Sorin DOBÎRCIANU este Senior Lead Expert și șef al Departamentului de Securitate Energetică la NATO. Subiecte dezbătute la Zinergy, podcastul PRESShub:
- Neptun Deep nu va funționa decât după deminarea Mării Negre.
- Turcia devine un hub energetic important.
- Prin achiziția pachetelor la compania Petrom, OMV și Austria și a câștigat dreptul de a ieși la Marea Neagră.
- SMR-urile de la Doicesti “un pic încetinite”.
- Să sperăm că, experții noștri bancari să poată să asigure neîntreruperea proiectului Reactoarelor 3 si 4 de la Cernavodă.
- Interesele energetice ale Federației Ruse în Germania includ și interesele energetice ale Federației Ruse în România.
- ANRE nu își face treaba, politicul girează erorile legislative.
Inregistrarea video se poate viziona AICI.
Cosmin PĂCURARU, realizator podcast Zinergy: (…) Astăzi avem invitat pe domnul Sorin DOBÎRCIANU, care este senior lead expert (șeful Departamentului de Securitate Energetică) la NATO. Înainte de a intra în problemele despre energie, aș dori să discutăm puțin, câteva minute, despre ce înseamnă neutralitatea României, des invocată în unele discursuri politice din România.
Zinergy, podcastul lui Cosmin Păcuraru pe probleme de energie, este disponibil AICI.
Neutralitatea României și înarmarea UE – subiecte fără conținut. Războiul hibrid în toată zona extinsă europeană.
Sorin DOBÎRCIANU, invitat: În primul rând vreau să fac precizarea că un asemenea concept de neutralitate, (…) nu își are rostul, pentru că ele nu este sustenabil, nu are un temei de legalitate (…). România, este membru al Alianței NATO, membru al Uniunii Europene, iar din perspectiva asta (…) orice fel de formulă de neutralitate, este un concept care nu se include în tiparele rigorilor, atât europene cât și euroatlantice.
C. PĂCURARU : Să vă spun de ce se invocă conceptul de neutralitate pe România. Tot pe aceleași rețele de internet apare informația că Uniunea Europeană vrea război cu orice preț, că se înarmează, că țările Uniunii și membre ale NATO și-au făcut planuri pentru a se apăra, planuri civile pentru populație … Care e gândirea de fapt?
S. DOBÎRCIANU: Înainte de instalarea administrației Trump la Washington, Uniunea Europeană a avut poziții diferite vis-a-vis de politicile NATO în Europa, de parteneriatele strategice, de legaturile politico-militare avute cu administrațiile americane. Astăzi s-au schimbat câteva concepte. Administrația Trump, a considerat ca țările membre ale NATO beneficiare de umbrela NATO, (de tot ce înseamnă protecții, atât pe zona de militară, zona de defence, zona de securitate, zona de intelligence) trebuie să-și crească contribuția ajungând la un procent semnificativ superior față de cele anii trecuti și pe care statele membre, nu le-au plătit. (…) Acesta este conceptul de la care pleacă noua orientare, noua strategie americană.
C. PĂCURARU : Deci, domnul președinte Donald Trump și-a atins cumva obiectivul, pentru că asta a susținut întotdeauna: țările din Europa să își mărească contribuția.
S. DOBÎRCIANU: Problematicile în dinamica lor sunt mai complexe și discuția comportă mai multe planuri. În primul rând este vorba de transferul de tehnologii, în al doilea rând este vorba de perpetuarea unor programe de securitate europene și euroatlantice, pentru că în spațiul european integrat sunt protejate atât interesele europene cât și interesele euroatlantice, pentru că și structurile economice sunt subordonate formulelor militare americane și sunt reprezentate în Europa. Acestea sunt la o cotă de participare substanțială și totul a plecat de la interesul economic, pentru că interesul economic subzistă și nu într-un plan subsevent, ci într-un orizont imediat și la vedere. Ca atare, administrația Trump a impus aceste reguli (în NATO), sunt regulile unui club de interese mondiale, regulile unui club în care nu poți să spui am greșit și în care te aliniezi sau nu.
C. PĂCURARU : Există război hibrid în România?
S. DOBÎRCIANU: Războiul hibrid există în toată zona europeană extinsă, (…) la confluența celor trei mari interese majore, reprezentate de interesele economice conjugate ale Germaniei și ale Franței, interesul Turciei, dar și interesul expansionist energetic și nu numai al Federatiei Ruste de astăzi. (…)
C. PĂCURARU : Uniunea Europeană a început, printr-un plan de reînarmare, un proces de întărire a industriilor de apărare. De asemenea, tot văd informații în presa serioasă că se discută despre Ucraina post-război. Ambele înseamnă, de fapt, energie. Știm că România are deficiențe în industria energetică. Avem vreo șansă? Spre ce cale ar trebui să ne îndreptăm noi, România și eviden țările de jur împrejur, în a întări industriile de armament și în a contribui la reconstrucția Ucrainei?
S. DOBÎRCIANU: O să încep diseminarea unor informații către dumneavoastră din planul reprezentat de politica militară. Uniunea Europeană are (…) propriile strategii vis-a-vis de formulele militare. Sigur, Uniunea Europeană, la nivel macro, ca entitate, colaborează cu statele membre NATO din spațiul nord american, cu Statele Unite și cu Canada.
