Un secol de lovinescianism. La 100 de ani după publicare, Istoria civilizaţiei române moderne poate fi recitită ca una dintre piesele centrale în canonul modernităţii intelectuale autohtone.
Departe de a fi un simplu obiect muzeal, exilat pe un raft al uitării respectabile, ea devine, în circumstanţele lumii noastre, un îndreptar şi un punct de plecare.
Metoda
Istoria… nu epuizează dialectica lovinesciană. Ea comunică, prin fire subterane şi prin reveniri, cu întreaga proză de idei a criticului.
Ciclul maiorescian de la final nu este doar testamentul unui intelectual liberal-conservator, dar şi cea din urmă pagină adăugată la această vastă frescă de cuvinte.
Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, E. Lovinescu şi-a asumat această condiţie, delicată şi temerară, de apărător al moderaţiei militante.
Citește și: Primăria Tușnad a preluat ostil o afacere privată. Șicane, întârzieri, expropieri
Un secol de lovinescianism
Campaniile sale au fost, până la capăt, forme de ecarisaj intelectual. De la Maiorescu şi de la junimişti, cei de care se desparte şi se reapropie, E. Lovinescu a preluat această metodă a polemicii ca formă de fixare a canonului: insectarul de patologie ideologică este alcătuit cu minuţiozitate de moralist.
Istoria… este manifestul nu doar al unei direcţii intelectuale, ci şi ilustrarea unei metode. Ceea ce i-a iritat pe contemporani devine, în posteritate, temeiul vitalităţii lovinescianismului.
Literatura şi ideile, societatea şi cultura sunt interogate, iar în centrul acestei panorame se află încercarea de a surprinde identitatea unei naţiuni, la câţiva ani de la Marele Război.
Continuarea, în Putereaacincea.ro
Citește și: Adina Florea va fi cercetată după ce instanța supremă a anulat clasarea plângerii procurorului Negulescu
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: ro.wikipedia.org)
