Din seria UNDE SUNT PASTILELE
Cântarul arată că în mașină sunt 142,86 kilograme. În actele pe care le are Andreea Gudin apar doar 40,8. Putem afla doar împreună unde a ajuns metadona, dacă trimiți și tu o solicitare de informații publice la instituția care știe ce traseu au avut pastilele.
Pe scurt
- Medicamente cu statut de „droguri de mare risc” ca metadona sau alprazolam au dispărut din documentele de transport ale uneia dintre cele mai mari fabrici din România – Zentiva
- O antreprenoare din București mi-a dat acte pentru mii de transporturi din această schemă. Producătorul de medicamente spune că pastilele au dispărut din hârtii din cauza unei erori de soft
- Șoferii merg peste noapte la depozitul unde e stocată marfa, nu știm ce încarcă sau descarcă acolo, dar fabrica susține că nu e responsabilitatea lor să verifice ce fac șoferii cu pastilele după ce dubele și TIR-urile ies pe poartă
- Putem afla doar împreună unde a ajuns metadona, dacă trimiți și tu o solicitare de informații publice la instituția care știe ce traseu au avut pastilele. Mie nu-mi mai răspund.
24 mai 2018. Ora 10:40. O dubă Citroën intră pe poarta fabricii de medicamente Zentiva. Șoferul parchează pe cântar. Oprește motorul și coboară de la volan, iar calculatorul înregistrează cât de grea e duba goală.
Un motostivuitor încarcă un palet și un sfert de metadonă. Cântarul arată că transportul are 142,86 kilograme. Marfa e sigilată și șoferul se întoarce în mașină. Iese pe poartă fix jumătate de oră mai târziu.
Metadona, un medicament cu statut de drog „de mare risc”, este transportată la un depozit din celălalt capăt al Bucureștiului și descărcată.
După-amiază, șefa șoferului, Andreea Gudin, e la biroul ei din centrul Bucureștiului. Primește de la fabrică un document din care află că în mașină au fost, de fapt, doar 40,8 kilograme de marfă.
Din actele cu antetul fabricii venite pe email lipsesc 102,06 kilograme de metadonă.
Podcastul „Unde sunt pastilele?” spune povestea acestor medicamente.
Cum și-a dat seama Andreea Gudin ce afaceri proaste face
Când am cunoscut-o pe Andreea Gudin, locuia într-un apartament luxos din zona Dristor. Stătea la parter, avea o terasă verde și tot mobilierul alb. Ne întâlneam în apartamentul de deasupra, tot alb, pe care îl închiriase pe post de birou.
Muncea de luni până duminică la mica ei firmă de transport. Fiind mereu la câteva uși distanță, era și aproape de fiul ei. Cel mic, de vreo 10 ani, își făcea temele și de-acasă, dar și printre documentele ei financiare. Gudin a lucrat toată viața în corporații sau pentru ele.
Între timp și-a pierdut casa.
Mai bine de douăzeci de șoferi au dat-o în judecată pentru datorii de peste 2,2 milioane de lei. Oamenii au transportat marfă pentru ea, dar n-au fost plătiți și au forțat-o să își vândă apartamentul. Nici așa n-au recuperat cine știe ce pentru că și Fiscul și-a luat partea.
Banii pe care îi așteaptă șoferii s-au blocat la fabrica Zentiva, una dintre cele mai mari fabrici de medicamente din România. Acolo sunt produse sute de produse pentru tot atâtea boli, iar Gudin și șoferii care i-au luat casa s-au ocupat de distribuția lor.
Prin contractul semnat de firma ei, Andreea Gudin s-a angajat să transporte medicamente produse de fabrică, să le ducă la farmacii, centre logistice și depozite farmaceutice din țară și din străinătate. Femeia și-a cumpărat patru dube și a angajat șoferi, dar producția avea nevoie de mult mai multe mașini. Așa că a contractat particulari, șoferi care au propriile dube sau TIR-uri frigorifice, să ducă moleculele la destinație, între 2 și 8 grade, în siguranță.
La un moment dat, din 2017, fabrica a început să nu o mai plătească pentru ce cărau șoferii.
