În 2016, mai multe corporații ucrainene au dat în judecată Federația Rusă după ce aceasta a naționalizat infrastructura de producție și transport gaze din peninsula Crimeea, pe care o ocupase în 2014.
Ucrainenii au câștigat la Haga despăgubiri de 4,2 miliarde de dolari. Ei au încercat să execute silit Rusia de această sumă în mai multe state.
În România, au apelat la societatea de avocați Filip.
La rândul lor, avocații au mers la executorul Bogdan Dumitrache, considerat drept unul dintre cei mai buni din branșă. Acesta a deschis un proces de recunoaștere a hotărârii arbitrale, însă dosarul a fost aruncat ca un cartof fierbinte de la o instanță la alta timp de un an de zile.
În cele din urmă, executorul judecătoresc a renunțat la proces fără vreo explicație. Reprezentanții casei de avocatură și executorul au refuzat să dea vreo declarație reporterilor PressHub.
În aceeași cauză, Finlanda, țara care a aderat la NATO anul trecut, anunță confiscarea a 40 de proprietăți.
În ce constau despăgubirile
Inițial, ucrainenii au cerut despăgubiri ”juste” de 5,2 miliarde de dolari, cea mai mare parte a lor (4,8 miliarde de dolari) pentru investițiile pe care le-ar fi făcut în infrastructura de transport a gazelor. La acestea, se adăugau datorii de 25 de milioane de dolari către Naftogaz anulate de Rusia și alte investiții conexe, în valoare de 6,4 milioane de dolari. În fine, ucrainenii mai cereau despăgubiri pentru gazele înmagazinate în Crimeea, estimate la 331 milioane de dolari.
La suma principală, se adăuga o dobândă compusă lunară de 9%, socotită de la data de 18 martie 2014 și până la efectuarea plății. Dobânda ”compusă” înseamnă că ea se aplică la suma inițială, majorată în fiecare lună cu dobânda din luna precedentă, adică ”dobândă la dobândă”.
S-au scurs de la ocuparea peninsulei Crimeea 128 de luni, ceea ce înseamnă că la ora actuală despăgubirile puteau ajunge la o sumă fabuloasă.
Curtea de arbitraj de la Haga a acordat însă despăgubiri principale de 4,22 miliarde de dolari, cu Euribor (rată medie a dobânzilor la împrumuturi interbancare, în euro) de 2% la 6 luni.
”Există pericolul ca Rusia să înstrăineze bunurile”
Procesul început în 2016 a implicat inclusiv chestiuni de drept succesoral internațional. Este vorba despre succesiunea după defuncta URSS, netranșată nici acum între două dintre statele moștenitoare, Rusia și Ucraina.
Rusia a motivat că nu trebuie luate în considerare investițiile făcute în perioada sovietică și nici cele înainte de 1998 – anul în care au fost înființate companiile amintite.
Rușii au spus că infrastructura aparține statului ucrainean și nu companiilor de stat reclamante.
Ucrainenii au argumentat că aceasta a fost cedată de stat către corporații în schimbul acțiunilor primite. Cu alte cuvinte, Crimeea a fost anexată de Rusia, dar infrastructura de gaze trebuia exploatată în continuare de corporațiile de stat din Ucraina. Infrastructura și licențele de exploatare ar fi fost date corporațiilor de către Ucraina post-sovietică.
Activele de explorare și producție reprezintă 70% din valoarea revendicată, evaluată de ucraineni la 3,6 miliarde de dolari și de ruși la 3,3 miliarde de dolari.
Creanța constă în prejudiciul suferit de aceste companii ”ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de Federația Rusă, în contextul ilegalei anexări a Crimeei din 2014”, se precizează în plângerea ucrainenilor.
Ei susțin că există un risc major ca, în lipsa indisponibilizării, Rusia să încerce ”să își ascundă bunurile prin transferul acestora către alte entități și persoane”. Mai mult decât atât, ar fi demarat deja procesul de transfer și lichidare a activelor deținute de stat în afara Federației Ruse, inclusiv a celor din România.
”Există pericolul iminent ca, odată notificată cu privire la inițierea procedurii de recunoaștere a hotărârii arbitrale (având în vedere și cuantumul ridicat al prejudiciului), Federația Rusă să își înstrăineze bunurile deținute pe teritoriul României pentru a împiedica executarea”, au scris ucrainenii în acțiunea depusă la instanță.
Cum se raportează România la diferendul dintre ruși și ucraineni
La ora actuală, există puține informații oficiale legate de proprietățile directe ale Federației Ruse în România. Multe dintre ele s-ar afla într-un raport din 1998, însă documentul ar fi clasificat.
Rusia deține oficial în țara noastră mai multe clădiri și terenuri, însă majoritatea au statut diplomatic și nu pot fi executate silit. Deși succesiunea după defuncta URSS nu a fost tranșată între Rusia și Ucraina, rușii le-au intabulat în cartea funciară prin intervenția unor funcționari din Ministerul de Externe, pe vremea când portofoliul era deținut de Mircea Geoană, arată o investigație Rise Project.
Fostul adjunct al secretarului general NATO și actual candidat la președinția României nu a lămurit niciodată această poveste.
Statutul diplomatic al unor proprietăți nu a împiedicat însă Finlanda să anunțe că le confiscă, după ce un tribunal intern a încuviințat executarea despăgubirilor câștigate de Naftogaz la Haga. Potrivit agenției Reuters, citate de Agerpres, este vorba despre circa 40 de proprietăți vizate de confiscare, dintre care jumătate ar fi proprietăți diplomatice. Kremlinul a anunțat că va contesta decizia instanțelor finlandeze și a amenințat cu măsuri de retorsiune.
În România, ucrainenii au apelat la casa de avocatură Filip și la executorul judecătoresc Bogdan Dumitrache pentru a pune în executare hotărârea de la Haga. Dosarul a fost plimbat între instanțe timp de un an de zile, iar în cele din urmă executorul a renunțat la executarea silită.
În urmă cu 10 ani, același executor lucrase pentru Federația Rusă. El fusese angajat să evacueze chiriașii din clădirea aflată piața Charles de Gaulle (Sectorul 1) – deținută de Administrația Prezidențială a lui Vladimir Putin și administrată de o întreprindere de stat din Moscova (FGUP). În procesul de evacuare a chiriașilor, rușii îl angajaseră pe fostul ministru al Justiției, liberalul Valeriu Stoica.
Clădirea CDG, evaluată împreună cu o altă proprietate la circa 20 de milioane de euro, nu are statut diplomatic, potrivit MAE român. O investigație DDS arată că există indicii conform cărora Rusia nu ar plăti nici măcar impozite pe această proprietate. Autoritățile române refuză însă să confirme sau să infirme informația, invocând secretul fiscal.
