Tanya Gurska și Liza Tolmachevska, două mame din Odesa, care au fost nevoite să își părăsească locurile natale împreună cu copiii lor la începutul războiului, descriu călătoria care le-a adus la Constanța, cum au interacționat cu autoritățile statului, cu sistemul medical din România, cine le-a oferit ajutor pe parcursul drumului și experiențele trăite în orașul port.
Războiul din Ucraina a dislocat din țară milioane de refugiați, mare parte dintre aceștia femei și copii. România este unul dintre principalele puncte de tranzit pentru ucrainenii care fug din calea agresiunilor și torturilor rușilor începute la 24 februarie.
Relatările celor două familii încep într-un mod similar: Atacurile împotriva Odesei au început încă din prima zi a războiului. Când a devenit clar că situația este mult prea periculoasă, oamenii din zonă au început să evacueze regiunea. Din moment ce granița cu Republica Moldova era foarte aproape, a fost una din destinațiile principale ale refugiaților.
“Pe 28 februarie, tatăl meu ne-a ajutat să ajungem la granița cu Moldova, la Palanca. El ne-a adus la graniță și de acolo am mers pe jos să ne întâlnim cu voluntarii. Drumul a fost lung pe jos și era foarte frig, dar am întâlnit mulți moldoveni care au venit să ajute, ne-au oferit mâncare, acomodare și tot ce am mai avut nevoie. Am stat acolo o zi, apoi am mers în România cu ajutorul voluntarilor. Am venit aici deoarece compania la care lucrează soțul meu are puncte de lucru în România, ei ne-au ajutat să ne întâlnim cu români care ne-au ajutat să găsim un hotel în Mamaia”, a relatat Liza.
Citește articolul integral pe Info-sud-est.ro
Citește și: România nu va recupera niciodată tezaurul de la Moscova
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: info-sud-est.ro)