„Toată lumea, furnizorii de contracte, transportatorii începuseră: dă-ne banii, ai luat banii și nu vrei să îi dai!”, rememorează Gudin telefoanele pe care le primea de la șoferi. Fiecare dintre ei este proprietarul unei mici firme care administrează un TIR sau o dubă, iar Andreea trebuia să îi plătească cu banii fabricii pentru care au livrat marfa, dar între timp oamenii „au trecut prin toate etapele, de furie, resemnare, furie din nou, beție, adus aminte la beție.”
Ca să le ceară celor de la fabrică datoria, trebuia să știe cât de mare este ea și a luat documentele de transport la mână ca să calculeze totalul. A recitit contractul pe care l-a semnat cu fabrica, a recitit contractele pe care le-a semnat cu proprietarii de TIR-uri sau dube și a luat la mână documentele de însoțire a mărfii pentru fiecare transport în parte.
Cum ieșeau din imprimantă, le întindea pe birou. Punea față în față ce primea șoferul de la fabrică și ce primea ea. Documentele pentru ea consemnau cantități mult mai mici decât cele pe care le transportau, de fapt, șoferii.
La șofer în mașină era o tonă de pastile. Pe documentul de transport pe care-l primea ea, doar o sută de kilograme. Uneori cantitatea din documente era jumătate din cât era în mașină. Alteori era chiar 0. Nu a reușit să identifice un tipar pentru această schemă, dar și-a dat seama că sistematic dispăreau medicamentele.
Povestește acum că s-a speriat când a observat că „lipsesc câteva sute de tone [de medicamente], spre mie.”
Plățile pe care le făcea fabrica erau tot mai mici, ca și cum ea ar fi transportat mai puține medicamente. În acte, TIR-urile se transformau parcă în dube, dubele deveneau mașini mici, iar acestea din urmă uneori cărau cantități de pastile pe care le-ar fi putut transporta cu un ghiozdan.
Fabrica de medicamente e fix la stația de metrou Nicolae Teclu. Dacă TIR-ul contractat de Andreea ieșea pe poartă și mergea până la următoarea stație de metrou, la Anghel Saligny, adică un kilometru, ea trebuia să primească 14 lei. Dacă în acte cantitatea din TIR se putea căra cu o dubă, ea mai primea doar 8 lei.
Am consultat documentele de transport pentru mii de mașini, dube și TIR-uri care au ieșit pe poarta fabricii Zentiva încărcate cu marfă. Așa arată documentele transportului de metadonă despre care ați citit mai sus.
După fiecare transport, Andreea Gudin face factura și o trimite la fabrica de medicamente. Pe hârtie spune precis cât trebuie să încaseze pentru ce-au prestat șoferii. Gudin a făcut ani de zile facturile după cel de-al doilea document, cel primit de la fabrică, în care apar cantități mai mici.
Așa a început să piardă bani.
Acum are de recuperat de la fabrică peste 2,2 milioane de lei, bani cu care ar fi trebuit să plătească șoferii. Fabrica i-a virat din ce în ce mai puțini bani pentru că actele lor contabile, unde erau trecute cantități mai mici de marfă, arătau că ea a muncit pentru ei cu dube, nu cu TIR-uri frigorifice. Asta a scăzut încet-încet valoarea plăților până „firma a căzut în genunchi” și contractul a fost suspendat. După ce le-a atras atenția, n-a mai primit bani.
„M-am dus la ei și le-am spus că umblă cu ocaua mică. Că pe 2016, de exemplu, adusesem 300 de curse de TIR și făcusem 500 de mii de euro încasări. În 2017 au fost, să spunem, o mie de curse de TIR și 600 de mii de euro încasări”, dar directorii fabricii n-au băgat-o în seamă când ea s-a plâns că primește din ce în ce mai puțini bani.
Așa a ajuns să centralizeze documentele de la ei ca să-și dea seama că nu sunt declarate medicamentele transportate.
După ce afacerile dintre Gudin și fabrica Zentiva s-au oprit, Andreea povestește că producătorul de pastile a comunicat autorităților fiscale că ar fi plătit-o, de fapt. Asta îi ajuta pe ei să plătească taxe mai mici.
