luni, 6 decembrie 2021
AcasăNewsletterFermieri și Intermediari. Cazul India.

Fermieri și Intermediari. Cazul India.

„Fermierul este singurul om din economie care cumpără totul la preț de retail, vinde totul la preț de „en-gros”, și plătește și transportul în ambele direcții”. (John F. Kennedy)

Cu năframa verde înfășurată în jurul capului, femeia se așeză jos, direct pe asfalt. În jurul ei, câțiva oameni înjură și aruncă înapoi cu fumigenele poliției. Preeti nu mai are putere, nu mai are nici voce. Nici n-a apucat să mănânce azi. E de trei zile aici, în Delhi, împreună cu ceilalți săteni. Doi polițiști grăsuți și transpirați încearcă să-l smulgă din grup pe un protestatar mai vocal, și Preeti se ridică de jos și se aruncă asupra lor. Acum trei ani, tatăl ei, fermier în Bakhora, și-a pus capăt vieții înghițind o mână de pesticide. Nu mai putea – câteodată nu e suficient să muncești 12 ore pe zi și să fii onest. Preeti a fost totuși norocoasă. Într-un alt an, un fermier vecin și-a luat cei trei copii de la școală și le-a spus că merg să le cumpere haine noi. I-a dus cu scuterul lângă un canal adânc de irigații și i-a aruncat în apă după care și-a pus și el capăt vieții. Prețuri mici la vânzare, asigurare prea scumpă ca să și-o poată permite, semințe și utilaje la prețuri americane, lipsa accesului la credite cu dobânzi normale l-a împins, ca pe mulți alți fermieri mici în gaura neagră a datoriilor infinite. Peste 296 000 de fermieri s-au sinucis în India în ultimii 25 de ani. În cea mai fertilă vale de pe planetă, fermierii abia supraviețuiesc, de prea multe ori neavând bani să pună suficientă mâncare pe masă sau să plătească pentru nevoile copiilor. Degeaba îi bate acum poliția.. protestatarii rezistă, dorm pe stradă. Sunt obișnuiți cu greul.

Extremiști naționaliști, amestecați printre fermieri, se aruncă la bătaie, transformând protestul într-unul și mai violent. Guvernul a suspendat accesul la internet pentru milioane de oameni și a tăiat electricitatea și accesul la toalete pentru zona de rezistență. Unii jurnaliști au fost luați de pe strada și au dispărut. În pușcăriile indiene, tortura și violul nu sunt o noutate. Iar televiziunile mari, controlate de o mâna de apropiați ai guvernului, se focusează pe Bollywood, procesul lui Trump și alte divagații,  și abia dacă menționează ceva de amărâții din stradă. Mărețul Twitter, simbolul libertății americane, a îngenuncheat repede în fața presiunii guvernului, închizând conturile jurnaliștilor, protestatarilor, simpatizanților și chiar ale unor politicieni din opoziție.

Productivitatea agricolă e în creștere din anii 70, în India ca peste tot în lume. „Dulăii” o duc bine, dar nu și „cățeii”. Fermierii mici au intrat în datorii pentru că au trebuit să cumpere semințele noi și scumpe aduse de multinaționale, semințe pe care înainte ți le produceai singur în fermă. Pe vremuri, chiar dacă nu produceai într-un an, nu era o problemă, mâncare pentru o familie se găsea, nu intrai în datorii. Dar acum – semințele costă, irigația e strict necesară și înseamnă costuri mari cu motorină sau electricitate. Intre timp, veniturile însă rămân aproape stagnante. Guvernul a instituit un „preț minim de cumpărare”, dar el nu a fost ajustat la inflație. Categoric, reforma în agricultură e o necesitate în India.

