„Iniţiativa Consiliului Judeţean Galaţi a venit la momentul oportun”, a explicat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galați.

„Sunt afectate serios zidurile, fundaţia, zona din curte. Totodată, în proiect este prins şi un spaţiu pentru un grup sanitar, pentru că nu avem. În 1939 nu a fost gândit cu aşa ceva”, a precizat directorul muzeului la conferinţa de lansare a proiectului european de consolidare, restaurare şi amenajare a Casei Cuza Vodă.

„Principala problemă o reprezintă tasarea solului de sub clădire şi din jurul ei, tasare care poate pune în pericol construcţia. Cred că aţi văzut la parter că pardoseala deja este vălurită din cauza tasării”, a atras atenţia Aurelia Domniţeanu, director adjunct în cadrul Direcţiei de Dezvoltare a Consiliului Judeţean. Pe lângă tasare, clădirea prezintă degradări la interior şi exterior, instalaţii uzate.

Finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020, proiectul are un buget total de 2,7 milioane lei, din care 2,46 milioane lei – asistenţă financiară nerambursabilă, iar 205.597 lei – contribuţia proprie a Consiliului Judeţean Galaţi.

Lucrări executate în 27 de luni

Lucrările vizează în primul rând consolidarea terenului, a clădirii şi înlăturarea factorilor care îi pun în pericol stabilitatea şi sănătatea (igrasia). Vor fi executate rigole de beton pentru preluarea apelor pluviale, se vor injecta fisurile apărute în zidărie ca urmare a tasării, se vor repara treptele, zugrăvelile, vor fi montate vitralii la ferestrele scării şi etajului.

Pe lângă restaurare, clădirea va beneficia de lucrări de încălzire, ventilare, instalaţii sanitare, instalaţii electrice, dar şi de modernizări cerute de funcţiunea de muzeu, inclusiv construirea unui grup sanitar pentru publicul vizitator.

Muzeul va fi dotat cu vitrine şi panouri expunere, covoare şi mochete, lămpi speciale, dar şi cu sisteme de detecţie şi alarme la efracţie, de supraveghere, înregistrare şi de sonorizare.

Nu mai puţin importantă este digitizarea, adică scanarea propriu-zisă a întregii clădiri, interior şi exterior, şi realizarea unui tur virtual care va fi disponibil în special persoanelor cu dizabilităţi.

Hruba, scoasă la lumină

Directorul Muzeului de Istorie a lansat o provocare către preşedintele Consiliului Judeţean.

„Știm că în spaţiul acestei case există una dintre hrubele Galaţiului. Dacă tot se va reface şi pavimentul din curtea muzeului, poate dă Dumnezeu să scoatem la lumină acea hrubă, care ar putea să însemne o completare a spaţiului expoziţional pe care îl avem la Casa Cuza Vodă.

Costel Fotea, președintele Consiliului Județean, a dat asigurări că va finanţa eventualele lucrări de punere în valoare a hrubei.

Sper să avem norocul de constructor bun. Cei care au construit această casă au făcut-o în nouă luni de zile. Sper ca nouă să nu ne trebuiască 27 de luni să o restaurăm, reabilităm şi consolidăm, dar, din motive strict obiective, s-a prevăzut în proiect o perioadă puţin mai lungă, să fim siguri că ne încadrăm”, a menționat Cristian Căldăraru.

O istorie impresionantă

Pe Lista Monumentelor Istorice, clădirea de astăzi este datată 1937-1939, însă la acele vremuri povestea ei începuse deja de mai bine de un secol.

După cum am aflat de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi, în 1827, pe când Alexandru Ioan Cuza avea şapte ani, tatăl său, Ioan Cuza, a fost numit, pentru o scurtă perioadă, pârcălab de Galaţi. Probabil atunci a fost cumpărată casa din Mahalaua Poştei, Uliţa de lângă mal (astăzi strada Al. I. Cuza).

Postelnicului Ioan Cuza – numit pârcălab al Ţinutului Covurlui, cu capitala la Galaţi (1831-1836) – Galaţiul acelor timpuri îi datorează consolidarea statutului de port al Moldovei, dobândea statutul de porto-franco şi stăvilirea unei epidemii de ciumă.

În casa părinţilor săi de la Galaţi, Alexandru Ioan Cuza şi-a petrecut, după cum spune Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie, copilăria, dar şi adolescenţa şi apoi tinereţea. Aici şi-a început cariera de judecător, în această casă şi-a adus soţia, pe Elena Cuza, aici a locuit în perioada în care a fost preşedinte al Judecătoriei Covurlui, pârcălab al judeţului Covurlui.

Tot aici s-a întors şi în timpul domniei, cu prilejul deselor sale vizite la Galaţi, când imobilul rămăsese în grija mamei. Mai mult, în 1863, când casa avea nevoie de reparaţii şi de unele modificări, domnitorul i-a cerut mamei sale un plan al construcţiei.

Un an mai târziu, domnitorul afla din scrisoarea lui Costache Negri:

„Casa înaintează; cele două aripi sunt aproape terminate şi nu se va începe construirea centrului decât atunci când mama Dumneavoastră va locui una dintre aripi.

Istoria consemnează că ultima vizită a lui Cuza în această casă a avut loc în mai 1865, la înmormântarea mamei sale.”

După moartea lui Alexandru Ioan Cuza, doamna Elena a mai păstrat imobilul până în 1884 când, strâmtorată financiar, l-a vândut.

