4 februarie 2018 rămâne în istorie ca încă una din nopțile acelea în care statul român a ținut partea agresorilor împotriva oamenilor civilizați interesați să înțeleagă societatea modernă în care trăim.
”120 bpm” este un film despre lupta celor slabi și vulnerabili cu politicieni cabotini și firme farmaceutice interesate doar de profit. Filmul nu este despre o anumită orientare sexuală așa cum nici SIDA nu este doar despre gay. Filmul reflectă lupta unor tineri cu o răspândire necontrolată a HIV, indiferent de orientarea sexuală a celor îmbolnăviți. Sunt cazuri reale ale unor fete care au luat HIV la primul contact sexual sau femei care au luat boala de la soțul adulterin.
Statul român a ales să dea vina pe cei care au vrut să vadă acest film, deși acest film nu povestește altceva decât despre lupta unor tineri cu minciuna și lăcomia.
Cei din sală au fost tratați cu dispreț de către poliție și jandarmerie pentru că sunt ”ghei”, dacă au venit să vadă un film în care era și un cuplu nontradițional. Spectatorii filmului au fost rugați să se retragă în Sodomele și Gomorele de origine și să nu mai se intersecteze cu oamenii credincioși veniți la film ca să-i salveze de păcatul gheilor.
Statul român a preluat modelul defect de represiune al poliției engleze din 1952-1953 în relație cu homosexualitatea lui Alan Turing. Acesta a reclamat un furt și polițiștii englezi au rezolvat reclamația în sensul că au convins pe Alan Turing să recunoască, prin interogatorii meșteșugite, că e homosexual. Și din acel moment Alan Turing a fost supravegheat până când a scăpat de supraveghere doar prin sinucidere.
Din seara de 04 februarie 2018 orice manifestare artistică despre HIV, chiar dacă povestește despre refuzul conducerii comuniste de a preveni răspândirea acestei bolii care a avut ca efect mii de copii bolnavi de SIDA, va fi oprită de ”poliția anti-gay”.
Statul român acum va plăti 60.000 de euro ca urmare a deciziei de la Strasbourg ce a constatat refuzul de a proteja dreptul celor care vor să cunoască și doresc să conteste că extremiștii religioși au drepturi superioare celorlalți.
Dacă CNCD a acționat atunci când un deputat a jignit creștinii printr-o interpretare deplasată a Bibliei, CNCD a ales să nu reacționeze atunci și acum analizează aprofundat puncte de vedere pravoslavnice privind femeia păcătoasă.
Manifestările extremiste ale celor care au oprit proiecția filmului ”120 bpm” sunt acceptate în societatea românească în continuare. Este cazul să înțelegem că problemele artificiale inventate de politicieni, inclusiv problema protecției familiei tradiționale de gay, au exclusiv rolul de acoperi problemele reale pe care aceștia refuză să le rezolve.
Dacă viața de familie tradițională este sfântă, nu înțelegem de ce unica țintă a susținătorilor acesteia sunt gay. Nimeni nu protestează atunci când pedofililor li se permite să facă propagandă la televizor pentru opțiunile lor de viață sexuală sau când o femeie este umilită la același post de televiziune ca nimfomană și infractoare ce comite pornografie infantilă doar pentru că refuză să mai lase soțul, posesor de armă de foc în calitate de polițist local, să o mai bată.
Femeia a fost supusă presiunilor moderatorilor și a ales să lupte pentru familia tradițională așa cum i se cere de către societate, prin lovirea cu dinții din față de pumnul agresorului la momentul revederii stimulate de către televiziunea respectivă.
Familia tradițională și modul defect în care această este stimulată să funcționeze nu este o problemă, ci doar faptul că există filme în care ne spun că unii oameni sunt ghei, fapt ce este de neconceput pentru statul român și pentru credincioșii a căror pudibonderie acesta o protejează.
Victoria de la Muzeul Țăranului Român a produs pui pentru că sunt politicieni care consideră că a fi creștin înseamnă să interzici cunoașterea. Aflăm din articolul scris de către domnul Răzvan Bărbos din 22 iunie 2020 în cotidianul local ”Bistrițeanul” despre un grup de parlamentari liberali și socialiști, unii și acum în actualul Parlament, care își asumă monopolul rugăciunii și refuză copiilor noștri dreptul de a avea în mod instituționalizat noțiuni de educație sexuală, întrucât predarea unor concepte de educație sexuală, chiar dacă ar fi fost realizată de un doctor specialist în boli venerice, ”ar fi furat inocența copiilor”.
Inocența copiilor se fură de către cei în care copiii au încredere așa cum a fost cazul băieților de altar care au fost violați de către preoți catolici pe care Biserica Catolică a optat să-i protejeze de justiția lumească. Dacă filmul ”Îndoiala” din 2008 ar fi difuzat, statul român ar permite oprirea difuzării lui pentru că avertizarea copiilor noștri cu privire la posibile acte de pedofilie le vatămă inocența.
Actele de pedofilie sunt comise de obicei de către cei apropiați copiilor noștri, din cadrul familiei sau din cadrul sistemului de învățământ, persoane în care noi avem încredere și care profită de această încredere pentru a ne viola copiii. Așa zișii credincioși, care au primit referendumul lor de la politicienii români, ne spun că ”gheii” sunt periculoși pentru că sunt pedofili, deși majoritatea covârșitoare a pedofililor sunt cei care trăiesc alături de noi, ca stâlpi de familie tradițională sau de credință religioasă mărturisită cu mult zgomot.
Extremismul religios nu a făcut bine niciunei țări în care ajuns la putere. Refuzul de a permite tinerilor să își asume în mod conștient opțiunile de unire trupească-de la varianta relației sexuale care poate fi doar o reflectare a Uniunii în fața lui Dumnezeu până la opțiunea de a avea mai mulți parteneri pentru a decide ulterior cu care dintre aceștia să întemeiezi o familie-, refuzul de a permite celorlalți să trăiască viața altfel decât tu vrei să ți-o trăiești sunt semne ale unei societăți bolnave în care Liberul Arbitru în interpretare extremistă devine unica opțiune, așa cum și Adam a avut o unică opțiune de parteneră de viață.