De ce totuși se luptă pe străzi fermierii dacă pentru ei s-a făcut reforma? Pentru că legea recent propusă de primul ministru Narendra Modi a fost făcută cu picioarele. Fermierii își doreau prețul minim de cumpărare crescut să reflecte realitatea și inflația curentă. Legea împinsă „noaptea ca hoții” prin parlament nu a fost supusă discuțiilor și procedurilor normale ale parlamentului, justificarea fiind pandemia. Nici o organizație de fermieri nu a fost consultată. Narendra Modi zice că legea va moderniza și va introduce competiția privată. Fără îndoială, fermierii, oameni simpli de la țară, nu știu ce fac și sunt manipulați de propagandiști…

Fermierii, ca peste tot, poate nu sunt educați…dar simpli nu sunt… În definitiv, nu este bine să liberalizezi? Fermierii să poată vinde oricui, oriunde și pentru ce preț vor? Să lași forțele economiei să dicteze prețurile, mâna invizibilă a pieței să eficientizeze întregul sector? Chiar mai mult, să creezi competiție pentru cerere, nu împinge asta prețul de cumpărare în sus? Răspunsul îl știm însă foarte bine și noi românii – liberalizarea rapidă a unui sector nu garantează eficientizarea sau îmbunătățirea lui. Mai ținem minte liberalizarea românească din anii 90 și fabricile dispărute peste noapte? Capitalismul este în regulă… dar nu capitalismul sălbatic. Fermierii indieni știu bine că liberalizarea pieței înseamnă de fapt trecerea de la guvern la oligopol privat (sau mai rău, monopol). Au experiență cu semințele modificate genetic, pe o piață controlată de Monsanto. În India, într-o treime dintre industrii, o singura companie controlează peste 50% din vânzări, și monopolul e parte din cotidian.  Controlul guvernului asupra pieței asigura fermierilor predictabilitate – permițând investițiile pentru următorul ciclu de producție. Competiția la cumpărare este benefică teoretic, dar cel mai degrabă doar doua-trei multinaționale mari vor prelua controlul pieței. Preeti se gândește: „Dacă după ce preiau monopolul, câteva corporații încep să stoarcă producătorii încet-încet? Ca fermier mic, nu o să ai cui vinde, decât lor”. Cea mai supărătoare prevedere din noua lege este însă că nici măcar nu poți da în judecata cumpărătorii, dacă apare o neînțelegere… Cum s-a strecurat oare în lege o astfel de prevedere ciudată?

Avem ceva oare de învățat din asta, ca români? În special fermierii mici români sunt expuși unor probleme similare cu fermierii indieni. Semințe, fertilizant, tractoare, combine –toate controlate de un grup mic de companii private. Costul de producție crește mai repede decât prețul produsului agricol. Un grup foarte mic de firme intermediare cumpără producția românească pentru a o retrimite la export. Animalele românești sunt trimise afară, în timp ce noi importăm carne. Crescătorii de oi și vaci depind de vizita de toamnă și primăvară a samsarilor, care cumpără uneori la prețuri sub prețul de producție. Fermierul mic, cu câteva zeci de animale, dependent de vânzarea bi-anuală, fără acces la împrumuturi sau protecție de la guvern, este stors să vândă la „prețul pieței”, decis de samsari, pentru că nu are unde vinde în altă parte.

Spre exemplu în februarie 2021 fermierul mic român vinde la samsar cu 6-7 lei/kg taurul în viu, în timp ce pe piețele internaționale prețul este de aproximativ 10-12lei/kg. Guvernul a eșuat în organizarea unei piețe de preluare a producției agricole a micului fermier român, pentru care nu face nimeni „lobby” în guvern sau la televizor. Pentru moment, agricultorii români, zdruncinați de pandemie și secetă în unele zone, au avut o scădere de 15-20% a cifrei de afaceri pentru 2020, pierdere parțial compensată de fondurile europene. Mai rău pare să fie în sectorul zootehnic, unde prețurile nutrețurilor, mai mari cu 30% după seceta din 2020, cuplate cu întârzierile mari la plata subvențiilor și închiderea piețelor rurale, împing zeci de fermieri mici să-și închidă afacerile.

Sorin Rizeanu
Doctor în Finanțe Internaționale la Universitatea din Carolina de Sud, profesor la Universitatea din Victoria, Columbia Britanică, cu articole știintifice publicate în jurnale prestigioase de finanțe și contabilitate, investitor activ pe bursa americană și canadiană, consultant și antreprenor, Sorin scrie pentru PressHub pe teme de finanțe, economie, dezvoltare sustenabilă.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE