După cum se poate vedea, Donald Trump are de gând să atace sistemul democratic american și să îl transforme într–o oligarhie.
Dar chiar și așa, poate dura o perioadă. Sunt legi de schimbat, instituții de demolat, alianțe de construit. Această perioadă de pregătire ar putea dura opt ani consecutivi, dar nu patru. Trump a punctat în acest sens în timpul primului său mandat, numind un număr impresionant de judecători federali (200), înclinând balanța puterii la Curtea Supremă, promovând mass-media aliniată la MAGA ca o sursă alternativă a realității. Dar mai ales a negat rezultatele alegerilor și a pretins imunitatea față de legi chiar și după părăsirea mandatului. Pentru a trece de la un dictator în devenire la unul real, Trump ar avea nevoie de loialitate deplină din partea justiției. Este mai ușor de spus decât de făcut în Statele Unite, unde sistemul judiciar este conceput pentru a pune limite executivului, iar judecătorii au mandate lungi. Dar asta nu este ceva nou. Instanțele au fost mult timp un câmp de luptă ideologică în politica SUA și cel mai mare număr de numiri judiciare din vremurile moderne a fost în timpul președinției lui Ronald Reagan .
Cum poate fi „fidelizată” justiția
Se poate spune cu siguranță că adevărata problemă a lui Trump nu va fi loialitatea sau convingerile conservatoare ale judecătorilor, ci prezența altora, care nu sunt trumpiști. Constituția spune că judecătorii federali sunt numiți pe viață. Acest lucru face mai greu să demiți judecătorii indisciplinați chiar și atunci când verdictele lor sunt împotriva dorințelor Casei Albe. Ceea ce ar avea nevoie Trump cu adevărat pentru a aduce justiția în subordinea lui este o structură administrativă centralizată. Controlul deplin al justiției americane ar putea fi o sarcină pe termen lung, pe mai multe-generații. Trump ar putea încerca să facă ceea ce populiștii din alte părți au încercat, adică să schimbe regulile jocului.
Constituția SUA nu stipulează numărul de judecători federali (în prezent cam 800). Dacă va avea sprijinul Congresului, Trump ar putea mări numărul de judecători federali. Dar o astfel de mișcare ar fi prea riscantă și puțin probabil să fie susținută pe deplin de Congres sau de republicani.
Ce este executivul unitar?
Constituția spune că președintele are ”putere executivă”. Curtea Supremă deduce din această declarație intenția de a acorda „toată” puterea executivă președintelui și de a nu permite nimănui să exercite vreo parte a acelei puteri, lucru pe care instanța l- a subliniat prin decizia sa de a acorda președinților imunitate de urmărire penală. Practic, a aplicat teoria executivului unitar. Mulți susțin că teoria executivului unitar este o idee periculoasă. Aceasta poate duce la demiteri arbitrare și îi va face pe oficialii guvernamentali să se teamă și să se supună președintelui. Asta înseamnă că probabil vor îndeplini ordinele ilegale și pot fi concediați pentru că au implementat (aplicat) cu fidelitate legea, așa cum au jurat.
Destui președinți în ultima perioadă par să creadă într-o oarecare măsură în teoria executivului unitar. Dar președinții de dinaintea lui Trump nu încercau să instaureze o dictatură și, prin urmare, și-au limitat atacurile sau au lăsat în pace agențiile federale independente. Chiar și Asociația Americană a Barourilor (American Bar Association – ABA), relativ conservatoare, a sugerat că Trump a atacat statul de drept și a dat o declarație în acest sens. Toate aceste aspect au o legătură strânsă cu Proiectul 2025.