Fiscul s-a prins de schemă când au inspectat-o pe Andreea, iar fabrica le-a trimis ceea ce se numește o „declarație rectificativă”, adică au recunoscut că au mințit statul că au plătit-o pe Andreea și pe șoferii ei sau au greșit. Și-au retras minciuna sau greșeala, dar pe ea tot n-au plătit-o.
Unde ajung pastilele?
„Singurul lucru care mă frapează pe mine e că majoritatea produselor pe care eu le-am găsit că sunt mătrășite sunt produse compensate”, oftează Gudin și fumul de țigară îi iese pe nas. Medicamente de HIV, pentru tratarea mai multor forme de cancer, pentru cardiaci sau boli psihice dispar din documentele de transport.
Femeia bănuiește că medicamentele dispar nu doar din actele fabricii.
Nu poate verifica toate tranzacțiile fabricii Zentiva pentru că aceste date despre medicamente sunt stocate la Agenția Medicamentului din România, unde sunt clasificate ca secrete. Instituția colectează date de la toți cei autorizați să facă afaceri cu pastile, injecții și chiar și proteze medicale, cine cumpără, cât, de unde le ia și unde le vinde mai departe.
Are niște indicii, sistemele GPS pe care le au șoferii în mașini. Ea le-a instalat aceste sisteme, iar ei au semnat că îi poate urmări. Îi vede peste tot, când călătoresc, când se odihnesc și chiar și când se duc la mare cu familia.
„Un băiat c-o dubă, unul dintre subcontractorii mei, văd că se duce la depozit să încarce în afara programului”, îl urmărea prin aplicația de monitorizare. El nu avea ce să caute acolo de vreme ce depozitul era închis.
I-a contactat pe proprietarii fabricii. „Băieți, îl avem pe unul care-i scapă mâna și care vrea să facă alte afaceri. Drept urmare, vă rog să-l eliminăm din lanțul de distribuție”, dar nu i-au răspuns.
Gudin a căutat mai multe în istoricul datelor GPS și a găsit și alți șoferi care se duceau peste noapte la același depozit. Nu poate afla dacă au încărcat sau descărcat marfă, dar e sigură că nu aveau ce căuta acolo. Ea a semnat contractul de distribuție al produselor Zentiva în urma unei licitații pe care proprietarii au organizat-o și spune că transporturile fabricii trebuiau organizate de ea.
Un alt șofer, fără să știe ea, trebuia să se ducă până la Constanța, dar a ajuns cu medicamentele până la Covasna. I-a zis scurt: „am avut o treabă”. Și atât.
Într-un răspuns oficial pe care l-am primit de la Zentiva mi-au spus că „pentru piața din România, produsele noastre se livrează doar în centrul nostru de distribuție (…), în cadrul programului de lucru al acestuia. De aici distribuitorii (clienții Zentiva SA) își preiau singuri marfa cu mașinile proprii. Ca urmare, exemplul privind transportul de marfă la Constanța sau Covasna în afara orelor de program nu se referă la transporturi organizate de compania noastră.”
Cu alte cuvinte, fabrica spune că nu are nici o responsabilitate odată ce marfa a ieșit pe poartă.
Gudin își amintește că șoferii care mergeau nopțile la depozit, deși programul arăta că e închis, și cel care s-a dus cu „o treabă” până la Covasna i-au ridicat „primul semn de întrebare”.
„Și m-am așezat în poarta fabricii să văd cine intră și cine iese”, de unde a observat două dube despre care spune că nu aveau ce să caute acolo fără ca ea să știe. Teoretic, conform contractului pe care îl avea cu fabrica, ei trebuiau să îi scrie ei că au ceva de transportat, iar ea trebuia să trimită dubele acolo.
„Bă, voi ați înnebunit, suntem în Bronx? What the fuck! Am pe tata acasă, bolnav, am copil care nu-și face temele. Give me a fucking break!”
Șeful de depozit i-a spus că mașina trebuie să ajungă ba în Portugalia, ba în Germania, ba că încarcă un medicament, ba altul. Nimeni nu avea „o explicație logică”, își amintește Gudin.
