Un prieten m-a sunat aseară, să mi se plângă ”cât sunt de dure” măsurile fiscale de ajustare anunțate de guvern. Aceste măsuri nu sunt dure (i-am și zis): ar fi fost măsuri dure dacă ar fi crescut impozitul pe profit de la 16% la 30%.
Ele sunt pur și simplu antieconomice și scot România de pe harta economiilor liberale de piață, scrie Cristian Grosu în Cursdeguvernare.ro.
România e singura țară din UE care ia măsuri de o asemenea absurditate economică.
Pentru că asta înseamnă taxarea cu 1% a cifrei de afaceri a marilor companii. Guvernul a calculat să se aleagă cu 20 de miliarde pe an (adică mult prea puțin de cât are nevoie) – dar, cum economia nu sunt tabelele statistice pe care el lucrează, ci înseamnă oameni și reacții și fenomene economice obiective – nici pe ăia nu-i va aduna. Probabil că ăsta e și motivul pentru care tocmai abrogă, prin Ordonanță de Urgență, prevederea legală cu cele 6 luni dintre decizia fiscală și aplicarea ei în economie.
Intervenția în această formă a statului în economie lovește însăși temelia oricărei rațiuni economice în 4 moduri:
Formarea profitului și capitalului + nașterea și supraviețuirea sănătoasă a unei companii + inechitatea violentă pe piață + transformarea fiscalității într-un forceps ruginit prin care sunt smulși banii din piață, dar care omoară și mama și copilul.
Toate cele 4 sunt egal de nocive, importante și complementare, și numai imposibilitatea de-a le scrie pe toate de-odată ne silește să le luăm la rând:
1. Impozitarea cifrei de afaceri la companiile mari spulberă miza existențială a oricărei firme: obținerea profitului.
(Atenție: nici măcar întreprinderile de stat ale sistemului comunist nu puteau supraviețui fără profit – iar moartea sistemului a început în momentul în care, cele care nu aveau profit treceau pe subvenții.)
Tocmai de aceea, fiscalitatea trebuie să se rezume Exclusiv la profit – și Nu la cifra de afaceri care are (ca să știe și „economiștii” de casă ai PSD și PNL) o rațiune foarte diferită față de cea a profitului. Că pui impozit 10 sau 50% pe profit – ideea e să taxezi profitul și nu banii de funcționare.
Atitudinea față de profit și de capital configureză paradigma economică a unui stat: e ”capitalism” – adică economie liberală de piață, sau ce? Pentru că, în loc să impoziteze cât vrea el profitul, statul decretează cat la sută are o firmă dreptul să facă profit.
Ideea că pentru o minoritate de firme care fac optimizări fiscale trebuie spulberați toți ceilalți de-a valma prin impozitarea cifrei de afaceri nu are nicio logică constituțională:
- numai circa 60.000 de firme au în România cifre de afaceri de peste 50 de milioane: să nu poată fi ele ținute sub control anti-evaziune de zecile de mii de angajați ai Fiscului?
Vezi care sunt celelalte trei, în Cursdeguvernare.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Pixabay.com)
