Studii, rapoarte și sondaje conturează variabilele relației dintre puteri în țările UE. O concluzie generică arată că executivul a prevalat în a lua decizii față de legislativ în Starea de urgență și în Starea de alertă. Totodată, controlul parlamentar s-a diminuat în diverse grade după trecerea online a sesiunilor. Dar situația nu a fost identică în toate țările Uniunii Europene. România este una dintre excepții: Guvernul și Parlamentul s-au hărțuit viguos, în preliminariile alegerilor locale și parlamentare, lăsând pe loc secund interesul public și necazul oamenilor. Nu e o surpriză absenteismul de la alegerile generale, ca sancțiune pentru conduita iresponsabilă a partidelor.
Cetățeni mulțumiți vs cetățeni nemulțumiți
Un studiu publicat de Globsec think tank a măsurat până în iunie 2020 gradul de satisfacție/insatisfacție a publicului față de măsurile luate în pandemie. În primăvară, italienii, germanii, irlandezii, cehii erau mulțumițide felul cum s-a descurcat guvernul. Cea mai mare încredere au acordat-o autorităților cetățenii din Germania, Austria și Irlanda, în procente de 70-80%. Românii s-au arătat mai încrezători în deciziile locale, în procent de 60%, și doar 46% au acordat încredere autorităților centrale. Grecia, Ungaria și Lituania au înregistrat inițial aprox.60% grad de mulțumire față de măsurile sanitare luate, în Italia și Belgia încrederea a scăzut pe parcurs, italienii manifestând și o atitudine negativă față de Uniunea Europeană, în Franța, marcată de turbulențe active și în prezent, populația a dezagreat intervențiile guvernului creditându-l cu doar 33-40%. Nici britanicii nu au rămas la fel de optimiști: din aprilie, când gradul de încredere în guvernul lui Boris Johnson era de 67%, la doar o lună diferență scăderea era drastică, la 48%, invers proporțional cu creșterea numărului de infectări și de decese. Fluctuațiile de atitudine față de guverne și parlamente au depins de gravitatea situației pandemice și de limitele capacității administrative în criză.
Un studiu de monitorizare comandat de Parlamentul European în intervalul aprilie-mai, perioadă de lockdown în cele mai multe state, confirmă răspunsul la întrebarea cum au suportat cetățenii europeni restricțiile. Cetățenii din Danemarca, Irlanda, Olanda, Portugalia au suportat bine în proporție de 70-80%, în timp ce 50% dintre unguri, români, bulgari, polonezi, francezi, spanioli au declarat un inconfort major.
Sistemele de sănătate la limită
Se poate spune că, deși diferențele de dotare sanitară dintre țările UE sunt semnificative, aproape peste tot s-a atins limita sistemelor medicale, confruntate cu o rapiditate neprevăzută a răspândirii virusului SARS-COV 2 și cu lipsa inițială a cunoștințelor despre combaterea infecției. Două cercetătoare, Linda Hantrais de la Universitatea Loughborough, respectiv Marie-Thérèse Letablier de la Centrul de cercetare în economie de la Sorbona, au comparat, în volumul Comparing and Cotroling the impact of the Covid-19 in EU, sistemele administrative și pe cele de sănătate publică din țările comunitare. Sintetizând mai multe sondaje Eurostat și statistici naționale, au ajuns la concluzia că alocările pentru dotarea spitalelor au influențat într-o măsură importantă momentul când sistemul sanitar s-a declarat depășit în combaterea pandemiei. După criteriile finanțării pe cap de locuitor și a gradului de echipare a spitalelor, Germania, Suedia, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie se află în fruntea detașamentului UE, în timp ce România, Bulgaria și Croația stau în coada lui.
Modalitățile de susținere sunt diverse: în Danemarca, Suedia, Italia, Marea Britanie și Irlanda statul finațează 70% din fondurile pentru sănătate, în Germania, Franța, Slovacia, Croația, Olanda asigurările de sănătate contribuie cu 75% la susținerea sistemului, în România 70% e suportat din contribuția la asigurări a cetățeanului, statul pune aprox.10%, iar restul vine din alte surse.
Alocarea din PIB, la nivelul anului 2018, variază între 8,5 și 8% în țări ca Franța, Danemarca, Austria, față de nivelul între 4 și maxim 6% în țările fostului bloc comunist ca Ungaria, România, Slovacia, Bulgaria. Desigur, diferența devine exorbitantă când se compară PIB-ul.
Cercetătoarele recunosc că există obstacole serioase în demersul lor comparativ, fiindcă țările UE au metode diferite de colectare a datelor, statisticile sunt incomplete, informațiile trimise sunt adesea neverificate.
Stiglitz:„Pandemia a relevat lipsa de reziliență a economiei globale”
Laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz arată în lucrarea intitulată Recovering from the Pandemic: An Appraisal of Lesson Learned că în lume guvernele cele mai ineficiente în combaterea pandemiei s-au dovedit cele autocrate, unde liderii nu dau doi bani pe expertiză și pe știință. Exemplele sale merg de la Rusia la SUA. Pe de altă parte, denigrarea statului în numeroase țări democratice din Europa a dus la slăbirea capacității sale de intervenție în situația limită dată. Sectorul privat și-a arătat de asemenea limitele, revenirea după criza financiară din 2008 fiind incompletă.
