Cavoul Roman este unicat în România, aceasta este concluzia arheologilor care au scos de sub gunoaie monumentul funerar situat în Galaţi, pe strada Oţelarilor, între blocurile D14 – D16, şi au finalizat cercetările arheologice preventive, finanţate de Primăria municipiului Galaţi.

Şantierul arheologic a fost vizitat de prof. dr. Bernd Päffgen de la Universitatea Ludwig Maximilians din München, Germania, care a realizat o scanare 3D a tuturor zidurilor scoase la lumină, iar în acest moment monumentul este adăpostit sub un cort în formă de hangar, menit să protejeze atât construcţia, cât și tencuiala pictată.

Administraţia locală îşi doreşte să obţină fonduri europene pentru restaurarea şi punerea în valoare a monumentului, dar acesta este un proiect de durată.

„Cavoul Roman – monument de secol al IV-lea după Hristos”, numele cu care acum este înscris în Lista Monumentelor Istorice gălăţene, ar trebui schimbat, sunt de părere arheologii care au încheiat săpăturile.

„Cred că ar fi mai corect să-i spunem un cavou de epocă romană, sau mai degrabă mormântul hypogeu (construcţie subterană)”, ne-a declarat arheologul Gabriel Jugănaru. Mai mult, obiectele descoperite, care urmează să fie studiate, dovedesc că monumentul nu ar fi din secolul al IV-lea după Hristos, ci mai timpuriu.

Cum se rescrie istoria la Galaţi

Arheologii au fost încântaţi să descopere că monumentul funerar este relativ bine păstrat, dar mai ales că nu are nicio legătură cu vreunul dintre mormintele de acest tip, cunoscute până acum.

„Cel puţin în Sciţia, zona învecinată, tipul acesta de morminte hypogeu – construcţie subterană, cu una sau mai multe camere cu destinaţie funerară – erau, de regulă, familiale, adică adăposteau până la câteva zeci de defuncţi, şi erau orientate est-vest.

Aici avem o altă orientare nord – nord-vest, sud – sud-est. Deşi cavoul are dimensiuni impresionante, se pare că a adăpostit un singur defunct, nu mai mulţi. Plecând de la orientarea mormântului, de la modul în care a fost decorat, de la faptul că a fost individual, îl considerăm unicat în România”, ne-a declarat arheologul Gabriel Jugănaru.

Ce-a mai rămas din construcţia funerară

Cavoul roman a fost descoperit în decembrie 1974, în timp ce se lucra la construcţia blocurilor din cartierul Micro 21, când bolta i-a fost spulberată de utilaje.

După cercetările desfăşurate atunci de arheologul Mihalache Brudiu, monumentul a fost reîngropat in situ, şi s-a turnat o placă de beton deasupra, peste care s-a amenajat un punct de colectare a gunoaielor. Abia acum, după mai bine de 40 de ani, a beneficiat de cercetări arheologice preventive.

Sub punctul de gunoi era îngropat Cavoul Roman

„A fost conturat atât la interior cât şi la exterior întregul mormânt hypogeu, o construcţie subterană, cu două încăperi păstrate, care adăpostea, probabil, un personaj de rang înalt, cu o funcţie militară. A fost descoperită intrarea, care are 1,50 metri lăţime, configurată la bază de o lespede mare de calcar galben de Başchioi, Tulcea, care are săpată o treaptă.

În spatele acestei intrări, în zona accesului de tip dromos, am descoperit două amprente ale unor stâlpi care susţineau, probabil, chiar bolta dromosului. Călcând pe această lespede, se intră în camera principală, ale cărei ziduri au o grosime de circa 1,50 m, şi o înălţime de 70 de centimetri de la talpa fundaţiei până la ce s-a păstrat acum, din care 50 de la nivelul de călcare antic, şi 20 sub nivelul de călcare, reprezentând fundaţia”, spune arheologul Gabriel Jugănaru.

