La o recentă manifestație publică organizată de antivacciniști, un banner cu trimitere la Auschwitz flutura nestingherit în mâinile protestatarilor. Claudiu Tîrziu, lider al AUR, ținea, cam în același timp, la pupitrul Parlamentului, un discurs „legionar”, în care îl amenința pe un șef de instituție publică.
O fotografie a premierului trucată precum Hitler a fost postată de AUR pe rețele de socializare. Iar Călin Popescu Tăriceanu a folosit termenul „Führer” la adresa președintelui Iohannis, pentru care a fost sancționat. Avalanșa acestor abuzuri îi antrenează pe tot mai mulți.
La anunțul demisiei din funcție a unui ministru liberal, un comentator îi scrie: „Ați coborât la nivelul golanilor doar ca să-l instalați pe Iohannis președintele partidului care cândva fusese nazist. Te miri că Iohannis a ridicat o statuie care afirmă în esență că tragerea pe roată a eroilor acestei națiuni necesita celebrată?”
Sociologii avertizează că există un naționalism xenofob în creștere și un pericol real de alunecare spre extremism.
În ultimul raport al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), încă de la început, se spune: „Constatăm că, în anul încheiat (n. r. – 2020), am asistat la o creștere a tensiunilor în societatea din România, astfel s-a intensificat discursul de incitare la ură și discriminare, pe fondul nemulțumirilor cauzate de restricțiile și condițiile de viață generate de pandemie”.
Dar dacă pandemia a fost doar terenul fertil, catalizator al frustrărilor și tensiunilor din societate, și nu vor dispărea odată cu ea? Există pericolul exploatării politice, ideologice, a acestei stări de fapt?
Îngrijorările privind nivelul de tensiune și prapagare a discursului urii vin și din partea instituțiilor guvernamentale. Guvernul României a adoptat recent o „Strategie națională pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură”.
Strategia este concepută pentru perioada 2021–2023.
„În România, în ultimii ani, a fost observat fenomenul atragerii unor cetățeni spre mesaje și ideologii radicale.” (…) „Există riscul ca, pe termen mediu și lung, și în România, radicalizarea să devină un fenomen mai răspândit la nivelul societății, având în vedere expunerea cetățenilor români la diverse forme de extremism și ideologii radicale”.
Sunt doar câteva dintre motivele pentru care s-a formulat și adoptat acest document, care vine în completarea Legii nr. 107/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.
Legislația din România. Cazuri concrete
România are din 2002 o legislație dedicată care criminalizează activitățile, organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Cu toate acestea, organizațiile extremiste de dreapta continuă să funcționeze aproape nestânjenite, propagând discursul lor de ură pe spațiul public, atât în mediul online, cât și offline.
Deoarece desfășurarea de activități și promovarea în public a unor idei sau concepții de natură fascistă, rasistă sau xenofobă se pedepsește conform legii, utilizarea simbolurilor vizuale și a codurilor speciale a devenit o formă disimulată de exprimare publică a acestor idei fără teama de repercusiuni legale.
„Simbolurile au capacitatea de a fi extrem de puternice, deoarece pot transmite mesaje, ideologii și istorii complexe într-o formă compactă, recunoscută”, se precizează într-un Ghid de coduri și simboluri ale extremei drepte din România.
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 31 din 13 martie 2002, actualizată, privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precizează, în articolul 4:
„Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Cu aceeași pedeapsă se sancționeazăși utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
În anul 2019 o instanță din județul Alba a decis pedepsirea unei persoane, ale cărei inițiale sunt K.O.M. și care a postat pe Facebook fotografii cu Adolf Hitler şi acoliții lui, precum şi materiale ilustrative defăimătoare şi discriminatoare la adresa romilor, care incitaula exterminarea acestora:
„În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 Cod penal renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul K. O. M. pentru săvârşirea infracţiunii de promovare, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi a ideologiei fasciste, rasiste sau xenofobe.
