Criza politică din Franța a luat o nouă turnură în această dimineață, odată cu desemnarea lui François Bayrou drept nou prim-ministru, după ce guvernul condus de Michel Barnier a fost demis printr-un vot de neîncredere.
Cuprinsul articolului
Prim-ministrul francez Michel Barnier a demisionat joia trecută, după ce parlamentarii francezi de extremă dreapta și cei de stânga s-au unit pentru a răsturna guvernul său, la doar trei luni de la învestire.
Aceasta a provocat o criză politică în Franța, iar Barnier, fost negociator al Uniunii Europene pentru Brexit, a devenit cel mai scurt prim-ministru din istoria modernă a Franței.
În această dimineață, François Bayrou, aliat al lui Macron, a fost numit noul prim-ministru. Bayrou, un veteran al centrismului, devine al patrulea prim-ministru al Franței în acest an, pe fondul unei crize politice tot mai adânci.
În urma votului de neîncredere acordat lui Michel Barnier, au apărut apeluri pentru demisia lui Macron.
Căderea guvernului a aruncat Franța într-o perioadă de incertitudine politică profundă, iar perspectiva că statul francez încheie anul fără un guvern stabil sau fără bugetul pe 2025 neliniștește deja investitorii străini.
Mai devreme în această săptămână, costurile de împrumut ale Franței au depășit temporar pe cele ale Greciei, potrivit The Guardian.
Patru premieri francezi într-un an
Elisabeth Borne a demisionat din funcția de prim-ministru al Franței pe 8 ianuarie 2024, în urma unei remanieri guvernamentale anunțate de președintele Emmanuel Macron. Această decizie a fost influențată de controversele generate de reformele sale, în special reforma pensiilor și legislația privind migrația, care au stârnit proteste masive și o mare opoziție politică în 2023.
În locul ei, Macron l-a numit pe Gabriel Attal, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Franței. Cu toate acestea, mandatul lui Attal a fost marcat de instabilitate politică. Alegerile legislative anticipate din iunie-iulie 2024, organizate după dizolvarea parlamentului, au dus la un blocaj instituțional. Coaliția prezidențială, Ensemble, a pierdut teren în fața Noului Front Popular (NFP) și a Adunării Naționale, iar niciun bloc politic nu a obținut majoritatea absolută.
Astfel, guvernul lui Attal nu a reușit să obțină sprijinul necesar în Parlament, ceea ce a dus la demisia sa în vara anului 2024, menționează Atlantic Council.
Nouveau Front populaire (NFP), coaliția de stânga condusă de Jean-Luc Mélenchon, a câștigat cele mai multe locuri, dar Macron a respins propunerea de a numi un prim-ministru din partea lor.
Astfel, Macron l-a ales pe Michel Barnier pentru a forma un guvern minoritar.
Ce s-a întâmplat cu guvernul Michel Barnier
Michel Barnier a fost numit prim-ministru după alegerile legislative și pentru Parlamentul European din vara acestui an, în contextul unui echilibru instabil între susținătorii dreptei și stângii politice franceze.
Dar, partidul Adunarea Națională, condus de Marine Le Pen, s-a alăturat unei coaliții de stânga (NFP) pentru a depune o moțiune de cenzură împotriva guvernului Barnier, care și-a dat demisia după doar 91 de zile în funcție, adaugă the Guardian.
Motivul moțiunii a fost blocajul asupra unui proiect de buget auster, care dorea economii de 60 de miliarde de euro prin reduceri de cheltuieli și creșteri de taxe, pentru a reduce deficitul.
Înainte de moțiune, Barnier a folosit articolul 49.3 din Constituție pentru a adopta un proiect de lege privind securitatea socială, măsură care permite unui guvern să adopte legi fără aprobarea Parlamentului, dar care poate duce la o moțiune de cenzură.
Răsturnarea guvernului Barnier este un eveniment istoric, fiind doar a doua oară în istoria celei de-a Cincea Republici când un guvern francez este demis prin moțiune de cenzură.
Marine Le Pen (Adunarea Națională) și Jean-Luc Mélenchon (NFP), nu aveau interesul să negocieze, ci sperau că această criza politică îl va forța pe Macron să demisioneze.
Macron poartă o parte din responsabilitate pentru această situație, având în vedere că guvernul anterior nu avea o majoritate parlamentară clară și a fost dizolvat după alegerile europene din iunie.
Iar, demisia guvernului Barnier a fost o dovadă a iresponsabilității Parlamentului francez, unde propunerile de economii și creșteri de taxe nu au fost discutate serios și au fost diluate în ambele camere, fără a ține cont de competitivitatea economiei.
