EXCLUSIV „În această lume bolnavă a lui Putin, ar trebui să se refacă Uniunea Sovietică și Tratatul de la Varșovia”

Deputatul ucrainean Alexei Goncearenko a acordat un interviu în exclusivitate pentru PressHUB, în care a povestit ce a văzut în Bucea, Irpin și în alte zone de unde s-au retras trupele ruse, cum trăiește Ucraina după 24 februarie și cum poate fi învins regimul lui Putin.

Acesta avertizează că dacă întreaga lume nu se va mobiliza pentru a opri Rusia acum, planurile ofensive ale lui Putin vor prinde contur nu doar în Odesa, Transnistria și Republica Moldova, dar și în țările fostului Tratat de la Varșovia – România, Polonia, Țările Baltice.

Iar mijloacele prin care va face acest lucru ar putea depăși orice imaginație bolnavă, avertizează Alexei Goncearenko. 

---

Alexei Goncearenko este membru al delegației Ucrainei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, deputat în Rada Supremă de la Kiev, membru al fracțiunii Solidaritatea Europeană (al fostului președinte Petro Poroșenko), grup parlamentar de opoziție față de partidul actualului președinte ucrainean, Volodimir Zelenski. În trecut, Goncearenko a fost adjunctul președintelui Consiliului regional Odesa. În 2014, când Rusia a organizat în Crimeea referendumul pentru anexare, Alexei Goncearenko a fost în peninsulă organizând public evenimente împotriva anexării.

Acum, Goncearenko este prezent și relatează activ din zonele fierbinți din Ucraina pe pagina sa de Facebook, pe Twitter și Telegram. Acum câteva zile, Goncearenko a intrat împreună cu armata ucraineană în localitățile eliberate din apropierea Kievului din Bucea, Irpin, Gostomel și a relatat despre atrocitățile comise de armata rusă.

---

Deputatul ucrainean Alexei Goncearenko anunță că Rusia a instalat crematorii mobile în Mariupol pentru a ascunde urmele crimelor comise în orașul asediat și distrus aproape complet de trupele ruse.

„După ecoul pe care le-au avut relatările despre genocidul din Bucea, conducerea de vârf a Rusiei a ordonat distrugerea oricăror probe ale crimelor comise în Mariupol”, scrie deputatul pe canalul său de Telegram. „În urmă cu o săptămână, scrie Goncearenko, estimări prudente vorbeau despre 5000 de morți. Dar având în vedere dimensiunea orașului (450 de mii de locuitori), distrugerile catastrofale, durata blocadei și rezistența acerbă, zeci de mii de civili din Mariupol ar putea cădea victime ocupanților”. 

Deputatul ucrainean îi citează în postarea sa pe primarul orașului Mariupol, Vadim Boicenko.

„Lumea nu a văzut amploarea tragediei de la Mariupol de la lagărele de concentrare naziste. Rușii au transformat tot oraşul într-un lagăr de moarte. Nu mai este Cecenia sau Alep – este noul Auschwitz și Maidanek. Lumea ar trebui să ajute la pedepsirea ticăloșilor lui Putin”, a spus primarul de Mariupol, Vadim Boicenko.  

PressHUB: Alexei Goncearenko, cum a fost să trăiești în Ucraina în aceste 40 de zile? V-ați gândit la începutul acestui an că poate fi posibil un război de o asemenea amploare în țara Dvs? În afară de avertismentele venite de la nivel internațional, ați avut semnale interne care să confirme că este posibil un război? 

Alexei Goncearenko: Noi ne-am obișnuit cumva cu idea că Rusia poată un război cu Ucraina de nouă ani, dar că lucrurile pot căpăta asemenea proporții – cu o invazie pe scară largă, bombardamente și tiruri de rachete – nu mi-am putut imagina până în seara zilei de 22 februarie. Eram convins că este un șantaj.

Dar pe 22 februarie seara, când Putin și-a ținut discursul legat de recunoașterea așa-numitelor republici Donețk și Luhansk, atunci am înțeles că, din păcate, va fi război. Pentru că s-a văzut clar că omul este total inadecvat, că el trăiește într-o lume a lui, în propria lui imaginație despre istorie și despre lume, iar Ucraina nu are loc în acest construct. 

Și pot să vă asigur că nu doar Ucraina nu are loc. În această lume bolnavă a lui Putin ar trebui să se refacă Uniunea Sovietică și Tratatul de la Varșovia. Adică nu au loc nici Țările Baltice independente, nici Republica Moldova, nici Belarus, nici Georgia, iar Polonia, România și alte țări trebuie să devină vasali ai Rusiei. Și el va încerca să facă acest lucru. 

