosare de judecată prăfuite. Totuși, livrează în țara noastră marfă pentru afacerile de export paralel ale distribuitorilor ca Mediplus, nu pentru oameni.

Zece spitale din Neamț, Bacău, Pitești, Craiova, Timișoara, Bistrița, Mureș, Olt și București mi-au răspuns la solicitarea de informații publice și toate au comenzile umflate de Mediplus.

La Institutul Oncologic București, în septembrie 2011, ajungeau pe hârtie 420 de cutii de Neulasta, dar spitalul a primit doar 60.

La Spitalul Județean din Timișoara s-au dus antiretrovirale doar pe hârtie. Instituția a răspuns la solicitare spunând că „nu am avut niciodată program de HIV”, adică bolnavii și-au luat medicamentele decontate de la alt spital din oraș, nu de la ei. În scriptele Mediplus apar totuși tratamente pentru această maladie livrate acolo. N-au ajuns niciodată nici la Spitalul Județean, nici la altul din oraș, pentru că au fost exportate și ele.

Oamenii infectați cu HIV și-au găsit mai greu tratamente.

În 2012, Mediplus a exportat mai multe cutii de Neulasta decât a livrat bolnavilor din țara noastră. Cu verde în infografic, ce-au scos din țară. Cu negru, ce au livrat la spitale și farmacii românești. De trei ori mai multe cutii, pentru un total de 7 milioane și jumătate de euro. Dacă le vindea în țară, câștigul ar fi fost de doar 60 de mii.

Sute de spitale din toată țara au primit fictiv medicamentele, doar în acte.

Această contabilitate paralelă a crescut de la an la an. În 2011, peste 1,5 milioane de cutii de medicamente plecau doar în acte către pacienți, iar cinci ani mai târziu schema Mediplus de comerț paralel scotea din țară peste 3 milioane de cutii de medicamente. Despre toate, producătorii străini știau că au ajuns în spitale și farmacii românești.

Anul trecut, compania a fost vândută de către cei patru libanezi care au înființat-o către un fond de investiții din Cehia. În acest moment, același fond deține în România lanțurile de farmacii Punkt, Sensiblu, Dr. Max, dar și o parte din lanțul Belladona. 

Nu știm dacă Mediplus astăzi, când compania are alți proprietari, continuă să le raporteze fals marilor companii farmaceutice că trimite medicamentele exportate către bolnavii din spitalele românești. 

Am contactat departamentul de relații publice al companiei, însă au refuzat să răspundă la întrebările despre contabilitatea lor paralelă și datele de piață falsificate. O reprezentantă a Mediplus m-a sunat la o lună după prima solicitare ca să-mi spună că motivul refuzului pleacă de la faptul că întrebările nu sunt despre „informații publice.”

Pe scurt

• Corporațiile farma Hoffmann-La Roche, Janssen (parte a Johnson & Johnson), Pfizer, Fresenius NephroCare și Merck Sharp & Dohme (MSD) au implementat în ultimii ani așa-zisele soluții Direct-To-Hospital și Direct-To-Pharmacy pentru a evita ca distribuitorii să le trimită marfa în alte țări fără știrea lor. Aceste sisteme sar o verigă din lanțul clasic de distribuție, adică distribuitori ca Mediplus, iar o companie specială de curierat preia marfa direct de la producător, în baza unei comenzi, și o duce la farmacia în care a cerut-o un pacient aflat în nevoie. 
• Neoficial, reprezentanții unui producător european de medicamente ne-au confirmat că e o afacere proastă pentru că vând mai puțin: 
• „Implementarea unor astfel de sisteme nu reprezintă o afacere mai bună pentru producătorii farma, ci conduce la avantaje la nivel de farmacie și/sau pacient deoarece îmbunătățește disponibilitatea medicamentelor și timpul de livrare. De asemenea, în cazul unui astfel de sistem, se poate limita sau chiar stopa comercializarea unor medicamente contrafăcute pe piață.”
• În primăvara lui 2011, PWC a făcut o analiză de piață pentru Hoffmann La Roche pentru afacerile din distribuția dirctă către pacienți, farmacii și spitale. Concluziile specialiștilor care au analizat contractele și documentele interne ale producătorului spuneau că profiturile ar crește mai repede, dacă medicamentele nu ar ajunge direct la pacient.

Corupția corporativă

Toți bolnavii sunt felii din același tort. Cuțitul care taie tortul și pune felii pe farfuria fiecărei țări sunt angajații de vânzări din birourile locale ale marilor corporații: Johnson&Johnson, Hoffmann-La Roche, Pfizer sau Bayer. 

Când a contactat pentru prima oară jurnaliștii, Armand a spus că „același mod de lucru (n.n.: ca Mediplus) a avut și firma Relad”, fostul lider din piața angro de medicamente care s-a închis între timp. Angajații Hoffmann-La Roche le-au spus celor de la Consiliul Concurenței că această companie a participat alături de Mediplus la acel „soare” din prezentările corporatiste, adică la umflarea cererii de „10% din producția globală”. 

„După ce au falimentat-o, mulți dintre cei care au condus-o au venit la Mediplus și aplică aceleași reguli.” 

Pentru articolul integral apasă aici.

Articol realizat în cadrul proiectului „Jurnaliști împotriva Crimei Organizate”, derulat de Fundația Freedom House și finanțat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în România