Atunci a decis că nu mai vrea să continue afacerile cu fabrica de medicamente, nu doar pentru că mergea „în pierdere”, ci și pentru că simțea că nu mai controlează ce fac subcontractorii care ar fi trebuit să lucreze pentru ea.
„Eu vreau să încheiem contractul ăsta liniștiți. Vreau să ies din el, e clar că voi faceți o grămadă de măgării pe care nici măcar nu aș mai vrea să le cunosc.”
Sub tabloul lui Donald Trump
După ce a încheiat contractul, s-a dus la autorități, la Agenția Medicamentului de la noi, la cea Europeană, la Poliție, la procuratură, dar și la FBI.
Cât încerca să recupereze banii de la Zentiva și calcula câte medicamente lipsesc din acte, ceva a pus-o pe gânduri.
Se întâmpla la începutul lui 2018, când procurorii antimafia și ofițerii Drug Enforcement Agency din Statele Unite, instituția care luptă împotriva traficului de droguri, au descins la o grupare de traficanți din Cluj Napoca. La operațiune au participat și oameni ai Interpol și FBI.
Au fost ridicate 14 persoane pentru că vindeau ilegal în SUA medicamente cu statut de „droguri de mare risc”. Marfa lor era din gama opioidelor și a benzodiazepinelor, iar americanii sunt în mijlocul unei crize din cauza acestora pentru că sute de mii de persoane și-au pierdut viața de la supradoze.
Pastile de peste 55 de milioane de lei au livrat românii în SUA. N-au încasat banii la vedere, ci în conturi offshore din Insulele Virgine Britanice și Cipru, spun procurorii. Printre pastilele pe care le vindeau se numără și alprazolam, de exemplu, un medicament psihoactiv foarte puternic.
Din documentele de transport pentru TIR-urile care au transportat alprazolam și au ieșit pe poarta Zentiva între 2016 și 2018 lipsesc aproape 20 de tone de încărcătură. Andreea Gudin le-a scris celor de la FBI și s-a dus la Ambasada Statelor Unite din nordul Capitalei să verifice dacă ce-au confiscat ei a trecut prin mașinile contractate de ea.
Acolo, ”cu tabloul lui „Trump pe pereți” a încercat să verifice asta cu investigatorii cu care s-a văzut la ambasadă: „Ați ridicat de la toți deținătorii de site-uri ilegale tot felul de medicamente, printre care și alprazolam, metadonă”, le-a spus ea la întâlnire. „Eu vă dau seriile și voi faceți o verificare, dacă ceea ce ați reținut voi pe teritoriu american, cumpărate din România, corespund cu seriile”, dar americanii au fost blocați de o birocrație românească.
Nu a putut ști dacă marfa ridicată de americani de la Cluj a fost produsă de fabrica bucureșteană, dar este același tip de marfă, aceleași molecule, cum ar fi alprazolam.
În podcastul „Unde sunt pastilele” Andreea povestește cum a fost la întâlnirea cu oamenii din FBI și de ce s-a blocat investigația înainte să înceapă. „Am făcut un denunț, singurul și cel mai prost din viața mea”, mi-a spus ea când ne-am văzut prima oară și trecuse de câteva zile pe la procuratura antimafia, care n-a mai făcut mare lucru cu plângerea ei.
Hai să închidem cercul
Zentiva spune că dispare marfa din documentele lor interne din cauza „unor neconcordanțe între sistemele informatice folosite de companie, care au fost sesizate la momentul respectiv și remediate.” Însă, de când a „sesizat” Andreea aceste „neconcordanțe”, nu au fost remediate, spune Andreea cu documentele în brațe, ci au continuat.
Am smuls cu greu o reacție pe acest subiect de la fabrica de medicamente. După ce am trimis primele întrebări la începutul lunii decembrie, șefa de la comunicare, Ioana Lucescu, mi-a spus că nu îmi răspunde până nu îi spun mai multe despre subiect. O lună și jumătate mai târziu, mi-a scris că angajații au „o perioadă extrem de aglomerată” și cum nu i-am trimis detalii „lămuritoare” despre subiect, nu poate răspunde. A răspuns la primele solicitări și mi-a spus să nu semnez răspunsurile cu numele ei pentru că nu a fost „mandatată de către companie” să răspundă „pe acest tip de subiecte”.