Citește și: Investițiile energetice ale României între oportunitate și riscuri geopolitice
Leadership-ul american militar, instalat recent, a impus niște reguli, a trasat niște linii directoare pentru Europa și pentru restul lumii în general. Din păcate, interesele americane, în momentul de referință, se răstrâng mult mai mult către zona South-Eastern China Sea, către Pacific. Avem în vedere noile concepte americane de întâlnirea rolului politicilor Statelor Unite în această zonă. Tocmai din aceste considerente s-a optat pentru preferința premierului olandez de a prelua șefia NATO la concurență cu alte asemenea propuneri venite din Europa sau din alte țări, din alte spații, pe de-o parte. Pe de altă parte, interesul american rezidă și din industria auto a Statelor Unite, care nu are niciun fel de joncțiune în linie economică sau pe linie de banking leveraging, de cashing up cu piața de resort europeană. Din cauza aceasta, partenerii europeni au fost un pic puși în dificultate în discuțiile cu experții americani după instalarea administrației Trump la Casa Albă, pentru că Uniunii Europene și statelor membre, le-a fost reproșat faptul că importul de automobile din Statele Unite este practic inexistent pe piețele de resort comerciale din Europa. Am punctat succint doar interese de disjuncție ale acelor două părți. Statele Unite pe de-o parte și Uniunea Europeană pe de cealaltă parte. (…)
Țările europene, conform planning-ului recent, optează pentru două direcții. O direcție internă prin care să-și producă pe continent ceea ce este nevoie, ce consideră ca o nevoie în condițiile de risc maxim reprezentate de amenințările care ar veni din Est. Pe de altă parte, se continuă proiectele, programele comune avute cu Statele Unite, atât la nivel global, european, centralizat, dar și pe fiecare spațiu în parte.
Legăturile există, subzistă, interesele se conjugă, se extrapolează și se răsfrâng. Pentru început, cifra oficială pe care cei din Uniunea Europeană, la nivelul de leadership pentru zona militară, care au fost înditruiți, desemnați cu competență și cu atribut în materie și în domeniu, deci cifra în speță care este avansată, oficial, vehiculată de mass media scrisă și audiovizuală europeană și euroatlantic, este dimensionată la volumul de 150 miliarde de euro. Este un efort financiar conform proiecției unor capitaluri necesare pentru dezvoltarea și mărirea capacităților existente. Înțeleg că ăsta e doar începutul.
C. PĂCURARU : Germania a lansat 500 de miliarde pentru viitorii 5 ani.
S. DOBÎRCIANU: Da. Deci framework-ul este complex, este diagnosticat și eșalonat pentru o perioadă de 15 ani. 15 ani coroborat cu consumul resursei naturale, minerale, petrol și gaze și se au în vedere atât arealele reprezentate de Marea Nordului, Africa, zona Middle East, ca deținătoare de resurse și din care Europa poate să importe resurse energetice, având în vedere legăturile dintre banking-ul european și banking-ul din zonele respective, dar se are în vedere și perspectiva de a continua exploatarea, valorificarea resurselor minerale, petrol și gaze din arealul Marea Caspică. Sigur, (totul) în dinamica lucrurilor și în contextul perspectivelor reprezentate de finalizarea conflictului militar actual din spațiul ucrainian.
Neptun Deep nu va funționa decât după deminarea Mării Negre
C. PĂCURARU: Domnul Cristian Barna, tot aici, spunea că resursa din Neptun Deep nu va fi extrasă până când nu se va termina războiul din Ucraina.
S. DOBÎRCIANU: Absolut, pentru că orice perimetru petrol-gazeifer, care implică participarea unor formule juxtapuse de jucători în domeniul petrolului și gazelor pentru dispersarea riscurilor investiționale, financiare, economice, de producție, riscurilor bancare, riscuri politice, de mediu, riscuri militare, riscuri de război. Deci această formulă este asigurată de un sistem bancar european și internațional. Vă reamintesc că toate băncile europene, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană de Investiții, toate dețin în bordurile lor, ca acționariat, pachetele majoritare de acțiuni ce sunt deținute de persoane fizice și de către bănci americane. Desigur, se remarcă și o participare britanică, din Berkeley Square și Canary Wharf, dar întotdeauna băncile europene, chiar și Deutsche Bank, au în spate participări, proiecte, programe și strategii comune cu Wall Street, Northrop Grumman, Salomon Brothers, Brown Bars, J.P. Morgan, Chase Manhattan. Deci, din perspectiva asta, tot ce înseamnă resursă energetică trebuie asigurată și trebuie asigurat cash flow-ul. Atât pentru exploatare, explorare, producție, transport, distribuție, inclusiv sistemul downstream, care trebuie să fie racordat la cea mai înaltă dimensiune mondială optimizată de banking leveraging. Băncile din Est și băncile din Vest.
