“L-am votat pe unul de la PSD, numai că acum e PNL”, mărturisește doamna Nela cu oarecare strângere de inimă. Dar se înviorează repede pe linia judecății generale: “Oricum, nici nu contează culoarea, în țara asta n-o să se schimbe nimic cât voi trăi eu, toți sunt o apă și-un pământ!”
Problema de esență a politicii românești e că la noi doctrina nu contează. Stânga și Dreapta sunt două noțiuni utilizate preponderent atunci când se pune problema unor definiții. Dar, în realitate, noțiunile sunt foarte puțin cunoscute și înțelese. Nu doar de populație, cât, mai ales, de politicieni, pe care, dacă-i iei la bani mărunți, nu știu exact ce înseamnă politicile de dreapta sau care sunt măsurile de stânga. Uneori, nici despre propriul partid nu știu dacă e de stânga sau de dreapta. Reperele, așadar, nu există.
Există, în schimb, un număr oarecare de găști politice, constituite pe principii de loialitate și interes, care seamănă, ca format și structură, cu faimoasele clanuri infracționale. Fiecare individ cu pretenții de politician are rolul lui în schema succesului: produce banii, aduce contactele noi, racolează membri, gestionează contactul cu victimele și păstrează relația strânsă cu autoritățile, infiltrând oameni în structurile cele mai relevante. Obiectivul: păstrarea influenței, statutului și, mai ales, banilor.
În condițiile în care Stânga și Dreapta nu înseamnă nimic la modul practic, n-ar trebui să ne mire absolut deloc că în alegerile locale din anul 2020, racolarea pesediștilor de către liberali s-a făcut cu atâta nonșalanță. În realitate, nici unii, nici alții, nu au simțit că pun piciorul pe grumazul unor valori, pentru că Stânga și Dreapta n-au fost niciodată repere pentru partidele românești. Politica s-a făcut după ureche, oferind răspunsuri la niște nevoi, în speranța de a obține voturi și, deci, influență.
În goana după putere, liberalii s-au înfrățit în multe dintre localitățile țării cu pesediștii. Au dat mână cu mână, ca în melodie, și au făcut o horă mare în fața lui nenea Gheorge și a lui tanti Aglae, mizând pe faptul că niciunul dintre ei nu va vedea vreo diferență. Au avut dreptate, pentru că diferența era infimă. Singurul avantaj al liberalilor acum e că n-au apucat să guverneze la fel de mult ca social-democrații și, în consecință, n-au ciupit banul public până la sânge. Dar potențialul e același. Iar nenea Gheorghe și tanti Aglae simt asta. Pentru că poporul are instinctele lui.
Poate de aceea n-au ieșit scandaluri publice uriașe la momentul trecerii lui Chirica de la Iași de la PSD la PNL sau când omul de încredere al lui Orban, un fost primar din Teleorman, a mers din localitate în localitate, cu promisiunile în tolbă, pentru a convinge primarii PSD să treacă în barca PNL pentru a-și asigura victorii pe plan local.
Oamenii s-au obișnuit cu ideea că toți sunt o apă și-un pământ. Și poate nu sunt toți o apă și-un pământ, iar oamenii nu au dreptate atunci când generalizează. Dar, pentru că impostura n-are culoare, lucrurile au mers mereu în același sens: al demonstrării lipsei de repere politice și al constituirii găștilor politice strict pe baza intereselor personale.
La împărțirea ciolanului participă toți cu aceeași poftă, indiferent dacă sunt sătui sau le e foame. Dacă cineva ar putea fi o muscă pe pereții partidului câștigător în alegeri și ar auzi cum se negociază până și posturile de polițist local, s-ar speria definitiv și ar fugi cât de departe ar putea. Pentru că, într-o țară în care politica pe face pe ciolan, nu pe principii, nu se poate vorbi despre adevăr și dreptate, despre merite și performanță, despre libertate și democrație.
O țară nu poate crește și evolua în mod organic, dacă nu are principii. Și nu e suficient ca cetățenii să le aibă. Atâta vreme cât reprezentanții lor nu le au, principiile oamenilor devin piedici. Iar trecerea atât de naturală a pesediștilor în tabăra galbenă spune, până la urmă, totul despre ce putem deveni noi, conduși într-o astfel de manieră. Pentru că aruncați în lupte care nu ne aparțin, ca masă de manevră pentru impostori fără culoare, vom ajunge la un moment dat atât de confuzi, încât într-o bună zi nu ni se va mai părea nimic ciudat în faptul că alegerile au fost câștigate de un primar PSD îmbrăcat în galben. Și vom fi, până la urmă, cu toții, o apă și-un pământ…
