„Holocaustul nu e doar despre genocid, ci și despre efectul propagandei, al minciunii, despre violența limbajului”, a explicat conf. univ. dr. Daniel Citirigă, la seminarul desfășurat sâmbătă, la Constanța.
„Imagini din trecut. Holocaustul din România”
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Fundația Freedom House România au organizat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța evenimentul „Imagini din trecut. Holocaustul din România”, care a constat într-o dezbatere și în vernisajul unei expoziții de bandă desenată, ce prezintă experiențele evreilor și romilor constănțeni în perioada Holocaustului în România.
Evenimentul se înscrie într-o serie de astfel de acțiuni susținute de Freedom House și Institutul „Elie Wiesel” în 10 județe din România (Bihor, Botoșani, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Gorj, Maramureș, Prahova, Sibiu, Timișoara), toate acestea realizate în cadrul proiectului cultural-educațional „Visualising The Past Through Graphic Novels. Prompting Local Involvement For Holocaust Remembrance In Romania” finanțat de Uniunea Europeană prin programul Citizenship, Equality, Rights, Values (CERV-2022-CITIZENS-REM).
La dezbaterea de la Constanța, moderată de Răzvan Chiruță, redactor-șef PRESShub, au participat Ana Bărbulescu, cercetător științific la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ și conf. univ. dr. la Universitatea din București, conf. univ. dr. Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius din Constanța, Paula Iordan, profesor de istorie la Liceul Teoretic „George Călinescu” din Constanța, precum și reprezentanți ai elevilor de la liceele „George Călinescu”, „Ovidius” și Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța.
Sala Adrian Rădulescu a fost arhiplină, peste o sută de persoane participând la un eveniment care s-a dovedit a fi foarte emoționant.
„Antisemitism fără evrei”
Dezbaterea – deși organizată la aproape douăzeci de ani (!) după ce statul român a recunoscut oficial Holocaustul din România, odată cu publicarea Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România – se dovedește mai necesară ca niciodată, în contextul unei creșteri, în ultimii ani, a tendințelor, a curentelor extremiste din țările europene.
Potrivit declarațiilor Anei Bărbulescu de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, procentul celor care nu cunosc adevărul istoric scade constant, însă greu sesizabil, iar asta din cauza faptului că, susține aceasta, mentalitățile colective se schimbă foarte greu.
Cu toate acestea, cercetătoarea a mărturisit că este convinsă că, în timp, va exista o schimbare de mentalitate cu privire la Holocaustul din România.
Ana Bărbulescu a ținut să menționeze că, spre deosebire de adulți, tinerii au o mai mare deschidere și capacitate de înțelegere față de Holocaustul romilor.
Conf. univ. dr. Daniel Citirigă, prodecanul Facultății de Istorie și Științe politice din cadrul Universității Ovidius din Constanța, a declarat că, în opinia sa, faptul că antisemitismul încă există în România este o problemă.
„Pentru că nu are subiect. E periculos să ai o ură față de cineva inexistent. În România au rămas foarte, foarte puțini evrei. Noi vorbim despre antisemitism fără evrei, iar acesta e rezultatul unor teorii conspiraționiste”, a explicat istoricul.
Pe de altă parte, acesta consideră că România face pași în direcția corectă prin introducerea studierii Istoriei evreilor și a Holocaustului ca disciplină obligatorie pentru elevii de clasa a XI-a. „Este o mare realizare”, a declarat istoricul.
„Niciodată nu voi uita acele momente care mi-au ucis Dumnezeul”
La întrebarea A existat Holocaust în România?, întrebare în jurul căreia s-a concentrat, de fapt, evenimentul de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, Daniel Citirigă a declarat că Holocaustul este un fenomen european la care au luat parte mai multe țări și că da, și în România a existat Holocaust.
Pentru a înțelege caracterul internațional al Holocaustului, istoricul a amintit cazul navei Struma, care a plecat, în decembrie 1941, din Portul Constanța, cu 770 de oameni de origine evreiască la bord, care sperau să ajungă în Palestina.
Pentru că majoritatea pasagerilor nu au primit, de la Marea Britanie, vize pentru intrarea în Palestina, vasul nu și-a putut continua călătoria, guvernul turc dispunând, în februarie 1942, executarea manevrelor de plecare din port.
Struma a fost abandonată la 5 mile de țărm și, pe 24 februarie 1942, torpilată de un submarin sovietic[1].
Toți pasagerii au murit, cu excepția unuia, David Stoliar, care a trăit toată viața sa cu sindromul Holocaustului.
Soarta vasului Struma reprezintă, în opinia istoricului, cea mai bună dovadă că Holocaustul a fost un fenomen european, pe harta căruia s-a aflat și Constanța.
Conf. univ. dr. Daniel Citirigă a declarat, de asemenea, că „România nu a adoptat măsura Germaniei, de exterminare activă, directă, prin gazare sau împușcare.
Dar România a exterminat populație evreiască și romă prin alte forme. În primul rând, printr-o abordare crudă a demnității umane. (…)
Prin pogrom, prin înfometare, prin condițiile de viață din Transnistria, în lagărele de acolo. Apoi, la Odesa, prin masacrarea celor 20.000 de evrei”.