Deși avem resursă energetică de calitate, deși condițiile de exploatare din punct de vedere tehnic, tehnologic, financiar, sau din punct de vedere al accesului și al obținerii producției, deși sunt rentabile, la prima vedere, fără un banking leveraging, fără o participare a băncilor, jocul nu există. Deci, în consecință, aprecierile, concluziile pertinente al domnului profesor Cristian Barna sunt exacte, precise și mai ales oportune în ziua de astăzi.
C. PĂCURARU : Un alt invitat la Zinergy, domnul Bogdan Belciu, a spus că băncile românești sunt extrem de mici și nu pot suporta niște împrumuturi prea mari pentru astfel de operațiuni industriale sau de transport. De asemenea, în raportul Draghi, se spune că bankingul european nu e prea puternic în comparație cu bankingul extra-european. Cam, ce ar trebui să facem noi pentru a dezvolta o industrie energetică serioasă și, după aceea, putem discuta și despre alte industrii serioase în România.
S. DOBÎRCIANU: Deci, orice formulă bancară își poate găsi utilitatea, poate fi plasată și poate fi exploatată ca formulă bancară într-un proiect energetic de cercetare, cercetare geologică, geofizică, cercetare de zăcământ, exploatare 3D, 4D în condițiile actuale, în care sateliții dau cu acuratețe, prezintă științific zăcămintele în speță pentru a diminua eforturile investiționale. Deci, în pofida acestor aspecte, important este ca băncile pe care guvernul urmează să le desemneze ca jucători activi pentru că, în esență, proiectul Neptun Deep este un proiect de importanță strategică națională, ba chiar, multinațională, depășite conotațiile europene. Prin deschiderea unui asemenea proiect se asimetrizează întru totul bursa energetică din Elveția, adică un asemenea proiect ar crea mari probleme jucătorilor din centrul și estul Europei. Pentru că aceștia, deși au un sistem bancar foarte bine pus la punct, este structurat și este racordat întru totul la terminalul maritim de gaze de la Baumgarten din Austria, sunt țări care nu au niciun fel de resursă. Vorbesc în special de resursa energetică. Cu tot respectul, Austria este o țară care nu are acces la Marea Neagră prin proiectul Petrom, prin achiziția pachetelor la compania Petrom, OMV și Austria și a câștigat dreptul de a ieși la Marea Neagră.
Asta este perspectiva pentru că inițial s-a plecat de la Marea Neagră în Marea Caspică. Altminteri, OMV n-ar fi avut vreo participare în sensul ăsta pentru transportul de mărfuri în țările aflate pe cursul Dunării, Rin, Main, Dunăre, Marea Neagră. Traficul încă nu este reglementat având în vedere regimul internațional actual.
Pe de altă parte, băncile austriece cu, dar și fără, băncile germane vor să-și asigure o prezență activă la un asemenea proiect care poate oferi o alternativă majoră, exclusivă la soluția energetică pe care o oferă de atâta timp Federația Rusă în ce privește furnizarea de petrol și gaze statelor și guvernelor din Europa. Cam astea sunt datele aici.
Turcia – un hub energetic important
C. PĂCURARU : Atâția ani de zile Europa s-a bazat pe gazul rusesc, pe petrolul rusesc, pe cărbunele rusesc. Astăzi importul de gaz este nivelul de 15% față de cât importa Europa în 2021, înainte de începerea războiului. Sincer, eu nu cred că Europa se va lipsi vreodată de gazul rusesc, numai să se rezolve tensiunile care sunt acum. Și nu îmi dau seama cum se vor rezolva pentru că sunt foarte multe sancțiuni. Probabil că vor dispare. Ce se vor întâmpla cu sancțiunile împotriva Federației Ruse?
S. DOBÎRCIANU: În calitate de lider al echipei care negociază ”freezing and lifting the sanctions”, Federației Ruse, ca urmare a anexării peninsulei Crimea în anul 2014 și atunci au fost lansate primele sancțiuni de către comunitatea internațională și în special de către liderii nord-americani și britanici. Sancțiuni impuse unor companii de petrol cunoscute, sancțiuni impuse unor persoane cu domiciliu în Federația Rusă sau în exteriorul Federației și sancțiuni impuse unor bănci. Cu toate astea, zona Sevastopol este o zonă în care schimburile comerciale și în care schimburile de țiței pentru diferite zone, în care pachetele aferente unor programe guvernamentale în spațiul de referință sunt deja stabilizate și circulă.
Citește și: „România crește dar nu se dezvoltă” , spune analistul economic Bogdan Belciu
Prin Turcia au loc mari schimburi de resurse energetice. Deci este cunoscut proiectul Bacu-Tbilisi-Ceyhan, un proiect, o conductă de 1173 de kilometri de la Bacu din Azerbaijan până la Ceyan, terminalul maritim naval achiziționat de SOCAR. Se cunosc planurile comune dintre Statele Unite și Turcia vis-a-vis de Ceyhan, vis-a-vis de participarea flotei turce cu rol activ în ceea ce privește proiectele și strategiile NATO la Marea Neagră, Marea Caspică și zona extinsă, Bosford-Dardanele, controlul strâmptorilor, în continuare pentru că pe acolo nu vin numai transporturile de grâu ucrainian, pe acolo intră și ies și petroliere, inclusiv mineralierele.