„Eu nu văd încă finalul acestui război…”

PressHUB: Afirmați că Putin va insista să realizeze acest plan. Dar o lume întreagă urmărește retragerea trupelor ruse și speră că acest război se apropie de final. Dvs. spuneți că Putin nu va renunța la planurile ofensive. Nu este un pronostic foarte optimist. 

Alexei Goncearenko: Eu nu văd încă finalul acestui război. În primul rând, repet, războiul merge al 9-lea an. De nouă ani în fiecare lună aveam un anumit număr de soldați, ofițeri și civili care își pierdeau viața. Iar acum, eu nu văd semne că Putin ar intenționa să se oprească. 

Armata rusă a avut pierderi foarte mari la care nu s-a așteptat, ei nu s-au așteptat la o asemenea ripostă, au subapreciat armata ucraineană și au supraapreciat-o pe cea rusească – în care, teoretic, s-a investit mult, dar care a fost măcinată de corupție.

Așa că eu mă aștept ca peste ceva timp, dar nu acum, ci mai târziu, va fi o de-escaladare, după care vor urma noi atacuri. Planurile lui Putin nu au dispărut nicăieri. Putin nu a dispărut nicăieri, el nu are nici 70 de ani și va conduce Rusia până la moarte. Nu știm când îi va veni moartea, tare am vrea mai repede.

Dar poate fi vorba și despre încă 5-10 ani. Și în toți acești ani Rusia va fi o țară-agresor, care își va ataca vecinii – în primul rând Ucraina, dar nu numai. Sunt absolut convins că dacă ar fi reușit că avanseze către Odesa și să o ocupe, Putin ar fi ocupat imediat și Republica Moldova.

Înțelegem foarte bine că Republica Moldova este o țară mică care, la fel ca și Ucraina, nu este apărată nici de NATO, nici de vreo altă umbrelă de securitate. Forțele armate ale Republicii Moldova înțelegem foarte bine că nu ar fi fost în stare să opună rezistență, având în vedere numărul redus de militari și lipsa oricărei experiențe de luptă. Așa că Putin nu degeaba își dorea atât de mult să ajungă în Odesa și în Transnistria ocupată.   

Unde a greșit Rusia în calculele inițiale? Înainte de război toți experții erau practic unanimi în a spune că Ucraina va fi ocupată în câteva zile, iar rușii erau convinși că vor fi întâmpinați cu flori.

Lumea întreagă, din păcate, a subapreciat Ucraina. Ambasadorii Ucrainei în statele occidentale povestesc acum că li se spunea că Ucraina are câteva zile până când va cădea Guvernul, Kievul va fi ocupat, iar Parlamentul – distrus. 

Dar și Putin a subestimat Ucraina. Cauza războiului a fost viziunea lui aberantă asupra lumii. Dar aceeași este și cauza eșecului pe care îl are Rusia în Ucraina. În capul lui el era convins că locuitorii regiunilor preponderent vorbitoare de limbă rusă din estul și sudul Ucrainei și a unor orașe ca Harkov, Mariupol, Nikolaev, Odesa îi vor întâmpina cu flori pe soldații ruși. Dar realitatea a arătat că acest calcul a fost greșit.

Chiar și pe teritoriile ocupate de armata rusă nimeni nu se bucură și oamenii ies la acțiuni de protest cu drapelele Ucrainei, sabotează deciziile administrației ocupante, rușii nu pot găsi primari de localități care să fie de acord să colaboreze cu ei. Au fost doar câțiva primari din niște localități mici care au acceptat o colaborare cu ei, ceilalți pur și simplu refuză. În Ucraina s-a constituit o națiune.

O națiune politică din care fac parte și ucrainenii, și rușii, și evreii, și românii, și alte naționalități. Aceasta este țara noastră, acesta este pământul nostru. Și oamenii luptă. Și luptă nu doar armata. 

---

Citește și: Poate Europa să renunțe total la gazul și petrolul rusesc?

---

Armata ucraineană este de opt ani în război și are o experiență mare de luptă. Ucraina produce ea însăși armament, a primit și asistență în ultimele luni din partea SUA și Marea Britanie. 

