Sociologul Constantin Crăiţoiu, lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Craiova, a observat o oarecare temere în rândul istoricilor şi profesorilor craioveni în legătură cu războiul din Ucraina. Cei mai mulţi dintre ei au fost invitaţi la diverse posturi locale de televiziune să-şi exprime puncte de vedere vizavi de invazia rusească dar, din păcate, au refuzat: „istoricii refuză, insistând că nu e timpul să se exprime și că o vor face după ce se vor linişti apele.”
Constantin Crăiţoiu este de părere că acești intelectuali ar fi convinşi că învinge Putin şi se tem de eventuale represalii ulterioare. Nici studenţii craioveni nu sunt mai curajoşi, mai ales că nici înainte de începerea războiului din Ucraina tinerii nu aveau puncte de vedere în legătură cu NATO sau cu apartenența României la Uniunea Europeană. Cei mai mulţi îşi iau informaţiile de pe TikTok, preferă pamfletele despre conflict şi ignoră sursele serioase de informare.
Despre ce ar trebui să facă sociologii, istoricii şi profesorii în această perioadă am stat de vorbă cu lect. univ. dr. Constantin Crăiţoiu, care administrează şi un institut de sondare a opiniei publice.
În cadrul Facultăţii de Ştiinţe Sociale există un Departament de Istorie, Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale sub umbrella căruia se predau cursuri despre NATO. Cum se raportează studenții dvs. la NATO și UE?
Studenţii români de la Universitatea din Craiova, din păcate, nu aveau opinii legate de NATO nici înainte de începerea războiului. Acesta este adevărul. Asta înseamnă că nu discutau nici pro, nici contra. Dar am remarcat tendinţe legate de accentuarea reacţiilor sau discursului critic la adresa altor naţiuni sau la adresa instituţiilor europene sau chiar euroatlantice, la studenţii străini.
De exemplu, am făcut un studiu de cercetare cu ceva timp în urmă, în Germania, și acolo am găsit la tineri un discurs critic la adresa refugiaţilor. Au existat şi există diverse probleme sociale între musulmani şi creştini, ţările arabe versus ţările occidentale. Sau în Italia, un discurs critic la adresa emigranţilor. Şi au fost proiecte făcute pentru a atenua aceste reacţii sau mai bine zis pentru a contrabalansa prin educaţie, pentru că avem lecţii în Istorie, dar se pare că începem să le uităm. Discursul urii, discursul unei rase împotriva altei rase, duce la lucruri dezastruoase.
Proiectul din Germania a fost ceva inedit, educaţie cu ajutorul analizelor sociologice, cu ajutorul teatrului. Cum s-a desfășurat?
Este vorba despre proiectul „Noua Europă 3”, finanțat de către Convenția Europeană de Teatru, proiectul s-a încheiat cu o piesă de teatru jucată în Germania și una jucată în Români, scenariul pieselor fiind scris după cercetarea făcută de mine. În cadrul acestui proiect, am analizat din punct de vedere sociologic valorile tinerilor şi evoluţia naţionalismului în Europa.
Iniţial, în Germania, am sesizat exacerbarea discursului critic, dar apoi și în România, prin vocea celor de la AUR și al susținătoriilor lor. Dar înainte de AUR a fost Dragnea & PSD-ul lui Dragnea. Tot pe baza unui discurs critic a ajuns și Dragnea la putere alături de PSD, era un discurs împotriva celorlalți. Conflictul acesta vine acum și desparte apele. Să ne amintim de discursul fostului lider de la Casa Albă, Donal Trump care avea o altă poziție față de NATO și față de ceilalți membri NATO, chiar vorbea de retragea SUA din NATO. Am avut Brexit, adică UK s-a retras din UE. Aveam tensiuni în Polonia, Ungaria, Cehia în legătură cu statul de drept, cu apartenența lor la UE. Și acum,după invazia Rusiei în Ucraina, constantăm că UE a strâns rândurile, NATO a strâns rândurile. Avem o decizie în unanimitate în ceea ce privește aderarea Ucrainei, Republica Moldova și Georgiei la UE. Iar în alte condiții, această cerere ar fi declanșat dezbateri aprinse. Și chiar mai mult de atât. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat la ONU, vom vedea că 141 de țări din 193 au condamnat invazia Rusiei în Ucraina și doar cinci țări au votat pentru. Ce vreau să spun ? Că discursul urii a unit, de data asta, nu a dezbinat.