Ulterior, istoricul a adăugat: „Odată ce cineva ajunge să moară de foame și de drum lung, nu știu dacă trebuie să ne mai întrebăm dacă a fost sau nu Holocaust în România.
Poate că ar trebui să spunem că este treaba istoricilor să stabilească nuanțele, să stabilească ce fel de dictatură a avut Ion Antonescu în comparație cu Hitler, ce fel de crimă în masă a practicat România în comparație cu Germania”.
Nu mai puțin important, prodecanul Facultății de Istorie și Științe politice a Universității Ovidius a ținut să precizeze și că „Holocaustul nu este doar despre genocid, ci și despre efectul propagandei, al minciunii, despre violența limbajului”.
Istoricul s-a referit, aici, atât la „faptul că intelectualii din interbelic s-au pus în slujba crimei, ceea ce nu e deloc lăudabil”, cât și la faptul că, în zilele noastre, în spațiul public, inclusiv în Parlament sunt promovați oameni politici cunoscuți pentru discurs extremist.
La finalul intervenției sale, istoricul Daniel Citirigă a dat citire unui fragment din „Noaptea”, romanul autobiografic al lui Elie Wiesel: „Niciodată nu voi uita acea noapte, prima noapte în lagăr, care s-a transformat într-o lungă noapte, de şapte ori blestemată şi de şapte ori pecetluită. Niciodată nu voi uita fumul. Niciodată nu voi uita fețişoarele copiilor, ale căror trupuri le-am văzut transformându-se în rotocoale de fum sub un cer albastru tăcut.
Niciodată nu voi uita acele flăcări care mi-au distrus credinţa pentru totdeauna.
Niciodată nu voi uita acea tăcere nocturnă care m-a lipsit, pentru eternitate, de dorinţa de a trăi. Niciodată nu voi uita acele momente care mi-au ucis Dumnezeul şi sufletul şi mi-au transformat visele în ţărână.
Niciodată nu voi uita aceste lucruri, chiar dacă aş fi condamnat să exist la fel de mult ca Dumnezeu Însuşi. Niciodată”.
În ziua dezbaterii de la Constanța (30 septembrie), când istoricul a dat citire acestui fragment, ar fi fost ziua de naștere a lui Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului, originar din Sighetul Marmației și laureate al Premiului Nobel pentru Pace 1986.
Ciprian Costache, nepotul unor romi din Constanța, deportați în Transnistria
Un alt moment emoționant al evenimentului organizat, la finalul săptămânii trecute, la Constanța, a fost reprezentat de mărturia lui Ciprian Costache, etnic rom, nepotul unor romi constănțeni, care au fost deportați în Transnistria și care au supraviețuit.
„Bunicii mei de etnie romă și romii din Constanța au fost deportați în Transnistria”, a declarat Costache, precizând că bunicii săi plângeau de fiecare dată când rememorau experiența deportării.
Nu o dată, în contextul scurtei sale intervenții, Ciprian Costache a declarat că înaintea dezbaterii de la Muzeul de Istorie și-a dus la antrenamentul de baschet fiul.
„Este șaten și are ochi albaștri”, a menționat acesta, ca un om care știe perfect cât de mult poată să conteze sau să doară stigmatizarea unei etnii în baza înfățișării.
Ciprian Costache este absolvent de studii superioare și predă limba și literatura romani într-o comunitate romă din municipiul Constanța.
„Nu e un scenariu fictiv, ci unul care respectă adevărul istoric”
Expoziția „Imagini din trecut. Holocaustul din România” spune, în fiecare dintre cele zece județe cuprinse în proiect, povești locale.
„Sunt mai multe surse, mai multe tipuri de surse. Toate poveștile sunt, însă, bazate pe realitate. Nu este povestea unui singur personaj, sunt mai multe povești aduse laolaltă.
Nu e un scenariu fictiv, ci unul care respectă adevărul istoric”, a explicat Ana Bărbulescu, cercetător științific la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“.
La panourile de bandă desenată au lucrat liceeni de la liceele constănțene cuprinse în proiectul derulat de Institutul „Elie Wiesel“ și Fundația Freedom House și ilustratorul Octav Ungureanu, cunoscut și ca Smoking Cool Cat.
Fiecare expoziție în parte cuprinde opt panouri, doar unul dintre acestea fiind comun, întotdeauna primul, care este sintetic. Celelalte șapte spun fiecare o poveste reală a unor evrei care au suferit, originari din județele incluse în proiect. Expoziția „Imagini din trecut. Holocaustul din România” poate fi vizionată, la Constanța, două luni.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[1] Povestea Strumei este și povestea romanului „Serenadă pentru Nadia”, a scriitorului turc Zülfü Livaneli. Romanul, apărut la Editura Humanitas în 2021, se concentrează pe povestea de iubire dintre un neamț și o evreică, atingând, totodată, un alt subiect dureros pe lângă cel al Holocaustului: genocidul armenilor. Cartea lui Livaneli tratează, de fapt, ideea de geografie ca destin în jurul căreia gravitează viața, iubirea, moartea.
