Glonțul Rătăcit. Campania electorală pentru alegerea președintelui SUA a repus pe tapet problema unei posibile, sau chiar sigure interferențe ruse. Se pune întrebarea de ce o asemenea interferență s–a putut întâmpla în realitate.
Granițele deschise ale Americii și parteneriatul în creștere dintre Rusia și China creează noi oportunități pentru ruși de a desfășura un război asimetric în SUA.
Scopul Kremlinului este de a amplifica diviziunile politice în interiorul Americii, iar un mijloc în acest scop este radicalizarea unui număr semnificativ de tineri americani.
Raportul Mueller evidențiază activitatea serviciilor de informații ruse în Statele Unite
În mod alarmant, migrația ilegală rusă la granița de sud este în creștere. Înainte de războiul din Ucraina, aceasta era de 1%, din imigranții ilegali de la granița de sud. După un an, numărul lor a crescut de patru ori.
Raportul Mueller, intitulat oficial „Raportul privind investigația asupra interferenței ruse în alegerile prezidențiale din 2016”, evidențiază activitatea semnificativă a serviciilor de informații ruse în Statele Unite.
Ancheta a identificat două elemente majore
Primul reprezintă „eforturile guvernului rus de a desfășura operațiuni de piratare informatică menite să culeagă și să disemineze informații pentru a influența alegerile”.
Rusia a efectuat operații de hacking cibernetic în computerele staff–ului de campanie ale lui Hillary Clinton și ale Partidului Democrat, apoi a distribuit public materialul.
Al doilea a implicat eforturile unei organizații ruse, Internet Research Agency (IRA), de a desfășura operațiuni de dezinformare și de social media în Statele Unite menite să amplifice clivajele sociale, în cele din urmă cu scopul de a influența alegerile.
Acțiunile Moscovei trebuie înțelese ca parte a unei campanii pe termen lung de slăbire a Statelor Unite, principalul competitor strategic al Rusiei – și a relației Washingtonului cu aliații cheie.
Citește și: Kamala Harris și-a ales candidatul pentru funcția de vicepreședinte
În timpul Războiului Rece, Moscova a condus o campanie la fel de agresivă de „măsuri active” în Statele Unite, nu doar în străinătate, inclusiv încercări repetate de a influența alegerile din SUA. Dar astfel de interferențe datează de dinainte de 1989.
Dezinformare, falsuri, agenți de influență, grupuri de presiune și asasinate selective
În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a stabilit o campanie globală de influență, denumită „aktivnyye meropriyatiya” sau „măsuri active ”.
Acestea au inclus activități precum dezinformarea (sau dezinformatsiya ), falsuri, agenți de influență, grupuri de presiune și asasinate selective.
Sovieticii aveau mai multe obiective în desfășurarea unor măsuri active, cum ar fi subminarea sprijinului în Statele Unite și în străinătate pentru politicile considerate amenințătoare la adresa Moscovei, discreditarea agențiilor de informații și de aplicare a legii americane, slăbirea alianțelor SUA și a relațiilor sale cu partenerii strategici.
Multe dintre aceste obiective sunt remarcabil de asemănătoare cu obiectivele Rusiei de astăzi.
La începutul anilor 1970, de exemplu, măsurile active sovietice au fost limitate din cauza dezghețului relațiilor bilaterale.
În plus, sovieticii au ajuns la concluzia că scandalurile din SUA, în special Watergate, nu mai necesitau măsuri active. Scandalurile interne ale SUA au fost suficiente pentru a discredita țara.
În anii 1960, de exemplu, serviciul de informații din Cehoslovacia a desfășurat o campanie de propagandă împotriva senatorului american Barry Goldwater, candidatul republican la președinția SUA.
Moscova era profund îngrijorată de opiniile anti-sovietice ale lui Goldwater, iar agențiile sovietice și cehoslovace au orchestrat o campanie de dezinformare etichetându-l pe Goldwater drept rasist și simpatizant al KKK.
