Demersurile privind restaurarea Turnului „Bisericii Sfântul Spiridon” din Iași au început încă din 2009, atunci când parohul Bisericii „Sfântul Spiridon” a inițiat demersurile pentru reabilitare. Tot atunci, erau montate schele de jur împrejurul turnului în care se află clopotnița, construcție considerată una dintre cele mai frumoase și valoaroase de acest fel din Iași.
Deși, de regulă, expertizarea unui astfel de obiectiv ar fi trebuit să dureze câteva luni, în cei opt ani de la montarea primelor schele, clericii s-au lovit de birocrație, de lipsa fondurilor, dar și de neclarități privind proprietarului turnului.
Pentru obținerea avizului, preoții au fost obligați să depună la dosar documentele care să ateste că turnul se află în proprietatea parohiei. Însă atât turnul cât și biserica de lângă, figurau în patrimoniul public, fiind naționalizate de comuniști încă din 1948.
A fost necesar ca Parohia „Sf. Spiridon” să ceară, în instanță, uzucapiunea asupra bisericii și turnului, precum și a terenului de sub acestea. Acțiunea a fost deshisă la Judecătoria Iași în 2010 însă judecătorii au dat câștig de cauză preoților abia în 2011. După ce au devenit efectiv proprietari asupra monumentului istoric, prelații au intrat într-un hățiș birocratic care a făcut ca demararea lucrărilor să întârzie considerabil.
Preoții speră că vor primi sprijin de la autorități:
Demersurile la comisia de la Consiliul Județean au fost foarte greoaie. Ba să nu mă ating de acoperiş, ba nici de astereală, ba la urmă să nu fac lucrări la suprastructură. Ultima restaurare majoră a clopotniţei a fost în 1843, deci vă daţi seama cum stau lucrurile.
– Marian Timofte, parohul Bisericii „Sfântul Spiridon”
Parohul a mai precizat că, abia în ianuarie 2016, parohia a obţinut un prim aviz favorabil pentru lucrări, emis de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. Înainte ca lucrările să înceapă, inginerul care colabora cu parohia a descoperit că, de fapt, avizul pe care îl obținuse nu permiterea realizarea unor lucrări la suprastructura turnului, intervenții vitale pentru salvarea monumentului.
Atunci iar am început cu studiile. Al doilea aviz l-am obţinut în iulie 2016. În decembrie 2015, Secretariatul de stat pentru culte ne-a acordat pentru acest proiect 50.000 de lei care trebuiau folosiţi cu justificare până în iunie 2016. Cum primul aviz nu a fost corespunzător, am restituit banii în întregime. Acum mizez pe autorităţile locale şi pe oamenii care consideră că turnul de la Biserica «Sfântul Spiridon», un simbol al oraşului, merită sprijin pentru restaurare. Parohia nu are această posibilitate. Noi am strâns 30.000 de lei.
Restaurarea turnului ar costa însă 1,3 milioane de lei și ar trebui finalizat în doi ani de la demararea lucrărilor și, dacă parohia nu va primi sprijin financiar de la autorități sau cetățeni, șantierul s-ar putea prelungi foarte mult și chiar ar putea afecta monumentul.
Istoria turnului
Turnul Bisericii „Sf. Spiridon” este amplasat spitalului cu același nume, cea mai mare unitate sanitară din Moldova. Spitalul „Sfântul Spiridon” este considerat de istorici prima unitatea sanitară construită vreodată în Moldova, și cea de-a doua din țările române, după „Elias”, din București. Înainte de a fi unitate sanitară, în respectiva locația fusese construită mânăstirea „Sfântul Spiridon”, locaș de cult în jurul căreia a apărut și spitalul.
Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi a fost dat în folosinţă la 1 ianuarie 1757.
În privința turnului, istoricul Sorin Iftime menționează:
Credem că turnul de zid al Bisericii „Sf. Spiridon” din Iaşi a fost construit, în prima sa formă, pe la 1757, odată cu incinta de zid datorată domnului Constantin Racoviţă, chiar dacă astăzi poartă pe el inscripţia cu anul 1786. Turnul era mai vechi decât anul 1765, când Grigore III Ghica a adăugat cişmelele gemene. Din construcţia originară a rămas cel puţin parterul bolţii de intrare în incinta mănăstirii, care a fost 110 Turnul bisericii „Sfântul Spiridon”, un monument între două lumi lucrat din piatră nefasonată (calcar de Repedea, cu o slabă rezistenţă), care a fost tencuită încă de la început. Bolţarii înfloraţi, ce decorează arcele porţii turnului sunt doar elemente cu caracter arhaizant, ele singure neputând coborî datarea construcţiei în veacul XVII, după cum ar indica tipologia acestora. De la 1786 s-a conservat doar primul etaj al turnului, reprezentând tainiţa. Este o vorba despre o încăpere boltită, realizată din cărămidă (şi nu din piatră), cu o tehnică remarcabilă.