Purtătoarea de cuvânt a fabricii mi-a mai scris că „aspectele au fost supuse și atenției ANMDMR, care a verificat situația de fapt și a constatat că au fost respectate normele legale”.
ANMDMR vine de la Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale din România și monitorizează traseul tuturor medicamentelor din țara noastră, iar aceștia i-au comunicat și Andreei Gudin că la Zentiva au identificat doar o eroare de soft.
Agenția monitorizează toate pastilele din România ca să nu intre în spitale și farmacii marfă contrafăcută sau să nu dispară tratamentul bolnavilor. Am scris mai multe despre cum funcționează această instituție în episodul al doilea din această serie de investigații. E una dintre cele mai importante din subordinea Ministerului Sănătății pentru că are grijă de calitatea tratamentelor noastre.
După ce am identificat mai multe medicamente din piața neagră de-a lungul acestei documentări, Agenția Medicamentului mi-a comunicat oficial toate tranzacțiile făcute de către toți farmaciștii din România cu tratamentele identificate de mine în piața neagră.
Uneori, oficial, prin purtătorul de cuvânt al instituției, pentru primele două materiale ale acestei serii de investigații, când am identificat medicamente vândute ilegal în parcări. Alteori, neoficial, prin angajați care au vrut să sară birocrația solicitărilor de informații publice. Cu ajutorul celor din urmă, a căror identitate trebuie să o protejez, am reușit să monitorizez tranzacțiile fictive cu medicamente despre care ați citit în episodul al treilea din această serie de investigații.
Între timp, la solicitările despre produsele Zentiva, instituția mi-a comunicat că datele sunt secrete, deși legislația nu s-a schimbat între timp, ci doar șefii. I-am întrebat mai multe despre ce importuri a făcut fabrica și mi-au comunicat că am cerut informații „confidențiale.”
Prima solicitare pe care le-am trimis-o pe subiectul fabricii de medicamente a ajuns la ei în iulie. Trebuiau să răspundă în zece zile, dar au răspuns în două luni. Au spus că au nevoie de timp pentru „documentare”, dar răspunsul nu a fost unul documentat, ci un simplu refuz. La începutul acestui an le-am mai trimis încă o solicitare și n-au răspuns nici până acum.
Deși termenul legal în care o astfel de instituție trebuie să răspundă la solicitări este de maxim 30 de zile aceștia au amânat tot mai mult ba pentru că s-a schimbat conducerea, ba pentru că au nevoie de timp pentru documentare.
Când am vorbit cu mai mulți cetățeni să trimită aceeași solicitare pe care am trimis-o eu, au răspuns rapid.
Trimite și tu o solicitare de informații publice la Agenția Medicamentului
Putem să aflăm cum au circulat prin piață medicamentele produse de fabrica Zentiva ca să înțelegem dacă ele au dispărut doar din acte sau cu totul.
Completează cererea de informații publice cu datele tale și trimite-o prin email la instituția care ar trebui să monitorizeze medicamentele pe care le înghițim, la adresa petitii@anm.ro. Pune-mă la CC și pe mine, victor@inclusiv.ro
Săptămâna viitoare, în episodul cinci din seria „Unde sunt pastilele”, urmăresc alte medicamente care au ieșit pe poarta fabricii și dispar din acte. Până atunci, poți asculta povestea lor.
Erată: Într-o variantă anterioară a acestui articol scria că „Andreea Gudin a semnat un contract cu fabrica prin care s-a angajat să transporte medicamente, să le ducă la spitale, farmacii și depozite farmaceutice din țară și din străinătate.” De fapt, compania ei a fost parte dintr-un contract tripartit cu Zentiva și Sanofi, corporația care a deținut fabrica românească. Transportul medicamentelor produse de către fabrică la farmacii a fost făcut pentru Sanofi din centrul logistic contractat de ei, nu pentru fabrică efectiv, fiind o societate comercială diferită. Pentru fabrică a luat aceleași medicamente de la ei și le-a dus la centrul logistic de unde le-a transportat mai departe pentru Sanofi.