Proiectul 2025, programul nedeclarat al administrației
Proiectul 2025 este unul dintre cei patru piloni ai unui plan mai amplu al Fundației Heritage, un think-tank ultraconservator. Ceilalți trei piloni includ o bază de date de personal cu loialiști care pot înlocui zeci de mii de funcționari publici ai guvernului federal, un instrument educațional privat online pentru a-i instrui și un manual nepublicat cu planuri pentru fiecare agenție federală. Proiectul 2025 are o viziune absolutistă asupra autorității prezidențiale. Pentru a remodela complet guvernul în moduri în care majoritatea americanilor ar crede că este imposibil, proiectul 2025 se ancorează în teoria executivului unitar. Această filozofie radicală de guvernare, care contravine separării tradiționale a puterilor, conferă președinților control aproape complet asupra birocrației federale, inclusiv al agențiilor independente. Teoria executivului unitar este concepută pentru a diminua drastic rolul imperativ al Congresului de a acționa ca un control și echilibru asupra ramurii executive, cu instrumente precum înființarea de agenții independente pentru a lua decizii expert și prin limitarea capacității președinților de a concedia funcționari publici de carieră în scopuri pur politice. Foaia de parcurs către autocrație prezentată în Proiectul 2025 extinde cu mult teoria executivului unitar promovată inițial de președintele Ronald Reagan și susținută mai târziu de vicepreședintele Dick Cheney, în mare măsură concepută pentru a implementa o agendă de dereglementare, corporatistă.
În ultimii ani, Curtea Supremă a virat brusc spre dreapta, acum controlată de șase judecători extremi a căror filozofie judiciară pare adesea dictată de agenda radical conservatoare, pro-corporatistă și pro-creștină. Curtea Supremă a rescris în mod efectiv constituția americană, hotărând că președinții sunt în mare măsură imuni în fața urmăririi penale. Prin urmare, ei nu pot fi trași la răspundere dacă încalcă legea în timpul exercitării funcției.
Ca efect al acestei decizii, Congresul își va pierde o mare parte din capacitatea de a cenzura puterile președintelui, atunci când acesta ignoră legile în timpul îndeplinirii îndatoririlor constituționale. Astfel Curtea Supremă a lăsat o singură soluție Congresului, adică demiterea (impeachment). Dar demiterea unui președinte, care necesită o supermajoritate de două treimi în Senat după un vot de demitere a Camerei, este aproape imposibilă. Constituția îi conferă Președintelui unele competențe exclusive. Avem aici dreptul de veto, de a acorda grațieri, de a demite oficialii executivi de rang înalt pe care i-a numit și de a recunoaște guvernele străine. Acestea sunt excepțiile, nu regula. După cum a spus judecătorul de la Curtea Supremă Amy Coney Barrett în opinia sa concurentă în cazul imunității Trump, ”Constituția nu acordă fiecare exercițiu al puterii executive la discreția exclusivă a președintelui. Congresul are autoritate concomitentă asupra multor funcții guvernamentale și poate folosi uneori această autoritate pentru a reglementa conduita oficială a președintelui”.
Constituția nu acordă fiecare exercițiu al puterii executive la discreția exclusivă a președintelui. Concomitent și Congresul are autoritate asupra multor funcții guvernamentale și poate folosi uneori această autoritate pentru a reglementa conduita oficială a președintelui.” Opinia majoritară a judecătorului suprem șef John Roberts în acest caz al imunității prezidențiale a fost neglijentă și nemotivată în multe privințe, dar nici el, nici alt judecător nu a fost de acord cu judecătorul Barrett cu privire la acest punct de bază. Roberts s-a bazat în mare măsură pe opinia concurentă a judecătorului suprem Robert Jackson în cazul Youngstown Sheet and Tube Co. v. Sawyer. Judecătorul Jackson a subliniat că tendințele prezidențiale de a contraveni legii federale „trebuie să fie analizate cu prudență, pentru că ceea ce este în joc este echilibrul stabilit de sistemul nostru constituțional”.
Citește și: Haos, la și de la Washington
Separarea puterilor în stat, ignorată
Un prim exemplu este cazul TikTok. Anul trecut, Congresul a adoptat o lege prin care impunea TikTok să înceteze operațiunile în Statele Unite până la 19 ianuarie 2025, sau să fie vândută de compania mama unei companii non–chineze. Interdicția a fost contestată în instanțele federale, iar Curtea Supremă a menținut legea votată în Congres. În timp ce nu era încă în funcție, Trumă a depus un memoriu prin care îndeamnă Curtea să suspende data intrării în vigoare a interdicției. După preluarea funcției, a emis un ordin executiv prin care amână cu 75 de zile aplicarea legii votate de Congres.
