Poeta Ana Blandiana, inițiatoare a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, a primit vineri prestigiosul titlu de Doctor Honoris Causa al Universității din Salamanca, potrivit Ambasadei României în Spania.
Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în “Tribuna” (1959) şi în antologia “30 de poeţi tineri”. A colaborat la multe periodice din ţară, printre care “Viaţa Studenţească” sau “Amfiteatru” (1968-1974). A fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice ”N. Grigorescu” din Bucureşti (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). A obţinut o bursă de studii în cadrul Programului Scriitoricesc Internaţional al Universităţii din Yowa City (SUA) (1973-1974), potrivit “Dicţionarului scriitorilor români” (M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, 1995).
În perioada cuprinsă între 1960 şi 1963, a lipsit din paginile revistelor literare, având interdicţie de publicare. A revenit însă, în 1964, la “Contemporanul”, unde a deţinut ani de zile rubrici permanente. O a doua interdicţie de a publica a fost declanşată de ciclul de poeme din revista “Amfiteatru” (1985), culminând cu versurile pentru copii din volumul “Întâmplări de pe strada mea” (1988). Totuşi, în 1989 îi va apărea culegerea antologică de “Poezii”, cu o prefaţă de Eugen Simion, potrivit Agerpres.
După debutul editorial cu placheta “Persoana întîia plural” (1964), s-a impus printre poeţii cei mai reprezentativi ai epocii, publicând “Călcâiul vulnerabil” (1966) şi “A treia taină” (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). A continuat cu alte cărţi de poezie: “Cincizeci de poeme” (1970), “Octombrie, Noiembrie, Decembrie” (1972), “Somnul din somn” (1977), “Ochiul de greier” (1981), “Ora de nisip” (1983), “Stea de pradă” (1985), “Arhitectura valurilor” (1990), “La cules de îngeri” (1998), “Soarele de apoi” (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), “Refluxul sensurilor” (2004).
A scris şi versuri pentru copii: “Întâmplări din grădina mea” (1980), “Întâmplări fără Arpagic pentru cititorul cel mic” (1991), “Cartea albă a lui Arpagic” (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii). De asemenea, Ana Blandiana a mai semnat eseuri și note de călătorie în volumele “Calitatea de martor” (1970), “Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie” (1976), “Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” (1978), “Coridoare de oglinzi” (1984), “Autoportret cu palimpsest” (1986), “Ghicitul în mulţimi”, “Geniul de a fi” (1998) și “Cine sunt eu?” (2001).
În afara volumelor de poezie traduse în foarte multe limbi, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura sa, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
În decembrie 1989 a făcut parte din Consiliu Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, în semn de protest faţă de transformarea FSN în partid politic. A fost unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice şi preşedinte al organizaţiei în perioada 1991-2001. Este preşedintă a Fundaţiei Academia Civică, director fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, preşedintă de onoare a PEN Club România, membră a Academiei de Poezie ”Stéphane Mallarmé”, membră a Academiei Europene de Poezie, membră a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Ana Blandiana este cetăţean de onoare al municipiilor Sighet, Botoşani, Timişoara, Oradea şi deţine decoraţia regală “Nihil Sine Deo”, Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler (2009), distincţia “Femei curajoase din întreaga lume” (Departamentul de Stat al SUA, 2014). Este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest, Timişoara (2015), Doctor Honoris Causa al Universităţii UBB (Cluj, 2016), Doctor Honoris Causa al Universităţii “Dunărea de Jos” (Galaţi, 2016).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