Pandemia a scos la iveală fragilitatea canalelor de aprovizionare și slăbiciunile economiei globale. „Guvernele care nu-și vor informa cetățenii despre incertritudinile și riscurile pe care le vor avea de înfruntat își fac mari deservicii”, subliniază Stiglitz.
Cu atâtea necunoscute ale pandemiei, coeziunea socială și criza de încredere a cetățenilor în autorități sunt greu de tratat. Chiar și atunci când guvernul acordă asistență financiară companiilor pentru a limita dezastrul economiei, mefiența rămâne prezentă.
Prioritățile oricărui guvern de pe glob sunt: să asigure sistemul de sănătate și salveze vieți, să îi protejeze pe cei vulnerabili, să stabilească un plan realist de recuperare a economiei, ținând cont de schimbările aduse de pandemia COVID-19 și să proiecteze investiții pentru o economie mai rezistentă, mai verde, bazată de cunoștințe solide.
România codașă la capacitatea administrativă în criza COVID-19
Studiul COVID-DEM Infohub 2020 a folosit trei criterii pentru a evalua performanțele guvernelor în pandemie: calitatea democrației, performanța administrativă și capacitatea de intervenție în criză. Condițiile au fost similare în ce privește lipsa informațiilor științifice certe pentru a lua măsuri eficiente. Totuși, Suedia, Finlanda, Danemarca s-au mișcat mai repede atât ca ca prestație administrativă, cât și ca nivel al respectului libertăților. Ulterior, când pandemia s-a agravat, restricțiile s-au amplificat și în țările unde primele măsuri au fost lejere pentru a nu aduce atingere drepturilor cetățenilor.
Bulgaria, România, Ungaria, Polonia s-au situat la finalul scalei, primele pentru vădita lipsă de reformă administrativă, ultimele pentru măsurile autocrate care au încălcat regulile democratice.
Încrederea în guverne a fost modelată în bună măsură de aceste criterii, dar și de comunicarea oficială, obstrucționată de avalanșa știrilor false de pe rețelele sociale. Numai în 12 țări cetățenii s-au arătat încrezători în mesajele oamenilor de știință și ale autorităților, printre ele numărându-se Austria, Olanda, Danemarca, Finlanda, Irlanda. În alte țări, printre care România, Ungaria, Portugalia, oamenii au preferat să se orienteze după datele oficiale comunicate de Organizația Mondială a Sănătății.
Peste tot, însă, mass-media mainstream a coborât în încrederea publicului. Reuters Institute arată un declin de sub 50% a încrederii britanicilor în presă, în schimb teoriile conspirației au circulat nestăvilite pe rețele și au fost preluate de presă. Totuși, lovitura primită de mass-media în perioada pandemiei este recunoscută în toate statisticile care arată pierderea sursei principale de finațare, adică publicitatea, cu 75 până la 90%. Totodată, guverenele s-au folosit de restricții și de monopolul informației despre COVID-19 pentru a limita independența presei.
Doi pe un balansoar: Parlamentul și Guvernul
Fundația Robert Schuman a finanțat în luna mai studiul Supravegherea parlamentară în criza de sănătate, privind raportul de putere între legislativ și executiv în mai multe țări, printre care și România. Dacă în Ungaria, Polonia, Franța, Marea Britanie, Italia, Cehia ș.a. guvernele au centralizat decizia, restrângînd intervenția parlamentelor, în România peisajul democratic a fost tulbure și marcat de controverse politice și blocaje. Alegerile locale și generale apropiate au stimulat conflictele între PNL aflat la guvernare și PSD majoritar în parlament.
Starea de Urgență declarată de președinte în martie și prelungită în aprilie a fost contestată de majoritatea parlamentară și trimisă la Curtea Constituțională. Dealtfel, CCR a fost permanent arbitru în perioada dificilă a pandemiei, fiind sesizată când de paralament, de partide sau de Avocatul Poporului, când de Guvernul condus de Ludovic Orban. Fiecare din cele două puteri și-a arogat dreptul de a decide restrângerea libertăților cetățenești, CCR fiind de partea parlamentului cu care are afinități politice vizibile. Astfel, s-a produs și un hiatus de legislație până la aprobarea Legii 55/2020, ceea ce a stimulat ignorarea regulilor de protecție sanitară de către cetățeni. În plus, au fost anulate prin hotărârea CCR și amenzile aplicate în Starea de urgență. Parlamentul a fost neobișnuit de activ, stabilind o sesiune extraordinară prelungită între 1 iulie și 31 august, pentru a putea exercita respingerea ordonanțelor de urgență ale guvernului și pentru a depune 7 moțiuni simple și o moțiune de cenzură, eșuată din lipsă de cvorum. Simina Tănăsescu și Bogdan Dima de la Universitatea din București, raportorii pentru România ai studiului, au concluzionat că „după două luni de Stare de urgență și aproape cinci luni de Stare de alertă, sistemul românesc a constatat o majorare semnificativă a naturii sale parlamentare, generând o abatere bizară de la regula clasică a supremației executive în situații excepționale ale statului, când legislativul rămâne tăcut. În România, executivul și legisltivul au vorbit în același timp, acoperindu-se și limitându-se reciproc”.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
