După două înfrângeri electorale în bătălia pentru scaunul de primar al orașului Timișoara, Nicolae Robu (PNL) a devenit consilierul actualului președinte PSD al Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis. Nerăcorit după eșec, profesorul universitar, fost rector al Politehnicii timișorene, fost senator, își varsă frustrările pe pagina sa de Facebook, continuând să îl vizeze pe actualul primar, Dominic Fritz, cu diverse teorii ale conspirației și cu acuzații nedovedite.
La început de an, pe 6 ianuarie 2025, Nicolae Robu lansează o nouă petardă sub forma unei întrebări, convins de eficacitatea ei în obținerea de like-uri: cine ar dori să cunoască „lista primilor 1000 de sorosiști” din România. Demersul este motivat de părerea sa că ar fi „interesant” și pentru că „avem dreptul să-i știm! Știindu-i, am înțelege multe din lucrurile întâmplate, din cele ce tocmai se întâmplă și din cele ce se vor întâmpla în țara noastră!”.
Cum un mare număr dintre urmăritorii săi nu sunt adepți ai fanteziilor politico-propagandistice, deși sunt și câțiva care cred că sorosiștii sunt trădători de neam și de țară, reacțiile majoritare sunt mai degrabă ironice sau critice:
„Ne-ați putea detalia ce efecte nocive (dacă există) au avut aceste ong-uri/persoane, așa-numiții <sorosisti>, asupra dezvoltării țării noastre?” (Ionica Pop)
„Problema României sunt foștii securiști & informatori și influența lor nefastă. Aș vrea să cunosc lista acestora, ce firme au, ce contracte publice primesc firmele lor” (Casandra Holotescu)
„Și care ar fi pericolul <sorosiștilor>? Curaj d-le profesor” (Cornel Nicolae)
„Toți <sorosiștii> pe care îi cunosc sunt persoane foarte inteligente și implicate activ, în special în zona de educație. Impactul lor în societatea noastră, din punctul meu de vedere, e unul net pozitiv… așa că nu văd de unde conotația asta negativă de <sorosist> pe care o insinuați” (Răzvan Gabriel Anton)
„Asta cu Soros cred că e doar o propagandă pentru spălat creiere. Toți care sunt anti psd sau anti Georgescu sunt sorosiști și plătiti de oculta mondială” (Liviu Marc)
„O întrebare am și eu, dar nu e ironică: Ce înțelegeți prin sorosist? Angajat al Fundației Open Society? (de aproape 20 de ani nu mai funcționează în România) sau admirator al lui George Soros? Întreb cât se poate de serios, domnule Robu” (Ștefan Daniel Țuțuianu)
Silit să explice, Robu încearcă o definiție a „sorosistului”: „beneficiar de răsplăti din partea persoanei / rețelei Soros: susținut să ocupe funcții în stat etc., angajat al Fundației, bursier, finanțat pentru participare la conferințe, pentru derularea unor proiecte direct sau prin ong-uri sau firme”.
În 8 ianuarie, Nicolae Robu revine pe FB cu rezultatul așa-numitului sondaj, care l-ar motiva să dea „lista celor 1000”: 67% răspund pozitiv, 33% răspuns negativ.
Tot atunci fostul primar explică mai pe larg ce vrea cu acest sondaj: „Demersul meu nu acuză pe nimeni de nimic! De aceea, zău dacă înțeleg ce-i cu această agitație a sorosiștilor! De altfel, ca principiu, eu nu operez niciodată cu oamenii categorial, ci individual și nu fac exceptie nici legat de soroșism și soroșiști”, și adaugă „am destule motive să-i suspectez pe unii-nu pe toți, repet, pe unii, doar, care, hop! și ei, apar în anumite contexte, ca la un semnal dat de cineva, mereu cu poziționări ce par a urma unul și același fir roșu!”. Contradicție în termeni, „sorosismul”/„sorosiștii” reprezentând o categorie inventată propagandistic.
În fapt, problema lui Robu este „progresismul” căruia îi asimilează atât pe miliardarul George Soros, cât și pe cei de la USR și, evident, pe Dominic Fritz: „Progresiștii mondiali, însă, nu se panichează, întrucât au, în continuare, în România, două fiefuri tari ale lor, Timișoara și Bucureștiul. Pentru cât timp? Dacă DNA devine liber să-și facă treaba, atunci Timișoara – pentru foarte puțin! Dacă nu, pentru mult, dată fiind manipulabilitatea populației actuale a orașului, având în vedere compoziția sa”. Pe scurt, DNA eliberat – nu aflăm de cine și de sub ce – ar putea în sfârșit să îl răpună pe adversarul său care l-a învins repetat în alegerile locale.
Robu, prieten cu finanțările Fundației Soros
Memoria locală reține că în anii când era prorector (1990-2000) și rector (2004-2012) la Universitatea Politehnica din Timișoara, Nicolae Robu a fost net favorabil fundației finanțate de Soros.
Primul sediu al filialei din Timișoara a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă a fost găzduit din 1992, timp de doi ani, în clădirea rectoratului Politehnicii, în Piața Victoriei nr.1. Într-o încăpere situată chiar lângă sala Senatului. Pe atunci Robu era prorector.
Ulterior, a semnat ca rector protocoale pentru mai multe proiecte cu fundația, devenită Centrul Euroregional pentru Democrație ca succesoare a acesteia. Printre acestea un proiect din 2006 „Transparență și integritate în învățământul superior” în care Politehnica a luat parte alături de celelalte trei universități de stat timișorene.
