În Războiul Tronurilor, „iarna se apropie” înseamnă că urmează vremuri dure, în care Cavalerii Apocalipsei pot să se bucure de moarte, distrugere și foamete. Am ajuns în momentul în care democrația odată pierdută nu mai poate fi recuperată dacă dictatorul are tratate cu state dispuse să trimită trupe să tragă gloanțe în cap cetățenilor care nu îl mai vor.
Dinastia Kim reprezintă un model de buna practici pentru că a atins obiectivul de a avea arma atomică, a fost recunoscută drept legitimă de cel mai incompetent conducător al SUA, Donnie Goldilocks, are lagăre bine organizate pentru cei care manifestă orice nemulțumire și ține populația înfometată bine spălată pe creier de radioul și televiziunea de stat.
Dacă ești un dictator în pericol de a pierde puterea ajută să intri într-o organizație internațională controlată de președintele Putin sau să fii de acord cu instalarea unor baze ale armatei ruse pe teritoriul național, președintele Putin fiind modelul uman adorat de cei care suspină după un Roexit în fiecare dimineață, și care poate trimite „trupe de menținere a păcii” așa cum fostul USSR a trimis la Budapesta și la Praga. Sprijinul militar trebuie cerut rapid așa cum și fostul nostru președinte cu studii la Moscova a cerut în 1989, fără însă ca armata rusă să fie interesată în acel moment să vină „să mențină pacea” și la București.
Riscul ca propria armată să treacă de partea protestatarilor dispare atunci când mii de soldați din alianța militară din care faci parte trag cu muniție de război în oameni care protestează pașnic. Orice soldat care ar dori să „fie cu noi” se va gândi că și el va putea ajunge să fie ciuruit de către soldații din „statele prietene” care au venit să „mențină pacea” prin descărcarea încărcătoarelor în „teroriștii” care atacă ordinea de drept pentru că vor o viață decentă și o corupție la nivel suportabil pentru cetățeanul de rând.
Atunci când alegerile sunt un simulacru, unicul mod de a comunica disperarea unei vieți de coșmar este protestul. Reformele sunt grele și pun în pericol orice dictator pentru că „esențialii”, așa cum ni-i prezintă profesorul Bruno de Mesquita, nu vor renunța la privilegii de bună voie, ci mai repede vor elimina dictatorul și vor pune altul care să le permită să se îndestuleze primii din avuția națională.
Orice țară, cât ar fi de bogată, nu poate potoli setea de bani a dictatorilor și a camarilei acestora. O dictatură se poate înlătura teoretic doar atunci când dictatorul încearcă reforme sau când există un transfer de putere de la dictatorul care se retrage la noul dictator.
Șansele, în prezent, de a reveni la democrație și stat de drept după dictatură sunt la fel de mari ca acelea de a scăpa de un cancer în faza terminală. Dacă vom alege ca în 2024 să ne îndreptăm spre „o dictatură ca în Rusia”, cu uvertura Roexit și Natoexit, cu direcție CSI și Organizația Tratatului pentru Securitatea Colectivă, ne vom bucura de o țară ca afară, pe partea nord coreană a răului Yalu.
Odată ce ai intrat în infernul dictaturii care are prieteni cu beneficii – ea livrează preferențial din avuția națională către prieteni, iar prietenii trimit trupe care să tragă gloanțe în cap celor care nu vor corupție și sărăcie – speranța trebuie lăsată celor care au reușit să plece din țară și să rămână în state în care democrația funcționează.
Naționalismul de cavernă interzice o discuție civilizată între români, iar argumentul său este urletul și bâta. Ni se promit, în locul lui Iisus Hristos, și cu invocarea numelui său ca sprijin, papagali propagandiști cu tupeu cât casa care ne vor explica că adevărul și minciuna sunt doar variante alternative ale realității și că minciuna de tip Munchausen este permisă atunci când vrei o Românie ca soarele de pe cer.
Deja vedem cum, fără vreo jenă, televiziuni ghiocel și conturi promovate de rețelele de socializare care câștigă din ură ne vând povestea cetății asediate și a luptei zilnice cu străinii care visează să ne străpungă cu LGBTQ tunelurile dacice. Liderul maxim, care se va ridica dintre liderii ce ne promit o Românie mai independentă decât Coreea de Nord și mai credincioasă decât Mama Rusie, și fidelii săi îmbuibați ne vor apăra de cincigeu, de ghei și de bilgaiț și în schimb ne vor cere doar cadavrele noastre și ale copiilor noștri precum și o viață în sclavie și sărăcie puțin mai dură decât aceea a sclavei Isaura.
Atunci când tinerii sunt trimiși la moarte în democrație liderii politici sunt obligați să se gândească serios cum fac să moară cât mai puțini. În dictatură nimeni nu răspunde pentru cei trimiși să moară nevinovați pentru că alegerile sunt la fel de corecte ca în Belarus și nu există riscul de a pierde puterea.
Istoria dictaturilor comuniste și fasciste trebuie uitată pentru ca bolnavi de putere, ca Donnie Goldilocks și alte clone europene de-ale sale care dorm cu poza președintelui Putin sub pernă, să ajungă să distrugă tot ce au creat prin muncă și sacrificiu toate generațiile de după al Doilea Război Mondial.
Așa cum bine spunea președintele Biden în discursul său din 6 ianuarie 2022, putem alege să fim o națiune care trăiește nu „în lumina adevărului, ci în umbra minciunii”. Atunci când vorbea despre Donnie Goldilocks, președintele Biden vorbește și despre toți epigonii mioritici care „se supun legii doar când le convine” și urlă că sunt patrioți, deși un patriot nu „ia în brațe și nu se scaldă în minciuni” pe care să le umfle după modelul baronului Munchausen.
Până la urmă, eroul național Bulă ne spune despre ce este viața în afara democrației, și anume despre lupta pentru binele omului. Atunci când primește un zece pentru că a spus de ce este bun comunismul, Bulă insistă și întreabă dacă mai primește încă un zece dacă spune care este omul pentru al cărui bine luptă comunismul.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