Aplică inculpatului un avertisment, executarea acestuia urmând a avea loc în condiţiile art. 575 al. 2 Cod de Procedură Penală, prin comunicarea către inculpat a unei copii a prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia”. Bărbatul a mai fost obligat la plata sumei de 1.500 de lei cheltuieli de judecată.
În mod specific, în spațiul românesc, în ultimii ani au apărut tot mai des trimiterile la nazism și folosirea simbolurilor naziste. Ele se pot explica prin faptul că președintele României aparține minorității germane din România și această apartenență este exploatată în sens negativ de către adversarii săipolitici.
„De când domnul Iohannis este președintele României sau chiar mai devreme, de când s-a implicat în politică, am văzut cum au crescut aceste atacuri la minotitatea germană, asocierea cu nazismul și cu tot ce înseamnă simboluri sau cu persoane, cu exponenți ai nazismului”, spune președintele CNCD.
Liderii urii
CNCD a decis în luna mai 2020 sancţionarea preşedintelui ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, cu 2.000 de lei, pentru că a folosit termenul de „Führer” la adresa preşedintelui Klaus Iohannis.
„Afirmaţiile domnului Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, din data de 16.04.2020, comunicate prin pagina de socializare, în care a utilizat termenul de «Führer» la adresa Preşedintelui României reprezintă faptă de discriminare şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. 137/2000, republicată”, a motivat CNCD.
Instituţia a precizat că s-a aplicat sancţiunea amenzii de 2.000 de lei faţă de Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu.
Un alt caz sancționat a fost publicarea de către PSD, Organizația Vrancea, a următorului mesaj: „Klaus, Siegfried, Kovesi, Orban, Hellvig, Clotilde, Kelemen, Tomac. Au ajuns străinii să ne conducă ţara? Felicitări SRI”. CNCD a decis că aceasta reprezintă o faptă de discriminare și încalcă dreptul la demnitate pe criteriul de apartenență etnică/națională, conform art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. 137/2000, republicată. Și pentru PSD s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, tot de 2.000.
În schimb, afirmația Liei Olguța Vasilescu în care președintele era comparat cu un șef de lagăr a fost încadrată în limita libertății de exprimare, fiind citat art. 10 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Declarația Liei Olguța Vasilescu: „Domnul Klaus, cred deja se și vede șef de lagăr de concentrare și toți PSD-iștii băgați acolo la reeducare”.
Explicația președintelui CNCD, Csaba Asztalos:
„Avem foarte multe persoane în această situație, chiar și fostul ministru al Educației, Liviu Pop. Am câștigat în mod definitiv și irevocabil un proces cu acel ministru care a declarat că Forumul Democratic German este identic cu Grupul Etnic German.
Întotdeauna se analizează acest aspect: cine emite mesajul, pentru că are o mare importanță dacă are o notorietate mai mare, are și o anumită credibilitate în societate și efectul este mai nociv. Am sancționat și jurnaliști, tot pe același considerent. Sau formatori de opinie, cum ar fi chiar jurnaliștii, au o problemă în acest sens”.
Cine sesizează
Aceste abuzuri sunt în primul rând, sesizate de ONG-uri, de cetățenii dar și CNCD are mijloace specifice de monitorizare. După părerea președintelui acestei instituții, „cei care incită astfel apelezează la prejudecăți și doresc să utilizeze discursul de ură pentru câștigarea de suport popular în lupta politicăși în lupta pentru putere și pentru resurse. Întotdeauna prejudecățile în discursul de ură sunt utilizate cu acest scop.”
Ne putem întreba și dacă autorii sunt conștienți de riscul de a-și pierde credibilitatea în societate folosind simboluri și discursuri ale urii. Însă, cei care analizează aceste implicații cred că și societatea foarte permisivă încurajează astfel de comportamente.
