Un model atunci când vine vorba de fonduri europene, Oradea a contabilizat și un eșec de proporții. În noiembrie 2016, Grădina Ciuperca, cel mai frumos spațiu de belvedere din oraș, în care se pompaseră 1,7 milioane de euro, s-a prăbușit la doar un an de la inaugurare.
Prima zăpadă a anului 2016 a marcat și cel mai mare eșec în istoria Oradei la atragerea de fonduri europene. Dealul Ciuperca, un loc de pe care se înghesuiseră zeci de mii de orădeni și turiști să vadă orașul așa cum nu îl mai văzuseră înainte, a plecat la vale, rupând apărătorile masive de piatră și dislocând dalele care acopereau aleile. Distruse erau și instalațiile de apă, cele electrice, cascada și aleile de piatră. Serpentinele pe care se plimbau turiștii arătau ca niște tranșee după explozia unor bombe. Alunecarea afectase în jur de 5.300 de metri pătrați de teren.
Focuri de avertisment
Prăbușirea grădinii Ciuperca nu a fost însă o surpriză pentru unii specialiști, impresionantă fiind doar proporția catastrofei. Încă de la inaugurare au fost voci care au susținut că soluțiile alese de proiectant pentru stabilizarea dealului erau proaste și că solul ar putea să o ia la vale.
Din cauza termenelor strânse în proiect, municipalitatea căuta cu disperare în 2014 o firmă care să execute lucrarea. Prima licitație nu a atras nicio firmă, iar la a doua s-a prezentat o firmă fără experiență în acest tip de proiecte, Abed Nego. Din lipsă de alternative viabile, tot Abed Nego a fost declarată câștigătoare la a treia licitație.
După unii specialiști, firma fără experiență și-ar fi demonstrat limitele atunci când a decis să scoată pământ de sub fundația pe care era localul din vârful dealului și să refacă pantele din jur. În acest fel, pământul s-a strâns sub greutatea localului și a tras trotuarul spre vârful dealului. Dacă ar fi fost o alunecare de teren, trotuarul ar fi fugit în partea cealaltă, spre baza dealului. Tasarea pământului de adaos ar fi rezolvat această problemă, dar firma angajată nu avea utilaje grele pentru a face asta. În locul unor piloni înfipți în pământ, care să țină solul, au fost alese garduri de piatră, care s-au prăbușit odată cu dealul. Pe scurt, soluții ieftine și proaste din punct de vedere tehnic, la probleme extrem de complicate.
În plus, reamenajarea s-a făcut cu tăierea unor copaci care susțineau cu rădăcinile lor solul de pe deal, replantarea altora nerezolvând problema.
Analize și vinovați
Imediat după incident, Primăria Municipiului Oradea s-a străduit din răsputeri să minimalizeze vâlva produsă în jurul incidentului, susținând că materialele pot fi refolosite și că reconstrucția nu va dura mult. Inițial s-a vorbit despre o evaluare a pagubelor făcută de inginerii municipalității, dar apoi, sesizând ridicolul situației (tocmai acești ingineri consideraseră că proiectul pus în aplicare este bun și că cei care construiseră făcuseră o lucrare de calitate), au cerut expertiza unor specialiști independenți din Timișoara – prof. dr. Marin Marin și conf. dr. Ing. Petru Pantea.
Detaliile privind rezultatele expertizei au fost prezentate pe 8 februarie 2017 de primarul Ilie Bolojan. Potrivit raportului, cauzele au fost: geologice locale – dealul având două straturi pricipale de teren, unul solid de argilă cenușie și celălalt de aproximativ 3,5 metri grosime de nisipuri moi, predispuse la infiltrații de apă, și între cele două straturi existând posibilitatea alunecării de teren; hidrologice locale – precipitațiile abundente căzute pe parcursul lunii octombrie 2016 (apa infiltrată pe de o parte a mărit greutatea terenului, pe de altă parte a redus caracteristicile de forfecare, în special coeziunea).
