Europa cu un picior în ghips. Situația din Franța este analizată de Alin Orgoan, expert în dreptul Uniunii Europene, licențiat în Drept și Știinţe Politice la Université de Bordeaux, absolvent a două masterate în Drept Internațional Public, respectiv Drept European și Dreptul Uniunii Europene în cadrul aceleiași universități.
Actualmente lucrează ca asistent parlamentar la Parlamentul European.
Franța este un caz foarte bun de studiat în științele politice. Clasa politică franceză a fost mereu reputată pentru erudiție, pregătire, retorică și oratorie, idei, aplomb etc. ENA, Sciences Po, Facultatea de drept, alte mari școli erau cerințe de bază pentru o carieră în politică.
Nu te apropiai de politică fără acest CV. Altfel spus, accesul la politică era unul foarte elitist. În ultimii ani, partidele clasice s-au erodat, dreapta sarkozista și stânga hollandista s-au sclerozat.
Partide mamut de care nu te puteai atinge, care au condus Franța zeci de ani, au ajuns să își piardă din elan în fața noilor provocări, în fața rețelelor de socializare și în fața propriei lor neputințe de a recunoaște că trebuie să dea ștafeta următorilor.
Aparația extremelor în politica franceză
Aceste partide aproape au dispărut de pe eșichierul politic, sau sunt cel mult balamale, pentru că nu au făcut mentorat, nu au crescut cadre, altfel spus nu au avut moștenitori.
Atunci când Macron a apărut în politică, fenomenul erodării era deja în loc și el doar a avut curajul necesar să treacă la fapte. Geniul lui Macron, dincolo de ENA, dincolo de Paul Ricoeur, dincolo de Goldman Sachs, stă în capacitatea de a vedea în viitor, un vizionar.
Mișcarea lui centristă avea tot sensul din lume atunci. Atunci, da, aceasta se impunea. Însă odată cu dispariția dreptei și stângii din politica franceză, aveau să se impună și mai clar, extremele.
Extrema dreaptă și extrema stangă. Niciodată nu au fost mai puternice și normalizate pe scena politică, decât acum.
De la inaccesibilitatea și elitismul clasei politice, s-a trecut la o politică de rețele de socializare, o politică activistă, de propagandă, care nu are în spate un program guvernabil, ci doar un punctaj care să țină extremele relevante cu cât mai multe locuri în Parlament, că să blocheze președintele.
Ok, extremele am stabilit că sunt slabi, că fac doar activism și în mare nimic din ce spun nu este implementabil.
Dar ce face centrismul?
Și centrismul și-a pierdut din strălucirea liderilor politici de altă dată. Dacă privim la compoziția Guvernului actual al Franței, putem observa mulți miniștri șterși, slabi, mediocri.
În afară de Bruno Le Maire, Darmanin, Attal și Dupont Moretti, ceilalți sunt extrem de slabi și nu merită să fie miniștri. Parlamentarii centriști sunt la fel, pe lângă vocile extreme, mult mai inaudibile și puțin prezente în media și mai puțin în social media.
Altfel spus, centriștii nu țin pasul cu extremiștii. Desigur, Macron a întreprins o serie de reforme nepopulare și chiar parlamentarii de centru nu defilează cu Macron cum o făceau altă dată.
Cu toate acestea, per total, nivelul discursului politic este foarte slab. Vin alegerile că vrem că nu vrem. Astăzi vom avea primele dezbateri pe France 2 între cele 3 formațiuni.
Nu cred că vreuna va reuși să formeze o majoritate absolută. Probabil că dacă mai erau și alte formațiuni pe stânga și dreapta mai închegate, am fi putut să discutam mai multe scenarii.
„Europa cu un președinte slăbit, o Europă cu picior în ghips”
Altfel, nu mă aștept la o surpriză, ci la o situație în care nimeni nu are voturi suficiente pentru o majoritate absolută. Ori cele trei formațiuni nu se suportă, nu văd nicio alianță între ele deocamdadata. Ce prevăd?
Posibilitatea unui guvern tehnocrat, foarte slab, cu puteri limitate, mereu la mila Parlamentului. Dacă situația va duce la blocaje, singura armă care rămâne președintelui este demisia.
Urmărim dezbaterile, poate mai pot apărea surprize, însă nu mă aștept la miracole. Contează asta pentru Europa?
Citește și: Abrogarea e-TVA, cerută de contabili. Ce a vrut Ministerul de Finanțe și ce a ieșit
Da, pentru Franța este că ne place sau nu, elanul Europei.
Dacă cineva vine cu idei sau împinge proiectul european mai departe, aceasta este Franța. Deci Europa cu un președinte slăbit, va fi o Europă cu picior în ghips.
Să vedem! Sperăm ca să nu ajungem în situația în care președintele Macron va face politică națională la Bruxelles, împotriva guvernului sau ostil de la Paris. Sper să nu se ajungă la un astfel de Guvern.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: Facebook / )
