KlinKlin, 1 noiembrie 2022. Începând cu 16 septembrie 2022, Iranul a fost zguduit de proteste violente împotriva guvernului. Acestea au fost declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, după ce a fost bătută în arest pentru că nu a purtat corect hijabul în public.
De atunci, o serie de analiști au prezis sfârșitul Republicii Islamice „în câteva zile”, în timp ce Teheranul însuși susține că guvernul este mai stabil ca niciodată. Din cauza interdicției, nicio publicație occidentală importantă nu emite direct din țară, iar presa locală este supusă unei cenzuri totale, scrie Cross-border Talks.
Am vizitat țara în calitate de reprezentant unic ai presei bulgare și printre puținii din întreaga lume, pentru a afla ce se întâmplă cu adevărat acolo.
Prefăcându-mă că sunt un rus prost
„Știi farsi?”, întreabă Leila*, o iraniană de 40 de ani care trăiește de ani de zile în străinătate, dar se întoarce de două ori pe an la rudele sale. Începem o conversație la aeroportul din Istanbul.
„Am studiat, dar…”
„Nu!”, mă întrerupe ea – „Nu ai studiat! Nu știi nimic despre Iran, nu ai nicio idee despre ce se întâmplă. Ești doar un turist. Ba mai mult, ești un turist prost care abia dacă știe să pronunțe în engleză. Dacă poliția te reține sau te interoghează, trebuie să te prefaci că ești doar atât. Știi limba rusă?”
„Destul de bine.”
„Minunat. Autoritățile nu se ating de ruși și de pakistanezi, deoarece acestea sunt singurele țări rămase ca aliați ai Iranului în acest moment. Tu nu pari pakistanez, dar vei trece drept rus. Dacă te rețin, începe să vorbești în rusă, ridicând vocea și spunând într-o engleză stricată – căci autoritățile vorbesc engleza, dar nu și rusa – că vor avea mari probleme cu ambasada.
Cu excepția cazului în care ai făcut o prostie uriașă, cum ar fi să te alături unui protest sau să ataci poliția, te vor lăsa să pleci într-o clipă, pentru că nu vor risca să fie concediați sau pedepsiți.”
„Și cel mai important.” adaugă Leila, „Să nu mai vorbești cu nimeni așa, cum ai vorbit cu mine. Nu poți avea încredere în nimeni. Dacă vor afla că ești jurnalist, vei dispărea pur și simplu.”
Când a vorbi deschis este o crimă
Deși exagerate, cuvintele Leilei nu erau lipsite de temei. Este imposibil de spus cu exactitate ce proporție din populație susține protestele, dar surse sigure de informare spun că:
– între 40 și 50% dintre iranieni susțin protestele;
– între 50 și 70% se opun ca purtarea hijabului de către femei să fie legiferată și impusă (a nu se confunda cu sprijinul pentru hijab în general, între 30 și 40% din populație nu sprijină deloc obligativitatea hijabului);
– între 20 și 40% din populație sprijină guvernul.
Citește și: Odele nu ajută România. Despre politica externă în 2022
Acest lucru face ca imaginea per ansamblu să fie destul de colorată și complexă. Contactul cu oficialii, jurnaliști sau academicieni este aproape imposibil, deoarece ar atrage o atenție enormă asupra lor. Din ce motive se întâlnesc cu străinii în acest moment, despre ce au vorbit, cum au intrat în contact?
O persoană care își exprimă criticile la adresa guvernului către un organ de presă străin ar putea fi acuzată de conspirație, spionaj, trădare națională sau, cel puțin, subversiune. Toate aceste acțiuni sunt pasibile de pedepse care încep cu 15 ani de închisoare și merg până la pedeapsa cu moartea.
Continuarea reportajului în Cross-border Talks.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