Ambele camere ale Parlamentului francez au diluat majoritatea economiilor (în special cele care priveau pensionarii) și au pretins că le compensează prin creșteri de taxe izolate și prost gândite, fără a lua în considerare competitivitatea economiei franceze, analizează the Atlantic Council.
Cine este noul premier, François Bayrou
În urma consultărilor rapide, președintele Emmanuel Macron l-a desemnat pe François Bayrou, liderul partidului centrist MoDem, să formeze un nou guvern. Bayrou, în vârstă de 72 de ani, cunoscut pentru poziția sa moderată și experiența politică vastă (incluzând trei mandate ca ministru și o candidatură prezidențială notabilă în 2007) a fost anterior ministru al Educației și primar al orașului Pau.
De asemenea, a fost un aliat apropiat al lui Macron încă din 2017.
În primul său discurs, Bayrou a subliniat importanța reconstrucției încrederii între cetățeni și stat și a promis stabilitate economică și o nouă dinamică socială, având în vedere fragmentarea Parlamentului.
Deși este apreciat pentru experiența sa politică, Bayrou a fost criticat atât de stânga, care consideră că numirea sa reprezintă „continuitatea” politicii lui Macron, cât și de dreapta, unde este displăcut de fostul președinte Nicolas Sarkozy.
Primul lucru pe care trebuie să îl facă Bayrou este să adopte propriul buget până pe 21 decembrie. Dacă se trece de această dată fără un buget aprobat, guvernul ar putea implementa o „lege de continuitate fiscală” pentru a evita o criză economică, limitând cheltuielile la nivelurile din 2024, potrivit CNN.
Provocările politice și economice pentru noul guvern francez
Franța se află într-o criză economică profundă, cu o datorie publică ce a crescut semnificativ în ultimii șapte ani, iar deficitul comercial și închiderea fabricilor sunt semne ale unei dezindustrializări accelerate.
François Bayrou preia funcția de prim-ministru într-un stat francez cu un șomaj de 7,8% și o datorie publică ce depășește 112% din PIB.
De asemenea, în Franța, nouă milioane de persoane trăiesc în sărăcie, în timp ce deficitul comercial a atins aproximativ 100 de miliarde de euro în 2023.
Totodată, reforma pensiilor, blocată de proteste masive și tranziția ecologică, cu obiectivul de a reduce emisiile de carbon cu 40% până în 2030, sunt priorități cheie ale guvernului său.
Bayrou a promis să accelereze această tranziția ecologică, protejând în același timp locurile de muncă.
Cu doar 270 de locuri în parlament, coaliția prezidențială se confruntă cu dificultăți în a construi o majoritate, fiind necesare negocieri cu alte partide, precum Les Républicains și Partidul Socialist. Primul test major va fi adoptarea bugetului pentru 2024, un moment crucial pentru stabilirea dacă Bayrou poate depăși fragmentarea politică.
Astfel, parlamentul este acum divizat între stânga, dreapta și centrul, ceea ce face procesul de adoptare a bugetului și mai complicat.
Dacă bugetul nu este aprobat până pe 20 decembrie, guvernul poate folosi puteri constituționale pentru a-l adopta prin ordonanță, dar aceasta ar fi o soluție temporară, subliniază Atlantic Council.
În cazul bugetului pentru securitatea socială, o ordonanță poate fi aplicată după 50 de zile de blocaj, iar bugetul național poate fi adoptat după 70 de zile de dezbateri.
O altă lege ar putea prelungi bugetul din 2024 până în 2025, dar aceasta ar fi doar o soluție temporară, conform Euronews.
Deși Franța nu riscă o închidere guvernamentală de tip american, instabilitatea politică ar putea speria investitorii. În plus, țara este sub presiunea UE din cauza cheltuielilor, având un deficit estimat la 6% din PIB, mult peste pragul de 3% impus de regulile fiscale europene.
În contextul instabilității politice și presiunii din partea UE privind cheltuielile, Franța se confruntă cu o perioadă dificilă, în care creșterea dobânzilor va însemna redirecționarea unor sume mari către refinanțarea datoriei, în loc de investiții în servicii esențiale precum spitale, educație și poliție, potrivit the Conversation.
Deci, numirea lui François Bayrou marchează începutul unui nou capitol în politica franceză. Rămâne de văzut dacă leadership-ul său centrist va reuși să stabilizeze scena politică și să implementeze reformele necesare pentru viitorul Franței.