„Dacă este vorba de o democrație consolidată și societatea respectivă nu permite astfel de manifestări, sancțiunea cea mai drastică este că politicianul respectiv sau formatorul de opinie este obligat să se retragă din viața publică”, spune Asztalos.
„Noi am avut doar două situații în care s-a întâmplat acest lucru, Ioan Rus și-a dat demisia după ce i-a atacat pe românii care lucrează în afara țării și fostul ministru al Culturii, Daniel Barbu, care a zis la un moment dat, într-o vizită la Craiova, că nu înțelege de ce statul ar trebui să-i finanțeze pe cei infectați cu HIV-SIDA. Doar ei și-au dat demisiile”, exemplifică el.
Am avut parte de o predare a istoriei deformată
Rudolf Graef, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, specialist în istoria modernă a României, consideră că aceste derapaje pot veni și „dintr-o necunoaștere adecvată a istoriei” și pentru că „populația este cam la nivelul filmelor lui Sergiu Nicolaescu, în privința istoriei”:
„Sunt lideri și lideri, unii fie au o lipsă de cultură istorică, alții chiar cred în acele ideologii legionare, fasciste, autoritariste”.
Csaba Asztalos
„Ei știu cum gândește populația, sunt sondaje de opinie în acest sens și, oricum, umblă și ei printre oameni, iar tendința spre autoritarism în societatea românească este prezentă. Toate sondajele arată acest lucru, că oamenii își doresc lideri autoritari, foarte mulți dintre ei, chiar majoritatea. Unii o fac cu intenție, alții o fac din lipsă de cultură, alții o fac pentru că ei cred în aceste ideologii.”
Asupra faptului că în România am avut parte de o predare a istoriei – nu doar înainte de 1989, ci și după – deformată, par să cadă mulți analiști de acord. Președintele CNCD vede acest aspect în abordarea subiectelor sensibile din trecutul legionar al româniei, de exemplu:
„Sub foarte multe puncte de vedere știm că în perioada comunistă am asistat la o falsificare a istoriei, care a avut ca scop construirea și consolidarea naționalismului comunist”, spune el.
„Acesta nu a dispărut odată cu Revoluția, așa cum nu a dispărut nici Securitatea odată cu Revoluția sau alte metehne ale comunismului.
Cei care spun că a dispărut de pe o zi pe alta național-comunismul, inclusiv în ceea ce privește scrierea istoriei, se înșală sau sunt rău-intenționați. Și, da, există un conflict între istorici în încercarea de a corecta aceste deformări pe care le-au creat în vremea comunismului și chiar după.
Astăzi vedem reinterpretări ale regimului legionar în România, ale rolului unor exponenți ai regimului cum ar fi Ion Antonescu și așa mai departe.”
Dacă sancțiunile aplicate de instituțiile cu acest rol au un efect pe termen scurt, pentru combaterea discriminării și a discursului urii, CNCD a susține unele programe de educație în acest sens.
„Concret, susținem programe în acest sens. De pildă, Poliția Română a câștigat un grant prin care organizează un curs despre discurul urii, Parchetul face la fel, deci sunt niște demersuri care arată că, la nivelul statului român, există preocuparea de a lua în serios aceste aspecte”, explică Asztalos.
Proiectul abordează răspândirea populismului și radicalizarea cetățenilor slab informați, precum și influența analfabetismului mass-media asupra înțelegerii politicii și a interesului cetățenilor în probleme din sfera politicului. Activitatea editorială se concentrează cu precădere pe Republica Moldova, dată fiind poziția ei la confluența debitelor informaționale venind dinspre Est și Vest.
Proiectul face uz de un hub jurnalistic, capabil să ofere reacții rapide în încercarea de a demitiza procesul de dezinformare prin verificarea informațiilor vehiculate cu ajutorul următorilor parteneri: PressHub, Report.md la nivel local și regional, HotNews la nivel național și Euractiv pentru atingerea audienței la nivel european.