Ați monitorizat și activitatea AUR?
Da. Eu ca sociolog am monitorizat activitatea lui George Simion și am făcut o analiză pe conținutul discursului unei doamne deputat AUR, care susținea că noi nu trebuie să ajutăm Ucraina, ci Germania să o ajute, iar noi să vorbim doar de pace. În termeni de monitorizare și de cuvinte cheie, cine vorbește astăzi despre pace, de fapt e rusofil într-un fel sau altul. Idiotul util îți vorbeşte de pace, dar pacea înseamnă să acceptăm că a învins Putin, nu invers.
Se discută în perioada aceasta mai mult cu studenţii ?
Din păcate, din ceea ce am observat eu, noi, la Universitate suntem deasupra realității. Noi discutăm doar idei, asemenea Academiei Române, care discută doar despre pace și cât e de importantă pacea și militează pentru pace, dar, fără să intre în detalii. Ne-am aștepta să se discute și despre cine a greșit, cum s-a greșit, cum ar trebui gestionată situația, pentru că până la urmă s-a deschis un proces la Haga, se vorbește de crime de război, lucrurile sunt nuanțate. Vorbim de copii uciși, blocuri bombardate, maternități evacuate, s-a amintit de coridoare de evacuare a răniților.
Nu am văzut cadre universitare ca să iasă public cu vreun tip de atitudine. Eu am invitat la emisiunea pe care o moderez la o televiziune locală și istorici, și generali, oameni din domeniul militar, ba mai mult, unii mi-au spus că vor fi duri, că nu o să pot să le fac față, dar, din păcate, într-un final nu au mai venit. Iar un istoric mi-a spus că nu acum e bine să vorbim, că ar trebui să lăsăm lucrurile să se așeze. Nu e momentul să vorbim. Am văzut efectiv frica în ochii unora, le este frică că va învinge Putin și o să fim pedepsiți. Asta înseamnă că nu suntem dispuși să luptăm.
Oficial, cum s-a poziţionat Universitatea din Craiova în legătură cu această invazie?
Oficial, s-a poziţionat corect şi prompt. Universitatea a dat un comunicat prin care a spus că dezaprobă acțiunile Rusiei, a pus la dispoziție locuri pentru refugiați. Poziția oficială a Universității este împotriva Rusiei, împotriva războiului. Dar mulți universitari consideră că își depăsesc atribuțiile, că nu e bine să discute politică.
Eu cred că istoricii, sociologii au obligația morală de a lua poziții în această perioadă. Eu fac cercetări, analizez discursuri, texte.
Săptămâna trecută s-a făcut un sondaj în rândul ucrainienilor, un institut britanic a făcut cercetarea, iar 82% cred că îl vor învinge pe Putin. Eu am înțeles ca sociolog să fac câteva lucruri importante în perioada asta: să mă documentez, să caut informații cât mai directe, nefiltrate, brute și asta înseamnă să analizez cât mai multe filme, fie cele postate de corespondeți sau de oamenii care trăiesc războiul în direct și postează pe tiktok sau sunt preluate de la diverse canale cum ar fi, CNN, BBC, dar, desigur, cu rezerva unui război. Sunt conștient că e și foarte multă propagandă. Și atunci, preiau informația respectivă, văd filmarea, citesc mesajele, comentariile, le coroborez și transmit și eu mai departate.
Sunt foarte puțini cei care scriu editoriale în perioada aceasta, la televiziuni vezi mai mult știri, reportaje. Sociologii trebuie să analizeze cum se raportează societatea românească la aceste evenimente.
Ce le spuneți studenților dvs.?
Le-am sugerat studenților mei de la cursul de Metodologie că este un moment prielnic pentru ei să facă cercetare.
Pentru că și eu, când eram student – NATO bombarda atunci Serbia – și eu eram atunci tot ca ei student Anul I la Sociologie. Și din proprie inițiativa am făcut un chestionar despre atitudinea românilor față de bombardarea Serbiei, dacă sunt sau nu de acord. Și ei ar putea să studieze atitudinea românilor vizavi de războiul din Ucraina, dacă sunt sau nu de acord cu invazia rusească.
