Gabriel și Maria Stănescu au cinci copii și duminica este ziua în care strâng bani pentru a le lua de-ale gurii celor mici. A șaptea zi a săptămânii e cea în care familia de țigani căldărari se instalează cu copii cu tot la intrarea unui târg de animale organizat la 10 minute de mers cu mașina de centrul orașului Iași.
Specializați în prelucrarea fierului și producerea de cazane de țuică, cei doi soți sunt adesea fugăriți de forțele de ordine pentru comerț ambulant ilegal. Primesc amenzi pe care nu le plătesc niciodată și, fără teama „cazierului” contravențional, se așază duminică de duminică în același loc pentru a-și vinde alambicurile făcute peste săptămână.
În duminica în care i-am găsit, undeva la sfârșitul anului trecut, soților Stănescu tocmai li se confiscase un cazan de țuică de către jandarmi.
„Stăteam aici, îmi luasem o cafea și a venit Jandarmeria și mi-a luat cazanul. Mi-au zis că nu am voie să stau pe stradă. Eu am cinci copii, unde pot să mă duc? Din cazane trăiesc, știe toată lumea, știe și Procuratura, știe și Bucureștiul, știe toți. Eu muncesc de când eram mic copil, de la 12 ani la cazane”, s-a plâns Gabriel Stănescu.
Bani făcuți din pix, bani făcuți din muncă
Bărbatul apostrofează autoritățile că se iau de el, un biet făuritor de alambicuri, fără a-i vedea pe cei care, crede Stănescu, fură cu adevărat banii statului.
> Brîndușa Armanca: De la dezalcoolizare, săracii se opresc în primul birt
> Brîndușa Armanca: O seară cu Alcoolicii Anonimi
> Sebastian Oancea, Sorin Țiței: Contrabandă ca pe vremea prohibiției. Jîtea se apără de DIICOT cu popi și măicuțe
„De 25 de ani, nu știu ce are Jandarmeria cu mine. Nu pot merge la țiganii care fură banii statului, vin la mine, la un cazan”.
Ibovnica sa pune punctul pe „i”.
„Ce vrea să facem, autorizație pe firme, cum au făcut alții? Noi nu luam banii din creion, din pix, noi muncim!”, spune, amenințător, femeia.
Maria Stănescu se referă la un fenomen care de ani de zile ia autoritățile prin surprindere mai ceva ca iarna: „paradisurile fiscale” de la Zanea, mahalaua țigănească de la marginea Iașului, în care locuiește și familia Stănescu.
Cum-necum, în ultimii 20 de ani, romii din localitatea limitrofă Iașului și-au clădit adevărate palate cu turnulețe de aur și au condus cele mai scumpe mașini, deși, în acte, cei mai mulți dintre ei nu au lucrat niciodată. Secretul succesului poate fi deslușit din zecile de anchete penale pe care procurorii, mai ales cei de la Crima Organizată, le-au instrumentat în ultimii ani.
Evaziunea fiscală
Deși mulți dintre ei nu știu prea multă carte, romii de la Zanea și-au înființat firme prin intermediul cărora au efectuat tranzacții fictive. Scopul final: deconturile ilegale de TVA, operațiune fiscală care a transformat în milionari mulți romi din mahalaua Zanea.
Maria și Gabriel Stănescu sunt dintre cei care nu fac „banii din pix”, ci cu dalta, ciocanul și nicovala, spun ei. În rândul comunității lor, sunt denumiți țigani căldărari, o ramură a etniei rome ce se împuținează de la an la an. Nu merg în bemve-uri, ci în căruțe, nu locuiesc în palate, ci mai degrabă în case de chirpici. Nu lucrează cu borderouri și facturi, ci cu tablă și fier vechi.
Ultimii căldărari
Mahalaua Zanea aparține, administrativ, din localitatea Lunca Cetățuii, comuna Ciurea și este populată în proporție covârșitoare de persoane de etnie romă. Dintre cei aproape 1.000 de membri ai comunității, 20-30 de familii – estimează primarul comunei, Cătălin Lupu – se mai ocupă cu producerea de cazane, ceaune sau tigăi. Hălăduiesc în toate județele din regiune pentru a-și vinde marfa și, în ultimii ani, după ce accesul românilor în Republica Moldova a devenit mai facil, merg și acolo.