Ei, în contextul ăsta intervine și Turcia, care are niște alianțe bune, bine structurate, (…) cu Federația Rusă, atât pe zona militară cât și în special pe zona energetică și atunci, companii de calibru turcești de petrol sunt într-un sistem relațional contractual la zi, pentru achiziția de resurse energetice din Rusia. Acestea au un rol de spus în viitoarea arhitectură energetică după eventuala, potențiala sau chiar posibila încheiere a conflictului din spațiu ucrainian.
C. PĂCURARU : Turcia nu are numai acest proiect de care spuneați dumneavoastră, Turcia are mult mai multe proiecte. Haideți să vedem pe cele terminate: BlueStream și TurkStream care au ca obiect aprovizionarea cu gaz a Turciei și a unei mari bucăți din Europa. De asemenea este TANAP care aduce gaz azer. În mod sigur, proiectul acesta de care spuneați dumneavoastră poate fi legat oricând în orice sistem de conducte pe care Turcia îl are. Există posibilitatea ca să se mărească capacitatea de transport din Turcia, Bulgaria sau Grecia. Din Bulgaria e clar că se poate duce în Serbia sau România. Există proiecte de genul acesta avute în vedere?
S. DOBÎRCIANU: Proiecte există pe hârtie, strategii există pe hârtie, atât în România cât și în spațiile, în țările la care ați făcut referire. Cu șanse de finalizare, să știți că oricare din aceste planning-uri, din aceste strategii, sunt băgate într-o formulă superioară, dimensionată, precisă, exact și actual pentru a avea șanse.
Însă, funcție de dinamica internațională, în funcție de interesele comune americano-europene, experți în domeniu studiază în continuare diagnozele la care se face referire. Pentru că America, mutându-și centrul de interes, către zona Asia, pentru Statele Unite e foarte importantă China, relația cu China și viitorul conjugat al politicilor chineze nu numai în Saudistan, ci în toată Asia și în tot Pacificul. S-a creat un pic de loc pentru ceilalți jucători energetici, pentru ceilalți jucători statali la nivel macro, inclusiv Federația Rusă, care să-și impună oarecum interesele.
De aceea, pozițiile acestora în prezent, ierarhic dominante, ierarhic superioare în raport cu piețele de resort și cu statele mai mici, sunt mai accentuate în ultimul timp datorită părăsirii pentru moment a scenei de către jucători americani. Vreau să fac o mențiune vis-a-vis de proiectele de care ați spus. Sper că vom fi destul de bine orientați și ancorați, racordați la realitățile internaționale, astfel încât să nu pierdem oportunitățile.
Am irosit câteva asemenea oportunități, dar în continuare să nu le mai irosim, pentru a crea un hub energetic în România vis-a-vis de TANAP și celelalte proiecte în care Turcia joacă un rol dominant. Acolo se creează un hub subteran, un depozit major care reprezintă în esență un pol pivotal de securitate energetică în zona macro-extinsă pentru că de acolo Turcia reglează parametrii tehnici, presiunile și debitele, la fel cum reglează și apa care e o resursă foarte importantă.
Când dânșii vor, dau drumul la baraje și Tibrul și Eufratul ating anumite cote pentru statele din aval, pentru țări cum ar fi Irakul. Aspectul este cunoscut în lumea noastră, în lumea internațională a experțiilor în domeniile de referințe. Exact același lucru se întâmplă, este un fenomen bine cunoscut, numai că el este updatat la zi cu noile date și cu noile condiții internaționale de pe scena energetică și scena militară și atunci Turcia va fi un hub care va regla curgerea, dispunerea de resurse energetice și către alte state.
SMR-urile de la Doicesti “un pic încetinite”
C. PĂCURARU : Adică și către România. Uniunea Europeană are în plan de a reduce energia obținută din combustibili fosili. Raportul Draghi spune foarte clar că industria nucleară din Europa, în foarte multe țări, nu e bine dezvoltată. Sunt foarte puține țări care au pus accent pe energia nucleară și aici amintesc Franța, amintesc România, care vrem – nu vrem este pe hartă. Prin cei aproape 50 de ani de la începerea proiectelor nucleare românești, poate chiar mai mult, există proiecte americane care au fost clar susținute până acum. SMR-urile de la Doicești, Polonia a semnat deja pentru o centrală nucleară pe SMR-uri dublu față de cea de la Doicești. Care ar fi perspectivele acestui business în zona noastră? Spunându-se foarte clar că în România vor fi pregătiți specialiști și e clar că avem unde să-i pregătim pentru că avem la Universitate, Facultatea de Fizică unde se pregătesc fizicieni, inclusiv în industria nucleară. Avem în Politehnică o zonă unde se pregătesc inginerii nucleariști și acum doi ani de zile a fost pus pe picioare un centru de pregătire a nucleariștilor în SMR-uri. Ce viitor ar fi în zona asta?