La alegerile prezidențiale din 1968, conducerea sovietică și KGB s-au opus ferm anticomunistului Richard Nixon și s-au oferit în secret să subvenționeze campania lui Hubert Humphrey, candidatul democrat.
Humphrey a respins oferta sovietică și în cele din urmă a pierdut alegerile prezidențiale, dar a fost un exemplu uimitor al încercării Moscovei de a influența direct o campanie prezidențială.
Citește și: În Orientul Mijlociu pacea mai are de așteptat
În 1976, Serviciul A al KGB a adoptat din nou măsuri active pentru a–l denigra pe senatorul democrat Henry „Scoop” Jackson, un anti-sovietic, la alegerile prezidențiale.
Serviciul A a pregătit un set larg de măsuri pentru a-l discredita pe Jackson, în special prin prezentarea lui în mod fals ca homosexual.
KGB-ul a trimis scrisori falsificate pretinse de la FBI ziarelor și jurnaliștilor americani de top, în care susțineau că Jackson era homosexual.
Serviciul A a distribuit memoriul la Chicago Tribune , Los Angeles Times , Topeka Capital și la sediul de campanie al lui Jimmy Carter.
În cele din urmă, Jimmy Carter l-a învins pe Jackson pentru nominalizarea democrată, spre uşurarea Moscovei.
Probabil că nici un politician american în timpul Războiului Rece nu a inspirat la Moscova la fel de multă frică ca Ronald Reagan în timpul primului său mandat de președinte.
Citește și: De ce vrea Viktor Orban să luăm pastila roșie?
Cu toate acestea, în timpul campaniei electorale a lui Reagan din 1980, KGB-ul nu s-a implicat într-un efort major de dezinformare, în parte pentru că a văzut o mică diferență între un Reagan puternic anti-sovietic și o administrație Carter dominată de Zbigniew Brzezinski.
La 25 februarie 1983, KGB a instruit agenții din Statele Unite să înceapă activități pentru a-l învinge pe Reagan la alegerile prezidențiale din 1984.
Pe lângă plasarea surselor în campanii, KGB-ul a lucrat cu grupuri de presiune și agenți de influență, cum ar fi jurnaliștii pro-sovietici pentru a-l denigra pe Reagan.
Printre exemple se numără Partidul Comunist din SUA (CPUSA) și grupurile sale de presiune, cum ar fi Consiliul de Pace al Statelor Unite (USPC) și Consiliul Național al Prieteniei Sovietice Americane (NCASF).
În interiorul Statelor Unite, campania de măsuri active a KGB a susținut că Reagan a discriminat minoritățile, că administrația sa era coruptă și că era prea strâns legat de complexul militar-industrial.
În afara Statelor Unite, campania KGB l-a zugrăvit pe Reagan ca un războinic care a pregătit o cursă a înarmărilor și a catapultat Statele Unite și Uniunea Sovietică către Armaghedonul nuclear.
O evaluare clasificată a CIA din acea perioadă a concluzionat că înțelegerea sovietică asupra sistemului politic american s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, ceea ce însemna că „capacitatea sovietică de a influența voturile [americane] este mai mare”.
Concluzia raportului Mueller conform căreia Rusia a fost implicată într-o campanie de influență agresivă împotriva Statelor Unite în țară și în străinătate este profund îngrijorătoare.
Dar trebuie privit ca o continuare a competiției strategice a Moscovei cu Statele Unite.
La aproape trei decenii de la destrămarea Uniunii Sovietice, Vladimir Putin încearcă să restabilească Rusia ca putere globală și să concureze cu Statele Unite.
Campania Rusiei înainte, în timpul și după alegerile din 2016 sugerează mai multe teme.
În primul rând, este o întorsătură istorică interesantă faptul că Moscova și-a schimbat campania de măsuri active de la demonizarea candidaților republicani la sprijinirea unui candidat ca Donald Trump.