Fie în căutare de materie primă: aramă, aluminiu sau inox, fie pentru a-și vinde produsele. Comerțul cu cazane de țuică e unul atipic.
„Sunt membri ai comunității care, într-adevăr, trăiesc din vânzarea cazanelor de țuică. Umblă prin sate și primesc comenzi. Se împacă, se înțeleg cu cumpărătorul și stabilesc cât de mare să fie cazanul. E un fel de precomandă, iau un avans, poate și vreo două găini sau, dacă cumpărătorul are, și vreun purcel”, ne-a explicat primarul din Ciurea, Cătălin Lupu.
După ce realizează cazanul, țiganii merg la client și pun produsul pe cântar. Prețul final se calculează în funcție de greutatea alambicului și ajunge, pentru un cazan făcut din aramă de calitate, până la 150 de lei pentru un kilogram. Printre cei care și-au cumpărat cazane de țuică de la căldărarii din Zanea se numără și primarul din Ciurea.
„Un cazan de țuică cu o capacitate medie de 100 de litri are în jur de 30 de kilograme, poate mai bine. Eu am făcut prin 2008 un cazan și am plătit 110, dar acum e 150 de lei kilogramul de aramă prelucrată”, spune Cătălin Lupu.
Alambicurile se realizează strict după cum comandă clientul, poate fi făcut cu tablă de 3,4,5 milimetri, poate avea fund dublu, un anumit fel de mâner, etc. Cele mai des folosite materiale sunt arama și inoxul, dar se găsesc variante și pentru cei care vor să scape mai ieftin.
„Îl pot face și din aluminiu, însă nu e recomandat că « dai colțul ». Fac și din cuva de la mașina de spălat pe care românii o scot la fier vechi”, dezvăluie primarul.
Ce se întâmplă cu cazanele confiscate
Mulți dintre țiganii căldărari din Zanea își vând marfa la colțul străzii, la fel ca Maria și Gabriel Stănescu. Căldărarii nu sunt descurajați nici de zecile de amenzi pe care le-au primit numai anul acesta pentru comerț ilegal.
„Sancțiunile contravenționale sunt acordate în baza Legii 12/1990, privind comerțul, de cele mai multe ori pentru că persoanele nu au calitate de comerciant sau pentru că vând în spații nepermise”, ne-a explicat Mihai Cojocariu, din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Iași.
Pe lângă amenzi, țiganii mai pierd adesea și cazanele, care sunt confiscate de Jandarmerie.
„O comisie specială decide ce se întâmplă cu bunurile confiscate. Acestea sunt fie valorificate, prin intermediul ANAF, fie distruse”, mai spune Cojocariu.
Proiect norvegian
Cel mai vechi meseriaș din comunitatea de căldărari de la Zanea este Ion Stănescu. Bărbatul lucrează cu dalta, ciocanul și nicovala de jumătate de secol și a avut ocazia, acum doi ani, să își prezinte abilitățile de a prelucra fierul inclusiv în Norvegia, în cadrul unui proiect finanțat de guvernul nordic.
Scopul proiectului a fost identificarea problemelor romilor și a presupus și un schimb de experiență între romii din cele două țări.
„Tatăl meu era meseriaș ca lumea. Nu am învățat cu cartea, nu am învățat la liceu. Am învățat de la unul la altul meseria asta. Înainte mergeam prin sate, făceam corturi. Stătea o lună-două. Ne duceam la altă comună, la fel”, spunea, în 2015, Ion Stănescu.
Deși numărul căldărarilor scade de la an la an, autoritățile din Ciurea încearcă să păstreze, cât se mai poate, tradiția țigănească a prelucrării fierului.
„Avem o tabără de creație cu olărit și tinichigerie și avem în fiecare an și câte un țigan. Luam tablă zincată, cu care face fărașe, cățui pentru tămâie. Ei vin cu un clește din tablă, cu un ciocan și cu o nicovală. Nu le trebuie ruletă, nu le trebuie compas”, a încheiat primarul din Ciurea.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