Intrarea în cavou, marcată de o lespede de calcar

Arheologii au descoperit că laturile construcţiei nu sunt simetrice. De asemenea, s-au găsit o serie de blocuri masive din bolta celor două încăperi, boltă care a fost construită numai din cărămidă. Una dintre bucăţi este uriaşă, are peste o tonă.

Tencuială pictată

„Camera mică are dimensiuni mai reduse şi pereţii mult mai subţiri faţă de camera mare. Sunt deosebiri şi în ceea ce priveşte registrul decorativ.

În camera mare, cel puţin pe peretele de vest, s-a păstrat integral o bandă formată din două linii paralele – bandă care are cu totul o lăţime de zece centimetri, fiecare linie având cam 1,5 cm – şi numai în două locuri, la distanţe egale, cât s-a păstrat, sunt două linii verticale care formează un chenar, iar în mijloc sunt patru puncte trasate cu pensula, dispuse, la rândul lor, în cruce. Deocamdată tot decorul este în stil geometric, nu figurativ.

În camera mică, decorul diferă, este dispus mult mai jos, aproape de nivelul de călcare, şi constă dintr-o bandă plină, cam de zece centimetri, lucrată tot cu vopsea roşie. Ne vom apleca cu atenţie asupra registrului decorativ să-i căutăm analogii şi în alte medii romane.

Noi am făcut o curăţare minimală, numai pentru a preleva informaţia cu privire la configuraţia decorului, urmând ca la faza restaurării şi valorificării întregului monument, o echipă de specialişti restauratori, pe baza unui proiect aprobat de Ministerul Culturii, să facă această intervenţie”, ne-a explicat arheologul Gabriel Jugănaru.

Tencuiala pictată va fi studiată de arheologi și restaurată

Dacă în camera mare nu s-au găsit decât urme ale nivelului de călcare antic, care constă dintr-o bază formată din argilă roşie, peste care se află un strat dur, format din mortar în amestec de pământ galben, în partea extremă a camerei mici s-a găsit, baza unui mic altar şi urmele unor stâlpi care susţineau, probabil, firida pe care era depus defunctul.

În această zonă s-au descoperit, spun arheologii, obiecte de importanţă excepţională, care se adaugă inventarului descoperit, în 1974, de arheologul Mihalache Brudiu: cărămizi ştampilate cu simbolul flotei romane Classis Flavia Moesica, datate din secolul al III-lea, piese de argint care îmbrăcau, probabil, un arc, nişte plăsele, opritoare din os tot pentru arc, nişte nituri din fier cu urme de aur, un vas strecurătoare, catalogate, acum patru decenii, ca fiind de origine sarmatică.

S-au mai găsit şi câteva oseminte în dărâmăturile care se aflau în jurul mormântului. Legat de originea destinatarului cavoului sunt încă ipoteze şi discuţii.

„Noi am avut onoarea să-l avem printre noi pe dl prof. dr. Päffgen, de la Universitatea Ludwig Maximilians din München. Dânsul are o mare expertiză în domeniul mormintelor de epocă romană, lucrează foarte mult în Grecia, în Bulgaria, a fost chiar şi în spaţiul ex-sovietic de multe ori.

După ce a văzut inventarul descoperit de noi, după ce am discutat toate aspectele configuraţiei acestui mormânt, ne-a sugerat că poate fi un mormânt care să fi aparţinut unei căpetenii gote, mai ales după acele piese găsite în zona în care a fost depus defunctul în camera mică: nişte accesorii foarte-foarte interesante, pe care o să le descriem mai pe larg când vom face conferinţa de presă”, ne-a declarat arheologul Gabriel Jugănaru.

Surpriză: o conductă

Descoperirea unei ţevi peste latura de vest a zidului a îngreunat lucrările arheologilor, dar le-a permis să afle informaţii importante. Pe scurt, constatările făcute în urma săpăturilor pentru devierea conductei le vor permite arheologilor să calculeze adâncimea gropii în care s-a construit cavoul şi care a fost înălţimea acestei structuri.

