Vârstnicii din satul Dulcea depun eforturi constante pentru promovarea bucatelor tradiţionale cu care erau obișnuiți în copilărie. Silvoiţa, silvoizul sau silvoiul cu mămăligă este doar unul dintre produsele promovate la Festivalul European BIO şi al Tradiţiilor Locale, care se desfășoară pe Platoul Fâncel, Valea Gurghiului.
„Fac parte din grupul ‘Zestrea Satului’ şi am venit la Festivalul BIO să prezentăm o mâncare care se făcea când eram noi copii. De când ne-am căsătorit şi ne-am pus la casele noastre, nu s-au mai prea făcut, că ne-am ţinut şi noi de lume. Facem aici prune uscate pentru iarnă – la acest cuptor pentru uscat prune noi îi zicem lojniţă – iar dincolo, la ceaun, e doamna preoteasă, care face silvoi, adică un magiun de prune, cum îl făceau mamele noastre când eram copii şi ni-l punea mereu la şcoală. Mama făcea o mămăligă de seara, dimineaţa o tăia felii şi între două felii punea dulceaţă de prune, silvoi, fiindcă mai demult nu prea era pâine. Şi cu acest sandviş mergeau copiii la şcoală. Acum copiii nu ar mai mânca aşa ceva la şcoală, nu pentru că nu e bun, ci se feresc de colegi, nu cumva să fie văzuţi că mănâncă mămăligă! Dar dacă ar gusta, nu s-ar mai feri”, a declarat, pentru Agerpres, Anuţa Gliga, din satul Dulcea.
Oamenii din zona Dulcea, o zonă situată la poalele Munţilor Gurghiu, spun că au renunţat la acest meniu de multă vreme, fiindcă în această zonă nu s-au mai făcut prunele, din cauza temperaturilor scăzute şi a îngheţului frecvent în timpul înfloririi prunilor.
Citește și: Scandal, rumoare, splendoare! Noua/veche descriere a lumii culturale de la noi (I)
„Prin ceea ce facem acum, la acest festival, ne aducem aminte de copilărie”
„În zona noastră nu s-au mai prea făcut prunele, dar acum am cumpărat din alte părţi. Nu a fost destul că a îngheţat în primăvară, dar a şi bătut gheaţa în vară şi le-a terminat. Dar eu cred că prin ceea ce facem acum, la acest festival, ne aducem aminte de copilărie, dar, din păcate, numai vârstnicii mai ştiu acest gust”, a mai spus Anuţa Gliga.
În privinţa lojniţei, în care se uscau prunele pentru a fi puse pe iarnă, Anuţa Gliga ne-a arătat că acest proces era unul de durată şi că pentru a obţine un produs care să reziste bine toată iarna, necesita cel puţin trei zile de muncă.
Citește și: Scandal, rumoare, splendoare! Noua/veche descriere a lumii culturale de la noi (II)
„Lojniţa era ca un cuptor, înainte era făcută din lemn (noi am făcut acum una din cărămidă) şi, pe exteriorul făcut din găteje de alun se pun lesăle (un soi de rafturi tip grilaj, n.r.) de alun. Pe ele se pun prunele, iar jos e ca un fel de sobă, în care se face foc. Într-o lojniţă încăpeau trei-patru lesăle, iar la foc mic prunele se uscă încet cam trei zile. Nu trebuie foc mare, ci un foc mic de tot, pentru că altfel prunele crapă şi nu să face nimic din ele. Iarna le foloseam la compoturi. Prunele uscate şi perele le amestecam cu apă, se fierbeau şi ieşea un compot foarte bun. Nu aveam noi zahăr, dar erau foarte dulci! Prunele uscate au zahăr, iar din ele se făcea şi o zamă (ciorbă n.r.) foarte gustoasă. Făceau mai multe mâncăruri din prunele asta uscate, inclusiv pită cu prune”, a subliniat Anuţa Gliga.
Citește și: Statele Unite au început să blocheze site-uri false care răspândesc propagandă rusă
Cum se prepară silvoiul?
Pentru a face un silvoi sau silvoiz delicios, fără niciun pic de zahăr, există un ritual, pe care ni l-a descris Elena Mariş din Ibăneşti-Pădure, satul Dulcea.
„Luăm prunele, le spălăm şi le pocnim – asta înseamnă că le desfacem şi aruncăm sâmburii – apoi le punem în ceaun. Şi, încetul cu încetul, la foc domol, le fierbem o zi întreagă până se întăreşte. Şi apoi le punem în borcane şi le folosim când avem nevoie. Nu punem nici zahăr, nici altceva pentru iarnă şi nu avem probleme. Nu face floare (mucegai, n.r.) pentru că se fierbe foarte bine, face o pojghiţă deasupra. Până se face solvoiul trebuie amestecat într-una. Înainte mai făceam câte o pauză, mai puneam un copil în locul nostru, ba luam bărbatul să ne ajute, să tot mestece, dar ne descurcam. Acest produs complet BIO stă foarte bine pe iarnă, stă şi trei ani dacă e pus într-un borcan bine închis. Asta e reţeta de la bunicile noastre, dintotdeauna. Ele nu ştiau să adauge altceva. Făceau o mămăligă şi mâncau de post”, a afirmat Elena Mariş, fostă preoteasă în sat.
Femeia ne spune că în familia ei aceste reţete tradiţionale se păstrează, fiindcă are două fete, una fiind în Elveţia, şi le face în fiecare an dulceţuri tradiţionale, inclusiv din mure şi zmeură de pădure.
„Fetele duc dorul la mâncărurile de acasă. Iar când îmi vin musafiri, prima dată mă întreabă dacă am silvoi sau ceva făcut în casă, zacuscă, dulceaţă … Astea au mare căutare”” a afirmat Elena Mariş.
Citește și: Camelia Ciripan a obținut bronzul la Jocurile Paralimpice de la Paris
Festivalul BIO, al doilea cel mai mare eveniment european în domeniul agriculturii ecologice
Grupul „Zestrea Satului” din Dulcea participă la Festivalul European BIO şi al Tradiţiilor Locale, organizat la acest sfârşit de săptămână pe platoul Fâncel de Asociaţia BIO România, în parteneriat cu Polska Ecologica, Prefectura Mureş, Consiliul judeţean Mureş şi Asociaţia Comunelor din Valea Gurghiului.
Evenimentul se derulează sub patronajul onorific al prim-ministrului României şi este un prilej de a lansa noi iniţiative de promovare a agriculturii ecologice în regiunea estică a Europei. Acest festival BIO de la Ibăneşti este al doilea cel mai mare eveniment european în domeniul agriculturii ecologice, după conferinţa europeană bio, organizată anual de IFOAM EU.
Festivalul European BIO se înscrie în acţiunile de conştientizare şi promovare a beneficiilor agriculturii şi alimentelor BIO, ocazionate de sărbătorirea agriculturii BIO în luna septembrie în toate ţările membre UE, ziua de 23 septembrie fiind desemnată de Comisia Europeană „Ziua europeană a produselor ecologice”.
Citește și: Banatul, regiunea din țară cu cele mai multe case centenare | Express de Banat
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: agerpres.ro)