S. DOBÎRCIANU: Dincolo de expertiza cunoscută, recunoscută, apreciată, expertiza românească în domeniul nuclear, recunoscută în special în străinătate, în continuare factorul politic român la vârf trebuie să continue acțiunile începute cu mai mulți ani în urmă de întărire a relațiilor economice și în special pe formula curriculară energetică cu partenerii americani atât în zona economică privată cât și cea de stat, pentru că economia este și privată și are și formule statale, formule guvernamentale, formule publice, politici publice. În ceea ce privește implementarea proiectului vis-a-vis de tehnologia SMR-urilor în România, în baza analizei pe care experții români și experții americani au făcut-o, s-a ajuns la un anumit nivel. Din păcate proiectul este un pic încetinit ca urmare a situației internaționale, ca principal motiv fiind războiul din Ucraina, în plină desfășurare și astăzi.
O a doua cauză pentru care proiectul trebuie reconsiderat și plasat la dimensiunea care i se cuvine, așa cum a fost el conceput de către cele două părți, română și americană, este începerea negocierilor cu experții români, cu experții români din partea americană. Pentru că proiectul nu trebuie să aibă întreruperi, nu trebuie să aibă sincope. Din perspectiva asta, dincolo de expertiza românească, factorul politic care reprezintă România și instituțional, jucătorii, actorii energetici de calibrul nuclear electric sau orice alt jucător din domeniul educațional, cercetare științifică, universitară, cercetări avansate, având în vedere, recunoașterea internațională a expertizei în domeniul fizic și în special la fizicii nucleare românești. Deci, repet, actorul politic român, la vârf, trebuie să înțeleagă importanța momentului actual, pentru că un asemenea moment nu îl mai ai, îl pierzi definitiv.
Ca atare pentru a continua proiectul la o formulă echitabilă de parteneriat cu cei care livrează, cei care transferă tehnologia în România, trebuie adaptată politica, trebuie adaptată eticheta și protocolul factorului politic actual la eticheta politică necesară internațională actuală, și în special cu Statele Unite.
C. PĂCURARU : Bun, dar asta înseamnă că și dacă România și-a încetinit negocierea și dezvoltarea acestui plan către trecerea la SMR-uri, înseamnă că și Polonia va avea problema asta?
S. DOBÎRCIANU: Nu. Deci, cauza internațională o reprezintă cea la care am făcut referire. Acutizarea conflictului în Ucraina, perpetuarea războiului poate să dea peste cap, poate să asimetrizeze un plan sau un planning sau un desfășurător bilateral deja existent.
Din păcate, formula de colaborare pe axa nucleară dintre Washington și Varșovia decurge normal. Întrucât, politicienii și experții în materie din Polonia au o formulă de relaționale perpetuă, continuă și dezvoltată la zi. Relația Polonia-USA e o relație excepțională.
Din păcate, la noi, actualul factor politic existent n-a reușit să păstreze (…) încrederea, scăderea unor rate de clasare a țării noastre pe plan internațional (dăunează). Deci, dincolo de expertiză, oricât de bună ar fi expertiza, dacă factorul politic nu reușește să aducă expertiza românească și să stimuleze din nou interesul investitorului american, pentru că Statele Unite investește tehnologie aici. Ar putea să o ducă în altă țară, investește tehnologie la vârf în premieră mondială.
C. PĂCURARU : Ar reprezenta un mare atu pentru România.
S. DOBÎRCIANU: România ar deveni un jucător energetic exclusiv în zona asta europeană, prin deținerea tehnologiei, prin operarea și prin posibilitatea de a livra atât energie cât și know-how unor alte state și guverne. Cât și specialiști.
Da. Pentru că, inițial, vreau să vă spun că mai mulți ani în urmă, participând efectiv în proiecte de mare anvergură între cele două părți, proiectele inițiale propuse de americani au făcut România ”Noua Californie de la Marea Neagră” și ”Balconul Venețian la Marea Neagră și Marea Caspică”. Toate aveau un impact energetic substanțial de efect atât imediat, la scara medie, 10, 20, 30 de ani, cât și la scara istorică.
Era vorba de bursa de energie. Bursa de energie trebuia restructurată. Că știți, noi am făcut multe planuri. Am făcut AGRI, am făcut Nabucco, am făcut South Stream, am făcut North Stream, am făcut POP Constanța, adică Planul European Oil Pipeline Constanța 300, dar le-am făcut pe hârtie. Și ar fi păcat ca actualul factor politic, mă refer astăzi, luna martie 2025, să nu acționeze în consecință și să nu mențină, așa cum ar trebui, interesul partenerilor americani pentru a participa în continuare la un asemenea proiect care ar face din România un jucător activ. Iar energia este, un element de substanță care poate crea, prin rostogolie, și alte interese, benefici, avantaje, la scară națională, la scară macro, pentru țara noastră.
C. PĂCURARU : Bun, dacă presupunem că se va fractura relaționarea cu NuScale și cu guvernul american pentru realizarea SMR-urilor, înțeleg că va avea de suferit și construirea reactorului 3, reactorului 4 și de ce nu se discută despre reactorul 5? Asta e altă întrebare.
S. DOBÎRCIANU: Noi am optat pentru tehnologia CANDU, așa a fost stabilit de către expertiza românească cu mulți ani în urmă, când a fost pusă în producție centrală nucleară de la Cernavotă. Așa a fost stabilit ulterior și de către preluarea atribuțiilor de către Nuclearelectrica, compania de astăzi, care operează, gestionează și tot ce înseamnă resursa energetică nucleară pe teritoriul național românesc.