„Cum s-a făcut construcţia: de la nivelul de călcare antic, pe care l-am determinat cu ocazia mutării conductei, s-a săpat o groapă care avea amprenta configuraţiei exterioare a cavoului, şi în groapa aceasta s-au zidit pereţii şi s-a făcut bolta. Deasupra, s-a ridicat o movilă foarte mare de pământ, – un tumul – care a fost distrus, în anii ’70, când s-a sistematizat zona.

Întâmplarea a făcut ca atunci când s-a deviat traseul conductei, să nimerim în marginea gropii făcute atunci, şi cu acea ocazie am constatat cu mare bucurie că loess-ul, adică stratul natural, neumblat de om, este mult mai sus decât ce avem noi aici. Vom putea spune are a fost adâncimea gropii care a conţinut cavoul şi putem determina şi înălţimea structurii”, a explicat expertul.

Țeava care a fost deviată și unul dintre imensele blocuri ale bolții Cavoului Roman

Pe cât de grea a fost săpătura, ţinând cont de gunoaie şi depuneri, pe atât de dificilă va fi şi interpretarea ştiinţifică, pentru că sunt foarte multe ipoteze şi teorii, iar specialiştii trebuie să fie cât mai obiectivi. Important este că există o bază de informaţii bogată pentru restaurarea şi valorificarea acestui monument.

Fonduri europene pentru un muzeu

Arheologii sunt convinşi că aici poate fi amenajat un muzeu.

„În varianta ideală, se poate face, după părerea mea de arheolog, o construcţie care să acopere integral această structură, cu o pasarelă de pe care se poate vizualiza tot ce este aici. Iar deasupra se poate face, în cadrul acestei construcţii, la scară 1/1, reconstituirea întregului cavou, dar dintr-un material foarte uşor”, spune arheologul Jugănaru.

Ar putea fi organizat chiar un concurs de soluţii la care să participe arhitecţii specializaţi în restaurarea monumentelor istorice.

Monumentul ar putea fi pus în valoare cu bani europeni

„Ne dorim ca municipiul Galaţi să câştige încă un punct de interes pe harta atracţiilor turistice. Acelora care se aşteaptă ca mâine să apară acolo deja ceva le pot spune că nu se pot face peste noapte, trebuie făcute toate documentaţiile impuse de lege. Dorim să aplicăm pe fondurile România-Moldova pentru a acoperi costurile ulterioare de punere în valoare a sitului arheologic.

Dacă nu vom reuşi, dacă va fi prea târziu când vom avea toată documentaţia – luăm în calcul şi această variantă – atunci vom încerca să găsim fonduri proprii prin care să redăm oraşului şi nu doar lui, ci întregii lumi, un sit care vorbeşte atât de frumos şi atât de bine despre istoria municipiului Galaţi”, ne-a declarat primarul municipiului Galaţi, Ionuţ Pucheanu.

Deocamdată, sub cort

Pentru protejarea monumentului a fost achiziţionat un cort, cu laturile de nouă pe zece metri, iar de la începutul acestei săptămâni se lucrează la instalarea lui peste construcţia antică, înglobând-o în totalitate. În măsura în care va fi racordat la energie electrică, vor fi montate dezumidificatoare care să protejeze tencuiala pictată.

„Era foarte grav să rămână o asemenea construcţie acoperită cu folie. Pentru că aşa cum arată acum secţiunea care a făcut posibilă dezvelirea vestigiului antic, ea este foarte-foarte expusă, tot terenul este în pantă şi, din împrejurimi, se poate acumula la o ploaie torenţială o cantitate foarte mare de apă. Va trebui să creăm în jurul lui un dren. Dar important este că există şi soluţii şi resurse pentru a proteja construcţia până când se va face un proiect de punere în valoare”, Gabriel Jugănaru, arheolog.