„Hora Unirii” cu istoricul Unirii

Potrivit lui Marius Mitrof, în 1907 clădirea era proprietatea Profirei Izvoranu, care o ipotecase. Atunci încep demersurile gălăţenilor pentru răscumpărarea ei. De pildă, ajunge la Senat o cerere semnată de câteva sute de gălăţeni care solicitau cumpărarea casei de către stat şi instalarea unui „muzeu în amintirea lui Cuza”. Fără folos, însă.

În 1909, în casă se mută Grigore Trancu – Iaşi, care o descrie ca fiind

La 24 Ianuarie 1910, Grigore Trancu-Iaşi îl găzduieşte pe marele istoric A.D. Xenopol, ocazie cu care „s-a jucat Hora Unirii în Casa lui Cuza, cu A.D. Xenopol, istoricul Unirii, afirmă consilierul Mitrof citând documentele arhivelor.

Printre personalităţile care, până în 1913, au trecut pragul casei s-au mai aflat Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif, Mihail Sadoveanu şi Cincinat Pavelescu, veniţi la şezătorile literare organizate pentru strângerea fondurilor de ridicare a statuii lui Mihai Eminescu la Galaţi.

Din liceu de fete, casă de moravuri uşoare

Din 1913, în fosta casă a lui Cuza a funcţionat Şcoala secundară de fete „Mihail Kogălniceanu”, iar în anii 1916-1918 a fost spital pentru răniţi şi-a găzduit familii de refugiaţi.

În 1921 casa ajunge în proprietatea lui Adolf Theitler, „concesionarul golirii closetelor ieşene”, după cum îl numeşte istoricul Paul Păltănea, citând Arhivele Naţionale.

Directorul Muzeului de Istorie din Galați explică transformarea casei în bordel.

Avid după bani, a transformat-o în hotel, Hotel Royal, de fapt, a transformat-o într-o casă de moravuri uşoare. La parter şi la etaj a fost compartimentată în 24 de cămăruţe. A funcţionat ca hotel de moravuri uşoare până în 1932.

Decăderea morală şi fizică a imobilului readuce în actualitate ideea răscumpărării lui şi transformarea „într-un muzeu care să cuprindă toate amintirile rămase de la neuitatul domn”.

Răscumpărată şi refăcută din temelie

Şansa imobilului a constituit-o înfiinţarea, în 1937, a Asociaţiei „Casa Cuza Vodă”, care şi-a stabilit ca obiective cumpărarea Vilei Cuza Vodă din Galaţi, restaurarea ei „aşa cum a fost” şi înfiinţarea unui locaş de cultură.

Pentru strângerea de fonduri se lansează liste de subscripţii, se fac donaţii şi manifestări culturale. La 17 februarie 1938, în urma unei licitaţii, imobilul, proprietate indiviză a moştenitorilor lui Adolf Theitler, a fost adjudecat de Asociaţia „Casa Cuza Vodă” din Galaţi cu preţul de 900.000 lei, spune Marius Mitrof.

În vederea unei restaurări fidele, a fost lansat un apel către toţi cei care posedau fotografii, acte, descrieri şi s-a început nouă o campanie de strângere a fondurilor necesare.

Planul iniţial de restaurare păstra exteriorul vechi al clădirii. Numai că, desfăcând tencuielile, cei care lucrau pe şantier au constatat că niciun perete de paiantă nu mai putea fi consolidat.

În 6 mai 1938, „consiliul Asociaţiei „Casa Cuza Vodă” a hotărât refacerea din temelii, respectându-se planul şi aceeaşi faţadă, şi adaptând interiorul pentru destinaţia de muzeu”, ne-a declarat Marius Mitrof, citând din documentele vremii.

La 80 de ani de la Unirea Principatelor, pe 24 Ianuarie 1939 are loc festivitatea de inaugurare, a Muzeului „Casa Cuza Vodă”.

Arhitectura transformată

Potrivit lui Marius Mitrof, de-a lungul anilor, prin reparaţii şi restaurări, imobilul a suferit transformări majore de arhitectură.

De pildă, cele două pavilioane pentagonale, ieşite mult în afara corpului central, au dispărut lăsând locul unei faţade drepte, compusă dintr-un corp central, înalt, şi două corpuri laterale. Au dispărut şi ferestrele înalte de la etaj, fiind înlocuite cu cinci ferestre boltite, dispuse în stil neoromânesc.

Iar gardul înalt, care proteja casa de privirile trecătorilor, s-a tot micşorat până când a dispărut, creând un spaţiu deschis şi totodată un mic parc unde poate fi admirat Bustul lui Alexandru Ioan Cuza.

Inclus şi el pe Lista Monumentelor Istorice gălăţene (cod GL-III-m-B-03127), datat 1886, bustul a fost comandat la Paris de doamna Elena Cuza, şi dăruit primei şcoli primare de fete din Galaţi, care i-a purtat numele domnitorului.

Comori de nepreţuit

Trecând pragul Muzeului „Casa Cuza Vodă”, vizitatorul pătrunde azi în atmosfera saloanelor elitei sociale din epoca lui Alexandru Ioan Cuza. Pot fi admirate, printre altele, farfurii şi pahare cu monograma lui Cuza, garnitura de mobilier comandată de acesta la Paris, biblioteca în stil renascentist german dăruită de Regele Carol I de Hohenzollern lui Mihail Kogălniceanu, caseta de bijuterii a Zulniei Negri-Sturza, dăruită de Regina Elisabeta a României.

Piesa de rezistenţă este însă automobilul „De Dion Bouton”, datat 1897, un soi de trăsură cu motor, cu manete în loc de volan, unul dintre primele automobile care au circulat în Galaţi.

Foto: Anca Melinte şi pagina de Facebook a Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi

Urmăriți PressHUB și pe Google News!