Reperele negociate pentru cadrul multianual 2021-2027 se situează în jurul unor rate de cofinanțare de 85%, față de propunerea inițială de 70% avansată de Comisia Europeană, și un buget record pentru coeziune teritorială, de peste 378 de miliarde de euro. Noile facilități ar putea ajuta și mai mult state precum România și Bulgaria, încă în topul negativ al statelor cu regiuni subdezvoltate. Totuși, nu lipsa resurselor puse la dispoziție de Bruxelles este problema fundamentală a României, ci procedurile greoaie și încărcarea proiectelor de birocrație, explică pentru PressHub și RFI Oana Preda, de la Centrul de Resurse pentru participare publică.
Gradul de înțelegere al autorităților locale referitor la oportunitatea pe care o poate crea Europa a evoluat nefavorabil, consideră Oana Preda. „În prima parte a primei perioade de programare, foarte multe autorități publice locale, dar și ONG-uri, au privit cu foarte mult entuziasm fondurile europene, chiar dacă nu știau foarte bine cum să abordeze aceste instrumente, cum să facă, să scrie proiecte. Mulți dintre ei au învățat. Alții, nu. Unii au rămas, în 10 years challenge, exact așa cum erau acum zece ani. Pentru foarte mulți dintre ei, fondurile europene, din păcate, cu o mână au dat, cu două au luat. În termeni de birocrație, sunt tot felul de obstacole pe care le-au întâmpinat în timp pentru că nu au putut să folosească resursele respective așa cum ar fi trebuit. Au fost o mulțime de obstacole în prima perioadă de programare și-acum am auzit de foarte multe autorități locale și organizații neguvernamentale care nu prea mai vor să folosească banii ăștia pentru proiecte, din păcate.”
„Orice resursă în plus e binevenită și România are ce să facă cu acești bani. Din păcate, nu ne descurcăm foarte bine la a-i cheltui, dar asta este altă poveste. Din punctul meu de vedere, nu lipsa de resurse a fost o problemă, ci incapacitatea noastră de a le utiliza. Faptul că o bună parte dintre regulile pe care ni le-am autoimpus ca stat membru au făcut ca o bună parte din banii ăștia să fie consumați pe birocrație. Faptul că proiectele au fost încărcate de o cantitate foarte mare de birocrație – astea au fost mari obstacole. Nu o diferență de 10% de bani. Deci nu lipsa de resurse. Sigur că e bine că avem resurse, dar nu numai asta o să ne rezolve problemele”, arată specialista.
„În continuare avem străzi nici măcar pietruite, ca să nu vorbesc de străzi asfaltate. Se vorbește de toaletele de la școli, de rata în creștere a abandonului școlar, care este un motor de sărăcie până la urmă.”
În ceea ce privește ideea că, în exercițiul 2021-2027, fondurile europene ar urma să devină inclusiv un instrument de penalizare a statelor membre care se abat de la statul de drept, România, în funcție de evoluțiile politice ulterioare, ar putea încasa penalități mult mai dure. Într-o anumită privință, e un lucru bun, arată Oana Preda, „pentru că se pune o presiune în plus pe instituțiile noastre și pe România ca stat și îi dă de înțeles că, dacă vrea să beneficieze de resursele europene, trebuie să se conformeze standardelor ei”. „Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc că vor avea de suferit românii, nu șefii instituțiilor. Din păcate.”
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și RFI România în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
