„Eu nu cred în sondaje”
Este tot mai des întâlnită această reacție – un fel de refuz automat, aproape la modă, de a lua în serios rezultatele cercetărilor sociologice. Dar înainte să respingem sondajele, ar fi util să ne întrebăm: cine le realizează? Ce experiență are institutul din spate? Este cercetarea bazată pe o metodologie științifică riguroasă?
Multe persoane apreciază sondajele „față în față” și le consideră credibile într-o mai mare mǎsurǎ decât sondajele telefonice sau online. Însă realitatea din teren s-a schimbat. Accesul în scările de bloc nu mai este la fel de simplu, iar disponibilitatea oamenilor de a răspunde la întrebări socio-politice a scăzut considerabil.
Pe de altă parte, studiile online, deși pot strânge mii de respondenți – uneori 7.000 sau mai mulți – nu înseamnă neapărat că reflectă „adevărul absolut”. În România încă există un număr semnificativ de gospodării fără acces la internet, iar digitalizarea nu este uniformă în toate categoriile sociale și de vârstă.
Sondajele sunt instrumente care surprind o imagine de moment a societății. Ele sunt influențate de contextul social și de starea de spirit colectivă. Opinia publică este volatilă, exact ca bursa: reacționează rapid la știri, crize și evenimente. În plus, procentul celor nehotărâți sau nemulțumiți poate depăși chiar 40% și acest lucru are ca urmare tangajul și volatilitatea rezultatelor.
De aceea, sondajele trebuie privite ca indicatori de trend, nu ca predicții absolute. Dacă ar fi perfecte, alegerile n-ar mai fi necesare.
Când încrederea se pierde
Lipsa de încredere în sondaje vine adesea și dintr-o lipsă de transparență. Mass-media responsabilă evită să publice cercetări fără informații clare despre metodologie sau istoricul companiei de cercetare.
Din păcate, nu există o instituție care să reglementeze difuzarea informației sociologice de calitate în spațiul public. Iar în social media, lucrurile sunt și mai dificil de controlat.
Citește și: De ce nu știm adevărul despre Mineriadă
Sociologia, prinsă în mijlocul intereselor
Sociologia – ca știință – este adesea afectată din trei direcții:
- de companii de cercetare care nu respectă metodologia și esantionarea;
- de instituții media care publică date neverificate;
- de partide politice care pot urmǎri influențarea rezultatelor publicate pentru capital electoral.
Concluzie: Să nu blamăm sociologia, ci să verificăm sursa
Înainte să respingem validitatea sondajelor, e esențial să verificăm cine a făcut studiul, cum, și în ce condiții. Pentru cei care spun că sondajele nu ajung la „lumea din TikTok” – trebuie spus clar: cercetarea sociologică riguroasă are metode prin care să surprindă toate segmentele relevante ale populației.
Dacă, totuși, apar discrepanțe majore între sondaje bine realizate și rezultatele de la urne, cauza nu este sociologia, ci intervenții menționate anterior care eludează opinia publică.
Codul ESOMAR pentru publicarea rezultatelor sondajelor de opinie publică”, la care au subscris peste o sută de țări, inclusiv România, conține următoarele precizări privind preluarea rezultatelor sondajelor de opinie publică în mas-media: 1) Cine a efectuat sondajul? 2) Cine a plătit sondajul și în ce scop? 3) Câte persoane au fost intervievate? 4) Cum au fost selectați respondenții? 5) În ce perioadă a fost efectuat sondajul? 6) Ce întrebări au fost puse? 7) Rezultatele sondajului sunt concordante cu alte sondaje efectuate în aceeași perioadă? 8) Este un sondaj valid? (vezi. S. Chelcea, ”Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicații”, Iași, Editura Polirom, 2008, p. 155).
Citește și: Corabia Ciolacu-Antonescu ia apă. Ce va face Bolojan?
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
