♦ Unul dintre cele mai impresionante gesturi de umanitate vine de la o familie de botoşăneni care, deşi are 12 suflete, a găsit loc pentru a primi zeci de refugiaţi.
„Să fii omenos nu trebuie să cunoşti vreo limbă străină”, este un motto simplu şi aparent banal, dar după care o familie de la graniţa cu Republica Moldova se ghidează pentru a ajuta zeci de refugiaţi ucraineni. Fără a cere ajutor altora, cei doi soţi Stanciu spun că au uşile deschise pentru orice refugiat vine şi are nevoie de ajutor.
Familia Stanciu din satul Tudor Vladimirescu, comuna Albeşti, are 10 copii, cel mai mic în vârstă de doar patru luni, iar cei doi soţi nu au rămas indiferenţi la drama cu care se confruntă ucrainenii nevoiţi să fugă în această perioadă din calea ruşilor care le bombardează ţara, aşa că şi-au pus casa la dispoziţia celor care au nevoie.
„Ne-a impresionat foarte mult situaţia prin care trec ucrainenii. Am avut şi noi probleme, noi avem 20 de ani de căsătorie, dar în toţi aceşti ani, dacă pun cap la cap, nu ştiu dacă am cinci ani staţi acasă. Am fost mult plecat, e dureros, dar Dumnezeu m-a ajutat şi când văd ce se întâmplă nu pot să stau nepăsător”, spune Ionel Stanciu.
Bărbatul spune că a mers în Vama Stânca pentru a încerca să ajute cu ce se poate încă de la venirea primilor refugiaţi. „De când au început să treacă refugiaţii, am avut parcă un îndemn de la Dumnezeu şi ne-am dus acolo. Am lăsat acolo numerele noastre de telefon şi două săptămâni am fost acolo seară de seară. În tot acest timp au trecut multe familii prin casa noastră. Unii au stat o zi şi o noapte, alţii două zile şi o noapte, cât au avut nevoie, iar apoi au plecat mai departe”, povesteşte bărbatul.
Peste 50 de persoane le-au trecut pragul
În cele trei săptămâni de la începutul războiului, pragul casei familiei Stanciu a fost trecut de aproximativ 13 familii de ucraineni, adică în jur de 50 de persoane. Majoritatea erau femei şi copii, însă a găzduit şi şase căţei şi chiar un dihor, titrează MONITORUL DE BOTOȘANI.
