Cu toții am aflat cât de mult dorește guvernul ca greva curentă din educație să se încheie. Și dacă nu ar fi tocmai așa? Dacă dorința guvernului ar fi ca greva să continue, durând nu mai puțin de patru săptămâni și nici mai mult de șase săptămâni?
De ce ar dori guvernul ca greva să continue? Pentru că economiile financiare astfel realizate ar acoperi generoasele creșteri ale salariului de bază oferite prin trâmbițata OUG nr. 53/2023.
O lună de grevă înseamnă economisire, pentru Ministerul Educației, a unei doisprezecimi din totalul bugetului de salarii pentru anul 2023: greviștii nu sunt plătiți.
Având în vedere că iulie și august sunt în principiu luni de concediu în învățământ, iar indemnizațiile pentru concediul de odihnă se plătesc în funcție de veniturile din ultimele trei luni anterioare intrării în concediu, aceasta ar însemna că, pentru măririle salariale din proaspăta ordonanță de urgență s-ar aplica doar în intervalul septembrie-decembrie 2023, adică vreme de patru luni.
Iar aceste măriri salariale ar fi date tocmai din sumele economisite de Ministerul Educației cu prilejul grevei.
O medie lunară a sporului acordat prin OUG nr. 53 din 1 iunie 2023 de 20% (calculul exact nu se poate face pentru că ministerul nu a transmis publicului datele relevante) aplicabil în ultimele patru luni ale anului (neglijez faptul că plățile salariale pentru luna decembrie a anului curent se vor face în ianuarie 2024, deci în anul fiscal viitor, nefiind astfel afectat bugetul anului 2023) ar însemna maximum 80% din plățile făcute într-o lună a anului 2023 de ministerul de resort (ceea ce ar însemna, foarte probabil, tocmai suma economistă de guvern prin neplata greviștilor: grație aceluiași guvern, situația numerică a celor intrați în grevă, precum și economia financiară realizată prin neplata acestora nu sunt cunoscute public).
Așa se explică și lipsa oricărei mențiuni, în Nota de fundamentare, despre sursele de finanțare ale măririlor salariale edictate de OUG nr. 53/2023: nu e nevoie de bani în plus. Miraculos, 2,1% din PIB reușește să acopere și majorările salariale din această ordonanță de urgență.
De ce greva nu va dura mai mult de șase săptămâni? Pentru că se va intra în legalul concediu de odihnă al angajaților din învățământ (este mai ieftin pentru guvern să trimită greviștii în concediu, după cum am văzut mai sus, așa că nu se va permite vreo prelungire a anului școlar), și pentru că sesiunea parlamentară se va încheia la final de iunie.
Citește și: VIDEO Câte ore muncește, de fapt, un profesor și cât câștigă
Deci nu se va mai produce nici un fel de schimbare de guvern: pretextul amânării acesteia a fost oricum pueril (de parcă un nou guvern ar trebui să preia o țară fericită, curată, uscată, fără vreun scâncet).
Iar în toamnă se vor găsi alte pretexte de amânare a schimbării de guvern. Și în cazul guvernării, ca în multele altele, perdantul ia totul.
Desigur, dacă greva ar dura atât de mult, ar fi câteva chestiuni de rezolvat: încheierea mediilor anuale, organizarea examenelor de final de ciclu (evaluare națională și bacalaureat). Probleme rezolvabile de către guvern, din pixul care face inconștient legea: mediile pot fi încheiate de directori și de cadre didactice care nu participă la grevă, examenele finale pot fi excepțional rezolvate birocratic, prin luarea în considerare a mediilor la diverse discipline.
Probleme așadar rezolvabile facil. Și, foarte important pentru cei care nu știu decât să numere, fără costuri financiare suplimentare.
Teza aparent paradoxală enunțată în titlul articolului este confirmată, indirect, și de acțiunile conducătorilor sindicatelor. Mai bine spus, de inacțiunile lor.
Pentru că soluțiile găsite de guvern pentru rezolvarea chestiunilor delicate și economisirea fondurilor nu sunt, în nici un fel, denunțate. Pentru că nu se indică ce ar putea face sindicaliștii, mulți dintre ei mai degrabă necunoscători ai celor legale.
Conducerea sindicatelor nu a îndemnat, de pildă, ca în fiecare instituție de învățământ să se întocmească și transmită în mod oficial un document prin care se susține, sub semnătura cadrelor didactice interesate, că nu toate notele obținute de elevi se află în prezent în cataloage (consemnarea lor fiind împiedicată de grevă), fiind astfel imposibilă încheierea mediilor la diverse discipline.
Neîncheierea situațiilor școlare ar face astfel imposibilă susținerea vreunui examen final, în orice versiune, legală sau improvizată (prin echivalare, de pildă).
Pentru că aceiași conducători ai sindicatelor nu recomandă, în eventualitatea susținerii unor examene finale în conformitate cu legea actuală, comunicarea, la nivelul fiecărei unități de învățământ, numelor cadrelor didactice care nu doresc să participe la organizarea evaluării naționale sau a bacalaureatului, după caz.
Această participare este oricum voluntară, iar listele astfel alcătuite ar pune pe gânduri orice guvern.
La fel, conducerile sindicatelor nu fac nimic pentru a preîntâmpina previzibila soluție ministerială a echivalării examenelor de final de ciclu cu note obținute în timpul anilor de studiu: măcar ministerele de resort și universitățile tradițional primitoare de bacalaureați din România ar putea fi înștiințate de modalitatea inedită – nepracticată nici la vreme de pandemie – prin care statul român este în stare să caricaturizeze un examen cu singurul scop de a economisi resurse financiare.
Încă, conducerile sindicatelor par a nu observa că suma economisită de guvern cu ocazia grevei este îndestulătoare pentru a acoperi măririle de salarii menționate în OUG nr. 53/2023.
Nu propun, de pildă, ca fiecare săptămână de grevă pricinuită de superbia guvernanților să însemne încă 5% revendicări salariale, astfel încât guvernul să nu fie tentat să păcălească publicul dăruind ceea ce era oricum obligat să dea.
Nici revenirea la forma legislației relevante privitoare la suspendarea contractului de muncă de dinainte de începerea grevei nu este propusă drept cerință a sindicatelor (deși aceasta este în mod evident defavorabilă mișcării sindicale), nici interzicerea altor modificări ale legislației din domeniu în timpul conflictului de muncă nu preocupă conducătorii sindicatelor (este de altfel de bun simț, inclusiv legal, să nu schimbi regulile în timpul jocului).
Pierdem prea mult câștigând doar bani: o guvernare care nu înțelege aceasta nu își merită numele.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