Moscova nu a fost niciodată motivată în sine de partidele politice americane, ci mai degrabă a susținut candidații americani la președinție, politicienii și programele politice despre care liderii ruși au evaluat că ar fi în beneficiul politicilor sale.
După cum a concluzionat un memoriu clasificat al Casei Albe în 1984, „metoda principală prin care sovieticii încearcă să influențeze alegătorii americani este prin campanie împotriva candidatului și a partidului care nu-i place”.
Acest lucru este la fel de adevărat și astăzi. Se pare că Moscova a concluzionat că Trump era mai prietenos cu Rusia și cu politicile acesteia decât Hillary Clinton.
Americanii ar trebui să vadă acțiunile rusești așa cum sunt, adică un efort de a-și crește influența pe cheltuiala Americii.
În al doilea rând, măsurile active ale Rusiei astăzi sunt mult mai ample decât alegerile din 2016.
Rusia folosește o combinație de capacități cibernetice ofensive sofisticate, acțiuni sub acoperire și operațiuni de dezinformare în încercarea de a-și extinde puterea și de a concura cu Statele Unite.
Moscova a implementat campanii de dezinformare deschise folosind platforme precum RT și Sputnik
În al treilea rând, Moscova consideră probabil că eforturile sale de dezinformare de astăzi contribuie la subminarea politicii externe și interne a SUA prin exploatarea unui climat politic american polarizat, exacerbarea fisurilor SUA cu aliații săi din Europa și Asia și contribuind la o scădere a puterii și influenței globale americane.
Este surprinzător și regretabil faptul că liderii SUA, inclusiv fostul președinte Trump, nu au promis că vor răspunde agresiv la amestecul Rusiei în politica internă a SUA.
Fără un răspuns dur, așa cum a făcut Reagan în timpul Războiului Rece, este puțin probabil ca Moscova să fie descurajată să intervină din nou în viitor.
Un aspect particular este și infiltrarea în mediul academic.
Datând din epoca sovietică, spionii ruși au căutat să profite de caracterul deschis al mediului academic. Informațiile ruse înțeleg că profesorul de relații internaționale de astăzi poate fi secretarul adjunct de stat de mâine și invers.
În alte cazuri, agenții dețin posturi diplomatice la o ambasadă sau consulat și caută surse în campusurile din apropiere pentru recruți și informații.
Este mai ușor, mai ieftin și mai puțin vizibil să recrutezi un student sau un profesor care poate fi îndrumat către o agenție federală decât să ademenească pe cineva care se află deja într-o poziție sensibilă a guvernului.
Sigur că astfel de activități se desfășoară și în alte țări
Moscova consideră SUA principalul său adversar. În timp ce Rusia și-a menținut capacitatea de a desfășura un război informațional în ultimele decenii, Statele Unite sunt prost pregătite pentru un nou Război Rece.
Statele Unite au abandonat în mare măsură aceste capacități după prăbușirea Uniunii Sovietice.
După 11 septembrie 2001, Statele Unite s-au concentrat pe operațiuni militare, nu politice sau informaționale: găsirea și țintirea teroriștilor și a altor adversari din întreaga lume cu capacități sofisticate de informații și lovituri de precizie. Cu toate acestea, capacitățile au o valoare limitată împotriva adversarilor care luptă în primul rând cu dezinformarea.
Statele Unite trebuie să dezvolte rapid o campanie de război informational, atât deschis, cât și ascuns, care să poată concura cu Rusia și alți adversari.
Din fericire, Statele Unite nu trebuie să înceapă de la zero.
În timpul Războiului Rece târziu, Statele Unite au stabilit o campanie de informare eficientă și proactivă împotriva Uniunii Sovietice, care a combinat programe deschise și ascunse.
O campanie ofensivă a SUA ar putea include mai mulți pași.
Primul implică avertismente directe și regulate adresate liderilor ruși, atât în public, cât și în privat, că campania lor de război informațional va primi un răspuns la fel de puternic.