Procedura obliga filiala să semneze cu fiecare beneficiar un protocol, pentru a putea primi banii de finanțare a programului.
Alt proiect datează tot din perioada mandatului de rector al lui Nicolae Robu, „Guvernare responsabilă în centrele universitare Arad și Timișoara” (2007-2008). Numeroși profesori și studenți ai Politehnicii au beneficiat de burse de studii sau de călătorie pentru a participa la manifestări științifice în străinătate.
Sumele, programele, listele se regăsesc în rapoartele anuale ale Fundației pentru o Societate Deschisă, care au fost întotdeauna publice. Ele pot fi consultate de internet.
L-am abordat pe Nicolae Robu pentru a afla ce îl motivează în acest demers politic bizar de „demascare” a „sorosiștilor”: „Sunt convins că ați remarcat că din 2020 eu n-am mai făcut politică… După alegerile locale din 2024, m-am ținut și mai departe de politică și încă mă voi ține în continuare, poate chiar definitiv. Prin urmare, nu vă supărați, nu am nimic de declarat. Ce am de spus – și presupun că voi avea din când în când-, voi posta și-atât”, ne-a transmis liberalul pe WhatsApp.
„Oculta mondială” și evreul Soros
Subiectul „Soros și sorosiștii” n-a fost inventat de Nicolae Robu, ci este o resuscitare a temei „străinului suspect”, a „evreului”, a „maghiarului” asociată cu toate conotațiile negative atribuite „ocultei mondiale”. O folosește Viktor Orban în Ungaria (el însuși finanțat în tinerețe de fundațiile Open Society), o folosește Putin în Rusia, este reluată de susținătorii lui Trump în SUA. Elon Musk, devenit gardă a lui Trump, l-a atacat repetat pe miliardarul filantrop, susținător al democraților.
România RTV, Realitatea TV și grupul de conspiraționiști din jurul Gold FM-Gușă apelează fără argumente la temă, pentru a-și susține poziția antisemită și naționalist-șovină. Partidele extremiste (AUR, SOS, POT) și eternul candidat Călin Georgescu își colorează narativele cu tema „pericolului Soros” la adresa familiei și a suveranității naționale, în timp ce adoptă salutul fascist la mormântul lui Zelea-Codreanu.
De subliniat, că George Soros și familia sa au supraviețuit Holocaustului ungar și au părăsit Ungaria natală în 1947 pentru a-și proteja existența.
Una dintre știrile false larg răspândite cu scop electoral în România, a fost „Cioloș-fiul nelegitim al lui Soros”, pornită de pe pagina unui politician din partidul ALDE, al lui Călin Popescu Tăriceanu. Minciuna a fost demontată printr-o investigație de jurnaliștii Lucian Mândruță și Sorin Istrate.
Un articol semnat în 2017 în Gazeta de Sud de Bogdan Groșereanu susține că subiectul „sorosismului” în România a fost utilizat intens ca instrument electoral anti-USR în alegerile din 2016.
Cu doar câteva zile înainte de campanie, Fundația pentru o Societate Deschisă era înfierată în Evenimentul Zilei, emoțional și fără dovezi, ca un pericol. Apare, așadar, încă din 2016, o listă. Numele celor considerați „sorosiști”, deci suspecți, erau alese mai cu seamă din rândul intelectualilor implicați în societatea civilă sau înscriși în USR.
După unele opinii, „sperietoarea” Soros ar fi fost creată și vehiculată în spațiul ex-comunist din Europa Centrală și de Est de consilieri electorali israelieni care au replicat un model similar din Israel.
Fundațiile finanțate de Soros au pus umărul la democrație
Miliardarul George Soros, azi în vârstă de 94 de ani, a primit zilele acestea Medalia Libertății conferite de președintele în exercițiu al SUA, Joe Biden. Fundațiile inițiate încă din anii ’90 în țările Europei Centrale și de Est abia ieșite din comunism au contribuit major la dezvoltarea societății civile în aceste țări, la prețuirea libertății și a democrației.
În România primul ONG înființat în 1990 s-a numit Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, cu numele simplificat Fundația pentru o Societate Deschisă în 1993. Prima filială a s-a înființat la Timișoara în 1992. Fundația și-a încetat activitatea în 2015 și a fost radiată din Registrul fundațiilor și asociațiilor în 2017.
Prima directoare a fundației din România a fost Sandra Pralong. Contactată pentru o opinie, Sandra Pralong a deplâns atacurile nedrepte la istoria fundației, dar și-a limitat declarația obligată de poziția sa actuală de consilier prezidențial.
În România, Fundația pentru o Societate Deschisă a finanțat programe educaționale, proiecte de formare a societății civile și a presei libere, de re-publicare a cărților fundamentale ale culturii române, în valoare de peste o sută milioane de dolari.
Open Society Institute – construită pe conceptele filosofice ale lui Karl Popper de societate deschisă, opusă societăților închise, totalitare – reprezintă a doua cea mai mare entitate filantropică privată după Fundația Bill și Melinda Gates. Tradiția continuă a donațiilor filantropice din partea oamenilor de afaceri cu activitate prosperă din S.U.A. a început odată cu Andrew Carnegie, familiile Rockefeller și Ford.
Citește și: A devenit România veriga slabă în NATO și UE? | Analiză
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Inquam Photos / Virgil Simonescu)