Să sperăm că, în continuare, experții noștri bancari vor fi în măsură să discute cu băncile care asigură suportul, participarea pentru asemenea finanțări, finanțări directe, finanțări în triunghi, fonduri Jeremy sau alte asemenea produse financiar-bancare internaționale, investiționale, ca să poată să asigure neîntreruperea unui asemenea proiect.
C. PĂCURARU : Înțeleg că, totuși, e destul de înaintat proiectul și se fac reactoarele.
S. DOBÎRCIANU: Au început ceva lucrări acolo. Proiectul este înaintat, dar să știți că se au în vedere de către toate laboratoarele implicate și analizarea la zi a tuturor riscurilor care apar. Și e vorba de riscuri directe și imediate. Nu e vorba de riscuri colaterale. Pentru că se analizează riscul de țară. Din păcate, țara noastră nu a obținut prioritate, a fost retogradata.
Se analizează riscul politic, riscul de mediu, riscul legislativ, riscul juridic, riscul de poluare și alte asemenea riscuri. Riscuri de implicare sau de atragere în conflicte internaționale care ar presupune, ca un investitor străin, să fie mai sensibil vis-a-vis de continuarea unei asemenea proiecte.
Agenții de influență din România. Curățirea zonei.
C. PĂCURARU : Eu de câțiva ani tot spun că în industria energetică românească există factori de influență ai Federației Ruse care s-au împotrivit în dezvotarea industriei energetice naționale. Există așa ceva sau nu? Făcând analize comparativ istorice, asta e concluzia. Eu nu am informații că există persoane care… De fapt am, dar nu pot demonstra că s-au împotrivit proiectelor energetice românești. Și putem spune 2012 gazele de șist și Chevron-ul, plecarea Exxon-ului, aș putea spune și Hidroelectrica cu Franklin Templeton, că în ultima perioadă foarte mulți s-au ridicat și au blamat, n-am înțeles de ce, aceste companii, cele trei companii americane băgate în industria energetică serioasă românească.
S. DOBÎRCIANU: Deci noi trebuie să plecăm de la ideea că Federația Rusă este principalul furnizor de resursă energetică, naturală, minerală, petrol și gaze pentru țările Europei. România nu beneficiază de un scenariu aparte!
C. PĂCURARU : Și ei s-au împotrivit realizării Neptun Deep, de exemplu. Și tot ceea ce înseamnă arealul extins al Mării Negre.
S. DOBÎRCIANU: În primul rând, ca să realizezi, trebuie să îl începi. Ca să îl începi, trebuie să îl inițiezi un asemenea program. Un program nu este național, un program este transnațional, multinațional, internațional.
Exemplu, Neptun Deep, fără tehnologie internațională, fără licențele de resort, fără capitalul necesar, fără aportul și formulă de joncțiune ale unor altor actori energetici internaționale, nu poți să faci așa ceva. Uniunea Europeană are proiecte comune cu Federația Rusă. Federația Rusă are proiecte comune bilaterale cu multe state și multe guverne din Uniunea Europeană.
Interesele Federației Ruse în țara noastră sigur că există. E vecinul României, e un vecin mare. E principalul furnizor de resurse energetică pentru multe state din lume, la nivel macro.
Interesele energetice ale Federației Ruse în Germania includ și interesele energetice ale Federației Ruse în România. Deci, cam tot pe acolo suntem la o mică dimensiune, numai că distanța fizică, spațiu material ne desparte. Dar uneori circulația mărfurilor, a persoanelor sau a capitalurilor sau circulația resurse energetice este invariabilă.
Uneori circulația banilor concomitent cu circulația mărfurilor și încasarea resurselor financiare făcându-se instantaneu, nu mai contează distanța fizică. Din acest punct de vedere, interesul Federației Ruse, strategia, obiectivele Federației Ruse pentru Germania, sigur că diferă față de cele din România, dar România, din punctul de vedere al matricei energetice, este conținută de interesul Germaniei, pentru că economia germană se bazează pe resursa energetică rusă. Ca să dezvolți un asemenea proiect de care ați menționat în Neptun Deep în Marea Neagră, ai nevoie de închierea conflictului militar.
Citește și: De ce prețul la gaze în România este uneori mult mai mare decât in Europa?
Ai nevoie de un spațiu tampon ca timp, pentru că zona trebuie deminată, atât zona onshore, cât și zona offshore în special. Nu oricine poate să facă chestia asta. Băncile care asigură suport financiar investițional pentru jucători, OMV, Chevron, Texaco, nu știu ce alți jucători vin când toate lucrurile sunt clare din punct de vedere al jurisdicției internaționale și al reglementărilor.
Încă nu s-a discutat forma de închierea conflictului. Armistițiu? Pace? Sau suspendare? Sau încetarea focului? Sau înghețare. Pentru că din punct de vedere juridic internațional, fiecare are semnificația, conotațiile, importanța și creează efectele ei. În funcție de chestiile astea, se va face curățenia.