Volumul mare de precipitații căzute în luna octombrie a fost cauza principală a alunecărilor, cauză care s-a suprapus peste condițiile locale favorabile alunecării (teren cu risc mare de alunecare) și peste cele antropice. În ceea ce privește proiectarea și execuția, neconformitatea principală a fost faptul că proiectantul a acceptat întocmirea documentației fără să existe un studiu de specialitate care să confirme stabilitatea versantului. Adică s-au proiectat utilitățile şi s-a amenajat versantul, fără să existe certitudinea că terenul este stabil.
În opinia primarului, vinovată era și firma de proiectare PoliArt, care făcuse o documentaţie de mântuială, în timp ce executantul, firma Abed Nego, era vinovat pentru necompactarea corespunzătoare a materialului de umplutură.
De asemenea, s-a constatat că partea de drenaj la amenajarea versantului, deci preluarea apelor, a fost rezolvată superficial, în așa fel încât o parte din apa pluvială colectată de pe versant din zona gabioanelor de pe alei a contribuit la instabilitatea și alunecarea versantului. Baza gabioanelor a fost sub nivelul terenului, astfel că apa infiltrată s-a acumulat la baza acestora, facilitând infiltrarea ei în terenul friabil.
O altă cauză a fost defrișarea unor zone extinse cu arbuști, arbori și vegetație naturală, realizată pentru amenajarea peisagistică a amplasamentului.
Potrivit raportului prezentat de primar, s-au constatat și neconformități la întocmirea studiilor geotehnice. Nu au existat recomandări explicite cu privire la adâncimea de fundare, ceea ce a făcut ca fundările să se facă la adâncimi de 1-2 metri pe un teren nesigur, deci factori cumulați de alunecare a terenului. A lipsit de asemenea și o verificare a versantului la stabilitatea generală.
Alți bani, altă distracție!
Pentru a consolida ce mai putea fi consolidat, Primăria a luat măsuri urgente de drenare a apelor de pe amplasament. Pentru stabilizarea versantului, în partea de jos a zonei, acolo unde au fost alunecările masive, s-au forat piloți care au constituit o zonă de sprijin.
„Orice s-ar spune, această lucrare a fost o lucrare frumoasă, o lucrare pe care orădenii au apreciat-o și care asigura un punct de vizitare a orașului de care nu beneficiază foarte multe orașe din România. Era un punct de belvedere, un loc din care se vedea tot orașul. Din toate aceste rațiuni se poate trage concluzia că trebuie să refacem aceste lucrări și să readucem Dealul Ciuperca la forma inițială, înaintea alunecării de teren”, spunea în 2017 edilul Ilie Bolojan.
În martie 2018 consolidarea era finalizată, iar municipalitatea anunța că fusese realizată proiectarea, faza DALI, urmând să fie realizată proiectarea, faza proiect tehnic de execuție, și execuția lucrărilor de reamenajare. Valoarea totală a investiției, fără TVA, era de aproape 1,9 milioane lei.
Partea bună este că municipalitatea nu a fost obligată să restituie decât o sumă foarte mică din banii europeni. Este însă obligată să refacă lucrarea în cel mult cinci ani.
„Din cei aproximativ 1,7 milioane de euro, 790.000 de euro au fost bani europeni. Aceștia au fost dați pentru lucrări, dar nu a trebuit să-i restituim. Ni s-au cerut însă 12.000 de euro din cei 26.000 cheltuiți pentru proiectare, și asta pentru că s-a considerat că au fost câteva defecte de proiectare. Avem însă termen de cinci ani să refacem lucrarea din banii municipalității. Alunecarea nu a distrus totul, așa că multe din elemente se vor refolosi în noul proiect. Suntem în faza de contractare. Lucrarea va costa în jur 1,9 milioane de lei, fără TVA, și va dura opt luni. Dacă totul merge bine, în primăvară vom reîncepe lucrările”, a declarat Anca Sas, purtătorul de cuvânt al Primăriei Municipiului Oradea.
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Crișana în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