Un alt exemplu este dreptul la cetățenie prin naștere. De ani de zile, Trump a susținut că copiii născuți în Statele Unite din necetățeni, fără acte, nu ar trebui să devină automat cetățeni americani la naștere. Această poziție reprezintă o abatere bruscă de la regula legală înrădăcinată constituțional care, la scurt timp după Războiul Civil, a garantat cetățenia copiilor născuți în Statele Unite pe baza locului lor de naștere, în general, indiferent de cetățenia sau statutul părinților lor. În ordinul său executiv, Trump a anunțat că schimbă unilateral aceste reguli. Conform ordinului, copiii născuți în Statele Unite sunt cetățeni numai dacă cel puțin unul dintre părinții lor este fie cetățean american, fie posesor de carte verde. Ordinul exclude, de asemenea, copiii născuți în Statele Unite ale imigranților legali care nu au încă carduri verzi, indiferent de câți ani au trăit în mod legal în țară. Al Paisprezecelea Amendament arată clar că „Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite și supuse jurisdicției acestora, sunt cetățeni ai Statelor Unite și ai statului în care își au reședința”. În ordinul său, Trump afirmă că numai copiii născuți din cetățeni americani sau deținători de card verde sunt supusi jurisdicției Statelor Unite. Pe lângă amendament Congresul a legiferat cu mult timp în urmă pentru a garanta cetățenia persoanelor născute în Statele Unite. Trump afirmă, de fapt, că poate ignora acele reglementări și poate decide singur cine este cetățean american.
Când președintele decide să ignore Congresul
Trump nu este primul președinte ale cărui obiective politice intră în contradicție cu legislația existentă. Ceea ce este nou este disponibilitatea largă a lui Trump de a ignora legea atunci când nu îi convine. În trecut, o administrație prezidențială care dorea să aplice noi politici căuta de obicei modalități de a susține că acele politici au fost autorizate, sau măcar nu au fost interzise de Congres. Trump afirmă din start că el nu vrea să aplice legea. Multe dintre acțiunile (măsurile) executive ale lui Trump par să izvorască dintr-o stare de necesitate sau urgență. După cum a explicat judecătorul Jackson, ”în activitatea practică a guvernului nostru, am dezvoltat deja o tehnică în cadrul Constituției prin care puterile executive normale pot fi extinse considerabil pentru a face față unei situații de urgență. Congresul poate acorda și a acordat prerogative excepționale care nu sunt folosite în vremuri normale, dar care pot fi puse în acțiune de către Executiv în timpul războiului sau la proclamarea unei urgențe naționale.” Cu alte cuvinte, Constituția nu dă putere președintelui să-și extindă singur propriile puteri în caz de urgență, dar Congresul îi poate acorda anumite competențe în situații de urgență.
Toate acestea indică același principiu fundamental, aceea că autoritatea legală a președintelui de a acționa depinde în mare măsură de ceea ce a decis Congresul. Probabil Trump consideră că situația actuală constituie o situație de urgență și vrea să dispună de puteri speciale care i-au fost acordate de Congres pentru a rezolva situațiile de urgență declarate. Dar dacă vrea să folosească motivația urgenței pentru a încălca legea, acesta este neconstituțional.
„Autoritarism Inc.”
Statele Unite nu sunt total imune la autoritarism sau dictatură. De fapt Donald Trump are doar doi ani să facă ce dorește. Procesele în instanțele federale, respingerea unor ordine executive de către Congres, starea economiei, alegerile parțiale pentru Congres din 2026 (midterm elections) și disidența republicană internă îl vor încetini. Ascensiunea lui Donald Trump a fost favorizată și de multele greșeli ale democraților. La aceasta se adaugă mari schimbări în comportament și mentalitate la nivelul electoratului. Televiziunile și rețelele sociale sunt accesibile chiar și celor cu un nivel de educație redus. Cam aici este problema și în SUA și în alte țări. Acești oameni sunt mai creduli, ca să fiu politicos. Până la urmă vedem că și democrațiile cele mai solide nu sunt așa de solide cum par.
”O casă împărțită împotriva ei însăși nu poate rezista” – Abraham Lincoln
”În privința stilului, înoată alaturi de curent; în privința principiului, stai drept ca un munte” – Thomas Jefferson.
”Când eram băieţandru, mi s-a spus că oricine poate deveni preşedintele Statelor Unite. Acum încep să o cred.” – Clarence Darrow
”Oamenii nu sunt prizonieri ai sorţii, ci doar prizonieri ai propriilor idei.” – Franklin Roosevelt
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Multumim pt.articolul scris