Înalți oficiali americani precum președintele Donald Trump nu au amenințat serios Moscova, în ciuda dovezilor substanțiale ale ingerinței ruse la alegerile din 2016 din SUA. Probabil are motivele lui.
În al doilea rând, Statele Unite trebuie să continue să-și dezvolte capacitățile cibernetice ofensive și – la fel de important – trebuie să le folosească dacă este necesar.
Decizia președintelui Trump de a semna Memorandumul prezidențial de securitate națională 13, o directivă care facilitează operațiunile cibernetice ofensive din SUA, este un pas util.
Acesta a anulat abordarea mai prudentă a administrației Obama în conformitate cu Directiva 20 de politică prezidențială.
În al treilea rând, Statele Unite ar trebui să ia măsuri pentru a slăbi și izola Moscova din punct de vedere economic, militar și diplomatic.
Washingtonul ar putea oferi asistență deschisă și ascunsă unor guverne precum Ucraina și Georgia, care se luptă cu grupurile susținute de Rusia pentru a slăbi controlul Moscovei.
Sistemul politic autoritar al Moscovei și încercarea de a controla accesul la informații, inclusiv prin intermediul mass-media de stat, o fac vulnerabilă în fața unei campanii de informare din SUA și Occident.
Directorul FBI, Christopher Wray, a declarat recent că numărul de spioni ruși din SUA rămâne „mult prea mare”, în ciuda eforturilor recente de a-i elimina.
El a remarcat că Rusia folosește acum persoane care acționează ca intermediari între agenți, ca parte a operațiunilor sale de informații.
O serie de presupuși spioni ruși sub identități false au fost prinși în Occident. America de Sud este una dintre principalele surse de identități false.
Influența rusă a cuprins o parte a Partidului Republican, in special MAGA (AUR–ul american)
Reprezentantul republican Mike Turner a declarat că propaganda rusă îi domină pe unii dintre colegii săi republicani.
Comentariile sale vin în urma remarcilor făcute de președintele Comisiei de Afaceri Externe a Camerei, republicanul Michael McCaul, despre modul în care propaganda rusă a prins rădăcini în rândul GOP.
McCaul a declarat că „propaganda rusă și-a făcut loc în Statele Unite, din păcate, și a infectat o bună parte din baza partidului meu”.
Citește și: Ambasadorii lui Iohannis: Diplomați, foști politicieni și consilieri prezidențiali
Timp de ani de zile, partidul a tratat preferința lui Trump pentru Putin ca pe ceva care trebuie ignorat sau tolerat.
Trump s-a opus în mod constant să ajute Ucraina să se apere împotriva invaziei și atacului rusesc. În 2019, liderul Ucrainei nu s-a aplecat în fața cererii lui Trump de a folosi sistemul de justiție de la Kiev pentru a-l ataca pe Biden, așa că acest lucru este personal.
Trump vede politica ca pe o afacere personală
Trump nu este un Reagan. El l-a apărat pe Putin în fața dovezilor că operațiunile legate de Rusia s-au amestecat în alegerile din 2016.
Pe măsură ce a părăsit Biroul Oval, au dispărut documente foarte clasificate legate de acea anchetă.
În timp ce era președinte, Trump a discutat despre documente sensibile de informații cu un ambasador rus despre care se crede că este un spion .
Spre deosebire de Reagan a căutat să răspândească democrația în toată lumea, Trump a încercat să păstreze puterea subminând-o la un miting care a devenit violent pe 6 ianuarie 2021.
Când Rusia a început să-și planifice operațiunea și să îl sprijine pe Donald Trump, nu a existat cineva la Kremlin care să fi crezut cu adevărat că va câștiga.
Este o presupunere greșită că Rusia dorește să fie aleși anumiți candidați.
Rușii nu au vrut doar să semene îndoiala în rândul cetățenilor că țările lor funcționează; că sistemul electoral funcționează; că instituțiile democratice funcționează.
