Sunteți gălățean? Vă rugăm să bifați varianta care vi se pare cel mai des întâlnită din următorul enunț. „În Galați, investițiile din bani publici se termină: a) încet; b) greu; c) scump; d) cu lucrări suplimentare; d) brusc; e) nu se mai termină”. Zâmbiți amar și sunteți gata să spuneți că aproape toate variantele sunt corecte? Mai puțin d), care vi se pare o capcană. Ei bine, nu! Priviți cu atenție în jurul lucrărilor publice și o să vedeți că se termină brusc. În sensul că în jurul lor rămâne vai și amar. Și treaba a devenit deja o tradiție de oraș.
„Și cu trotuarul cum rămâne?”, ne întrebam, în iunie 2015, în articolul în care anunțam inaugurarea primei parcări cu loc de joacă din Micro 19, construite în locul unei imense baterii de garaje care ocupa terenul dintre Școala nr. 29 și Colegiul Economic. Investiția, mai precis asfaltul, se oprise fix la colțul gardului instituției gimnaziale de învățământ. Așa că trotuarul lateral al Școlii nr. 29 era simbolizat de un rest de bordură care mărginea un pământ din care creșteau buruieni. Abia la finele lunii octombrie același an a dat Domnul și Ecosal să fie amenajat trotuar, pentru ca elevii să nu mai fie nevoiți să meargă pe carosabil.
În aprilie 2018, scriam despre dezastrul din jurul unei alte investiții de peste un sfert de milion de euro: parcarea cu 87 de locuri și artera de acces amenajate în Complexul „Ancora”. În contrast violent cu oaza de civilizație, zona din jur arăta dezastruos: gunoaie, resturi rămase din demolări și trotuare sparte. Iar locatarii se plângeau că băncile amplasate în jurul parcării ar fi fost mai utile în altă parte…
Despre cum arată zona din jurul modernizării Siderurgiștilor – 1 Decembrie 1918, mai bine tac! Pășiți cu atenție, dacă țineți la picioarele sau la încălțările dumneavoastră.
Discrepanța dintre ceea ce este în interior și ce-i în jur se poate remarca și la Plaja „Dunărea”. Dincolo de gardul aqua-parkului zace peisajul dezolant al taluzului, tot mai degradat, dinspre Turnul de Televiziune. Vegetație neîngrijită, zone cu pământ gol care se macină și treptele jerpelite ale fostei intrări în zona de agrement. Dunărea nu se vede decât de sus, de pe scări, nu și de la Plaja „Dunărea”. Păcat. Firește, explicații și justificări există. La fel și idei, intenții și proiecte ale autorităților, doar că e nevoie de bani și de timp.
Toate aceste contraste agresive vizual mă duc cu gândul la vechea vorbă românească: „Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i e leopardul”. Ei bine, în cazul investițiilor noastre, leopardul zburdă liber, dincolo de gardul vopsit frumos.
Articolul a fost publicat mai întâi în Viața Liberă