Adică companiile, entitățile, agențiile, specialitate vin și fac cleaning-ul. Cleaning-ul este pe linie de justiție, pe linie de acorduri bilaterale internaționale, pe linie de alte asemenea aranjamente și înțelegeri ferme, multinaționale, multipartite, multidisciplinare. Dar e vorba și de curățenia, de cleaning-ul efectiv în teren. Pentru că Marea Neagră, după cum știți, este minată. Și nici o societate de asigurare sau reasigurare nu va accepta un asemenea proiect, ca package, pentru a intra într-o formulă de explorare a resursei energeticei din Marea Neagră.
Așa-i și Irakul, să știți. Așa-i și Libia. Acestea sunt două state care au cel mai curat, cel mai bun ținței din lume. Și cu toate astea, oamenii de acolo n-au apă. Fie că cineva le pune în amonte un baraj și n-au apă pe Tibru, pe Eufrat, sau fie că mari jucători, mari recorporații energetice care acționează în sectorul petrolului, gazelor, mineritului, nu vin. Degeaba au cel mai bun petrol dacă nu vin. Îl iau din altă parte.
Nepun Deep – un fleac în comparație cu resursa rusească
C. PĂCURARU : Transportul din Neptune Deep către România, traversând Dunarea, eventual spre Ungaria, Austria, Germania … Încă nu discutăm despre el, pentru că înțeleg că încă nu sunt capacități. Nu știu dacă adepășim 6 miliarde de metri cubi capacitate de transport pe o țeavă spre vest. Eu nu prea văd ca industria chimică sau petrochimică care ar folosi gaze și-ar reveni în România și s-ar dezvolta pentru a consuma cele 10 miliarde de metri cubi pe an, să spunem că ar fi debitul normal în maximul de producție. Bine, fiind vorba între noi, 10 miliarde de metri cubi pe an pentru România e mult, dar pentru Uniunea Europeană e un fleac.
S. DOBÎRCIANU: E un fleac în raport cu oferta Federației Rusie. Este o mică cotă în vederea consumului pentru economii de statelor situate în aval și ca atare plecând de la această idee, vă dați seama că și interesul lor de a participa într-un asemenea proiect este pe măsura așteptărilor, pe măsura cunoașterii. Când vedeți că volumele sunt mici, pe de altă parte vă rog să țineți cont de următorul model comparativ la oferta pe care o prezintă Federația Rusă prin conductele Primarea Baltică către țările din Europa Centrală, Europa de Vest, vă dați seama cam care este poziția noastră, cam unde am jucat. Sigur, pentru zona balcanică, Ungaria până în Austria, ar fi ceva în premieră. Important este să o realizăm, efectiv.
Citește și: Manipularea piețelor de gaze. Securitatea energetică națională pusă pe butuci
C. PĂCURARU : Ar trebui să dau și câteva cifre. Capacitatea de transport gaz din spre Federația Rusă spre Europa e la nivel de 320 de miliarde de metri cup an. În 2021 s-au transportat în jur de 155 de miliarde de metri cup an. Noi discutăm de 10 miliarde de metri cup an ca să ne facem o privire de ansamblu.
S. DOBÎRCIANU: În raport cu resursa energetică a Mării Negre, pe care un sistem de companii din Europa Centrală și de Est ar viza să-l deschidă ca proiect, ca program, sustenabil, coerent, rezilient, pentru un interval proiectat de, având în vedere oferta rusă, și ca volum, și ca termen, și ca timp. De regulă să știți că în asemenea contractelaboratoarele, guvernele europene, euroatlantice, guvernele internaționale, mondiale, lucrează la scară istorică. Adică nu poți să achiziunezi pentru economia țării tale gaze pentru 2 ani, pentru 5 ani. Da, discutăm de 20 de ani în sus. Da, se discută de volume financiare și apoi volumele de marfă.
C. PĂCURARU : Bun, dar dacă socotim că România ar putea furniza în jur de 10 miliarde de metri cubi, Bulgaria, se gândește și ea, și deja a asemnat câteva contracte pe continuarea în zona bulgara a resursei respective de gaze, și deja Turcia a început să extragă și să transporte către litoralul turcesc din Marea Neagră … am impresia că acum au ajuns la 4 miliarde de metri cubi și ei speră să-l ducă tot în 10 miliarde de metri cup.
S. DOBÎRCIANU: Asta e cifra oficială conform prognozelor stabilite exact, științific, de către rezervele dovedite de specialiștii turci și specialiști internaționali care au lucrat la acest proiect turc. Însă vreau să vă spun că și costurile sunt pe măsură. Costuri, prețuri și tarife.
Avantajul românesc, avantajul României de a exploara Neptun Deep în raport cu formula similară turcă este substanțial superior din punctul ăsta de vedere. Dar chiar și așa, pentru România, nu e suficient. E nevoie de o participare internațională consecventă și susținută. România nu poate singură, deși o deține.
C. PĂCURARU : Nu avem tehnologia, de fapt, pentru a…
S. DOBÎRCIANU: E vorba și de tehnologie, e vorba și despre resursa financiară, resursa bancară, e vorba de resursa de piață pentru că o produci, nu poți să o produci și să o stochezi. Trebuie să știi exact unde o vinzi, cât o vinzi, cu ce tehnologie, la ce preț, la ce cote, cu ce riscuri, cu ce costuri. Deci toate lucrurile astea trebuiesc închise, de la început. Și din păcate nu ne-am reușit să închidem acest circuit în momentul de față.