Ce am observat eu la studenți este o îngrijorare, unii vorbesc chiar despre plecarea din țară. Un student deja mi-a spus că se va întoarce în Spania. Tinerii nu prea se uită la TV, ei urmăresc mai mult rețelele sociale, în special Tik-Tok. Nu au aceleași surse de informare ca părinții lor sau ca dascălii lor. Amenințarea războiului este diferită față de amenințarea cu pandemia de Covid.
Cetăţenii ruşi credeți că sunt relaxaţi în perioada aceasta? Se uită la Putin ca la un învingător?
Eu cred că o parte din cetățenii Federației Ruse, mă refer la cei informații corect, la cei care își iau informațiile și din alte surse nu doar din cele ale oficiale, simt în aceste zile aceeași tensiune ca și ucrainienii aflați sub asediu. Pentru că vorbim de teama de autoritatea represivă care se manifestă și față de ucrainieni și față de ruși. În Ucraina bombordează, în Rusia se folosește bătaia, arestarea. S-a băgat legea marțială, oricine vorbește de bine Ucraina, merge la închisoare, este o stare de tensiune maximă și la Moscova. Se pleacă şi din Rusia. Scapă cine poate. S-au închis canalele de comunicare occidentale, nu ai voie să spui război, ci operațiune militară specială. Nu e o atmosferă bună nici acolo.
Putem să vorbim de radicalizare? Va avea acest război drept consecinţă radicalizarea?
Da, putem să ne aşteptăm la aşa ceva… mai ales în Rusia şi în comunităţile rusofile. Eu îmi amintesc de sentimentul de antipatie cu care au rămas sârbii faţă de NATO. Și cred că dincolo de resentimentele față de Vladimir Putin, vor apărea și resentimentele față de occident, care ele oricum existau, pentru că au fost cultivate de toți predecesorii lui Putin. Au folosit propaganda pentru treaba asta.
Rusia a cultivat ura și în Orientul apropiat față Occident. Au finanțat această ură și în România, au finanțat propaganda împotriva Occidentului. Și în mod sigur, sunt foarte mulți cetățeni ruși care au acest sentiment de ură și care se va accentua.
Pe de altă parte, sunt sancțiunile economice împotriva Rusiei, sunt 20 mari companii care au ieșit de pe piața rusească. Dar sunt și concedieri ale artiștilor ruși, descalificarea sportivilor. Și au început să apară reacții ale oamenilor obișnuiți, eu le-am monitorizat pe rețelele de socializare, prin replici acide, doar pentru că celălalt este cetățean rus.
Rusia este un stat paria, iar asta va lăsa urme. Sunt oameni de cultură, care spun că războiul e o mare greșeală, dar și discriminarea e o greșeală, să nu trecem dintr-o extremă în alta. Va conta ceea ce se întâmplă în Federație Rusă. Contează ce se va întâmpla cu Vladimir Putin, cât va mai rămâne el la Kremlin. Dacă va fi dat jos, atunci Rusia va fi privită cu admirație, cum a fost și România în 1989. Poporul rus va fi privit ca un popor victimă.
Vestul încearcă să slăbească Rusa, principala preocupare a Vestului este evitarea unui al Treilea Război Mondial. Şi să sperăm că nu se va ajunge acolo…
Proiectul abordează răspândirea populismului și radicalizarea cetățenilor slab informați, precum și influența analfabetismului mass-media asupra înțelegerii politicii și a interesului cetățenilor în probleme din sfera politicului. Activitatea editorială se concentrează cu precădere pe Republica Moldova, dată fiind poziția ei la confluența debitelor informaționale venind dinspre Est și Vest.
Proiectul face uz de un hub jurnalistic, capabil să ofere reacții rapide în încercarea de a demitiza procesul de dezinformare prin verificarea informațiilor vehiculate cu ajutorul următorilor parteneri: PressHub, Report.md la nivel local și regional, HotNews la nivel național și Euractiv pentru atingerea audienței la nivel european.