Statele autocratice, mai ales Rusia, au muncit din greu în ultimii ani pentru a stimula neîncrederea și diviziunea în populațiile omologilor lor democratici: pentru a stârni furia, a stimula antagonismul, a adânci scepticismul, a semăna teorii ale conspirației și a submina încrederea în organismele guvernamentale.
Este dificil să cuantificăm succesul lor cu orice grad de precizie, dar avem o mulțime de dovezi ale eforturilor lor.
Ne confruntăm cu creșterea furiei publice, suspiciunea și tribalismul.
Acestea susțin politicienii populiști, care oferă soluții simple și țapi ispășitori pentru problemele țării; dar când ajung la putere, politicile lor nefondate nu reușesc să abordeze problemele reale ale oamenilor.
Rusia depune eforturi pentru a submina încrederea în instituțiile publice, furnizorii de informații consacrați și organizațiile mass-media mainstream, eliminând adevărurile comune care susțin discursul public și încurajând oamenii să-și pună încrederea doar în vocile partizane care le consolidează opiniile existente.
Și provoacă atacuri publice asupra sistemelor electorale, cu scopul de a slăbi încrederea în procesul electoral în sine.
Citește și: Vila lui Sorin Oprescu din Primăverii a fost confiscată de stat
Ceea ce contează este că oamenii își pierd încrederea în sistemul electoral, pentru că dacă nu crezi că rezultatul reprezintă voturile exprimate, atunci nu vei avea nicio încredere în politicienii aleși prin acele alegeri.
Donald Trump și-a petrecut ultimii patru ani susținând că alegerile din 2020 au fost „furate”: atacurile sale asupra integrității sistemului electoral servesc atât propriilor interese electorale, cât și obiectivelor strategice ale Rusiei.
Conflictul din cadrul națiunilor democratice le distrage atenția liderilor, împiedicându-i să se concentreze asupra Rusiei.
De exemplu conflictul Israel-Hamas stimulează furia publicului împotriva guvernelor occidentale și atrage atenția și deturnează resursele pentru Ucraina.
Putin și presa de stat rusă au susținut în mod deschis narațiunea Hamas , răspândind dezinformare; iar armata de roboți și propagandiști ai rețelelor sociale au promovat aceleași mesaje.
Mai avem și alți factori care amplifică toate aceste probleme
Gradul de incultură și analfabetism funcțional sunt mai mari, mai ales datorită mass–mediei sociale, gen Tik – Tok, Twitter, Facebook, etc.
Gradul mai redus de educatie al electoratului și al clasei politice exacerbează aceste fenomene.
Să ne uităm la politicieni gen Marjorie Taylor Greene sau Matt Gaetz, care seamănă cu unii politicieni de la noi.
Există și categorii de oameni care au fost afectați de criză și nu reușesc să se adapteze schimbărilor socio-economice.
- Reagan era un politician autentic, nu un bufon parașutat în politică.
- Mihail Gorbaciov a încercat să reformeze URSS, iar acțiunile lui au dus la căderea comunismului.
- Vladimir Putin vrea să fie un nou țar și să refacă imperiul.
- Donald Trump s–ar vrea rege la Washington. Mai ales pentru că are probleme cu urechea, la fel ca în Hamlet. Nu degeaba a spus de curând că nu mai trebuie să se voteze în viitor. Putin poate fi mândru de el.
„Dacă te comporţi ca o cârpă, aşteaptă-te să fii călcat în picioare.“ – proverb american
„Graba prostului nu înseamnă viteză.“ – proverb american
„Dacă un om are dreptate, nu poate fi prea radical; dacă greșește, nu poate fi prea conservator.“ – proverb american
„Un flux de cuvinte nu este o dovadă de inteligență.“ – proverb american
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„Graba prostului nu înseamnă viteză”. Sper să se potrivească atât lui Trump, dar mai ales lui Putin. Altfel, jumătate de Europă, se va alinia – cu „binecuvîntare” americană- cu poporul sovietic „eliberator”. E jalnic ce ni se întâmplă!
Domnule Maican vă multumesc pentru splendidul articol.