ANRE nu își face treaba, politicul girează erorile legislative
C. PĂCURARU : Ne îndreptăm spre finalul discuției și nu pot să nu vorbesc despre prețul energiei în Europa. Și prețul energiei în România. În raportul Draghi se spune foarte clar că prețul energiei europene este mult mai mare decât prețul energiei din Statele Unite sau prețul energiei din China. De asemenea, domnul Draghi spune că fără o energie la un preț competitiv, Europa nu poate avea o industrie competitivă. Ce se întâmplă cu prețul energiei când piața de energie (eu o consider manipulată)? Iar în România, să pare că nici măcar nu există prin piața oficială de energie de gaz doar 1% din cât se consumă și în piața de energie electrică românească se tranzacționează, adică pe OPCOM, se tranzacționează doar 25% din energie electrică. Restul e… Nici nu știm cum se fac tranzacțiile. Oricum, e clar că sunt tranzacții bilaterale.
S. DOBÎRCIANU: Da. În afară de ceea ce ați spus dumneavoastră, vreau să vă spun că, din păcate, în ultimii 20 ceva de ani, Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a reușit să mențină acel compliance necesar pentru a juca atât intern cât și extern.
Din păcate, în tot coșul energetic românesc, energie solară, energie eoliană, energia hidro, din gaz și cărbune sunt neconcordanțele și discordanțele pe aceste formule integrative, pe axa reprezentată de jocurile în OPCOM, prețuri, costuri și tarife. ANRE nu a reușit să asigure pentru cetățeanul român, pentru consumator, o protecție. Din cauza asta, au sărit prețurile în energie.
Apoi, erorile majore, erori aparente, erori absolute, erori totale pe care factorul politic legislativ le-a asumat, le-a girat și le-a prezentat în legi. N-au reușit să stabilizeze o piață energetică corespunzătoare pentru consumatorul român, pentru cetățeanul român care plătește, le este contribuabil, deși România are resursă energetică incomensurabilă în raport cu orice stat european care n-are asemenea valori energetici. Ai o rețea hidro, ai subsolul, ai petrol, ai gaze, ai soare, ai sisteme fotovoltaice, ai tot pachetul integrat.
Astea sunt vulnerabilități care au creat breșe mari de sistem prin funcționarea chipurile în lanț, dar fiecare entitate a fost independentă, fiecare cu politica ei, fiecare cu autoritatea ei, fiecare cu compliance-ul ei, dar rău, n-au putut să reunească o politică energetică românească, să avem un concept energetic unitar ca cetățeanul român să fie satisfăcut. Și atunci alte state, deși nu sunt producători, n-au sisteme energetice, n-au resurse de niciun fel, totuși au condiții superioare, mult avantajoase ca ale cetățeanului român. Dar să sperăm că de acum încolo autoritatea, ANRE, va reuși, printr-un miracol, să decifreze o formulă magică astfel încât să avem energie ieftină. … Pentru asta trebuie să știi, să discuți, pentru că e vorba de racordarea la bursele de energie, bursa de la Viena, bursa de la Paris, bursa de la Londra, bursa din Elveția. … Elveția este o țară care nu beneficiază de resurse energice, dar e una dintre cele mai active, interactive burse. În Elvetia se face un cross-border bun, în raport cu tot ce înseamnă centrul și estul Europei. Deci, deși ai energie, deși ai instituții de resort, deși ai legi, ai putea spune, că nu ai condiții. Și atunci unde este problema? Problema o ai la tine în birou, la tine în curte, trebuie să umbli…
C. PĂCURARU : La Parlament de fapt, pentru că ANRE-ul este direct subordonat Parlamentului. Sub controlul Parlamentului, da. Ar trebui regândit un sistem legislativ, de fapt.
S. DOBÎRCIANU: Da, dar trebuie luați specialiștii, trebuie aduși, fiecare trebuie să-și prezinte un punct de vedere, bine fundamentat, admisibil, întemeiat, motivat, bine și să aibă caractere de oportunitate, dar în același timp să-i dea și diagnoza, adică cum vede piața energetică într-o asemenea formulă la care ați făcut referire și pentru care m-a solicitat de acum încolo. E trebuiată și perspectiva. De aceea, specialistul și în energie și specialistul în materie de drept juridic sau constituțional sau legislativ trebuie să stea la masă. Legea trebuie modificată. Trebuie modificată în fond, nu în formă, pe alocuri. De aceea, astea ar fi vulnerabilitățile majore care încă împiedică România să beneficieze de bunăstarea la care ați făcut referire.
C. PĂCURARU : Dragii mei, îi mulțumesc invitatului Sorin Dobîrcianu, senior lead expert la NATO pe probleme energetice. Ne vedem săptămâna viitoare și, evident, vom avea un alt invitat surpriză. Vă mulțumesc foarte mult!
Citește și: Efectele corupției în energie. Nimic despre cauze!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
