Frică și repulsie în campania electorală. Te poți doar întreba ce ar fi spus Hunter S. Thompson despre „festivalurile de iubire” ale lui Trump.
Răposatul Hunter S. Thompson, inventatorul jurnalismului Gonzo, subiectiv și acid, avea un stil aparte și un simț acut pentru absurd. Clasicul său este Fear and Loathing in Las Vegas, din 1971, o călătorie sălbatică și halucinogenă alimentată de un arsenal de droguri care distorsionează tot mai mult percepțiile eroului nostru, ducând la viziuni cu șopârle supradimensionate și grotești.
A dus introdus o sensibilitate similară în Fear and Loathing on the Campaign Trail, în care a urmărit campania prezidențială americană din 1972, oferind o perspectivă nefiltrată, de umor negru, profund personală și adesea exagerată. “Ask Questions Later” ar plăti bani grei pentru a-l angaja pe Thompson să-i facă o continuare astăzi, dacă ar fi posibil – și i-am cere să folosească aceleași instrumente, minus exagerarea. Pur și simplu, exagerarea nu mai este necesară.
Nu voi pretinde o echivalență falsă. Campania Kamalei Harris este puțin plictisitoare, precum candidata, care nu este prea inspirată din punct de vedere retoric, dar în mare parte este una tipică (în afară de bizara ei „încoronare” în locul unui titular în vârstă și aflat în declin, care de fapt câștigase alegerile primare). Nu — campania pe care Thompson ar trebui să o acopere este cea a lui Donald Trump.
Ar putea aduce în această relatare înțelepciunea fundamentală care l-a ghidat în anii ’70. „Când lucrurile devin ciudate, cei ciudați devin profesioniști”, spunea el. Acest lucru s-a întâmplat deja, evident, peste tot. Dar adevăratul lui dar a fost prezicerea: “Nu există paranoia. Cele mai rele temeri ți se pot adeveri în orice moment”. Doamne! Și cu siguranță s-au adeverit.
Iată doar câteva momente recente pe care mi-ar fi plăcut ca Thompson să le acopere în stilul Gonzo.
Continuarea, în Universul.net
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Agerpres/EPA)