Dar, pe lângă armată, luptă și întreaga societate. Pe Youtube am postat videouri despre unul dintre primele contra-atacuri ale Ucrainei în regiunea Herson. Am intrat și eu, împreună cu militarii noștri, într-un sat, acum vreo două săptămâni. Acolo trei localnici, fermieri, mi-au povestit cum au făcut rost de lansatoare de grenade și au distrus câteva tancuri.

Ei au văzut unde se oprise o coloană de tehnică rusească și au mers câțiva kilometri până la pozițiile militarilor ucraineni cărora le-au cerut câteva lansatoare de grenade de unică folosință, Mukha le spune. Și acești fermieri, oameni simpli, au distrus patru unități de tehnică rusească. 

Adică asistăm la începutul unei mișcări reale de partizani, iar toată societatea s-a mobilizat să țină piept ocupanților. Mai bine de 100 de mii de oameni s-au înscris în „apărarea teritorială”, un fel de diviziuni civile de apărare locală, și ajută armata. În primele zile erau rânduri la comisariatele militare pentru înrolare.

Toată lumea știe câți refugiați ucraineni au plecat din țară. Și vreau să spun un mare mulțumesc Republicii Moldova, României care au primit un număr imens de refugiați. Înțeleg că este greu, mai ales pentru Republica Moldova care este o țară mică și nu foarte bogată.

A fost un număr imens de refugiați – dar vorbim în mare parte despre femei și copii. Dar mai puțin se știe că a existat și un val pe direcția inversă – sute de mii de ucraineni, bărbați, au revenit în Ucraina pentru a ajuta țara, iar o parte din ei au luat arma în mâini pentru a lupta. 

Care e atmosfera acum în societatea ucraineană? Internetul e plin de meme-uri cu tractoarele fermierilor ucraineni care au devenit „cel mai de temut prădător pentru tancurile rusești”. Am văzut și tractoare care ară și seamănă având ridicat bicolorul ucrainean. Impresia este că oamenii încearcă să-și continue viața și să ajute acolo unde pot. 

În primele zile a fost un șoc pentru toți. Mulți și acum sunt în stare de șoc, mai ales cei care au fost nevoiți să plece sau care și-au pierdut apropiații. Dar societatea începe să se obișnuiască cu războiul. Ucraina seamnă, coace pâine, produce…

Economia noastră a avut foarte mult de suferit, este evident, iar Rusia a blocat principala arteră comercială a Ucrainei – partea de nord-vest a Mării Negre și a avut de suferit cel mai mult exporturile de produse agricole. Iată de ce în acest moment ceea ce se întâmplă în Ucraina este și o provocare pentru securitatea alimentară a lumii întregi. Ucraina a fost unul dintre cei mai mari producători din lume de produse alimentare pentru țările din Orientul Mijlociu, țările din Africa, alte țări.  

„Toată simpatia care mai exista în Ucraina față de Rusia a fost executată cu graduri, cartușe, rachete”

Dar ce s-a întâmplat cu acea parte pro-rusească din societatea ucraineană – vorbitoare de limbă rusă sau simpatizantă a „lumii ruse”? În Republica Moldova această parte este încă destul de vizibilă, acești oameni votează și acest lucru se vede și în plan politic. 

Eu cred că și în Republica Moldova acest război își va lăsa amprenta și cred că oameni din această categorie vor fi din ce în ce mai puțini. Iar în Ucraina această categorie pur și simplu a dispărut. Acești oameni locuiau în principal în orașele vorbitoare de limbă rusă – Harkov, Odesa, Mariupol…

Nume de orașe cunoscute deja în lumea întreagă din cronica bombardamentelor și crimelor comise de armata rusă…

Anume în aceste orașe s-au întâmplat lucrurile cele mai oribile. În partea centrală și de vest a Ucrainei, unde se vorbește în principal limba ucraineană, războiul încă practic nu a ajuns. Războiul a lovit partea vorbitoare de limbă rusă a Ucrainei și au avut de suferit cel mai mult vorbitorii de rusă. Acesta și este paradoxul. Putin, care s-a declarat apărător al lumii ruse de fapt a comis cel mai mare genocid împotriva vorbitorilor de limbă rusă de pe vremurile celui de al Doilea Război Mondial. 

Și evident că nu au mai rămas niciun fel de sentimente pozitive față de Rusia. Există doar ură și furie.

Eu sunt din Odesa și prima mea limbă a fost rusa, ca și în cazul a 90 la sută dintre odesiți. Cunosc mai mulți poeți și scriitori ruși decât toată gașca analfabetă a lui Putin. Dar la noi nu au mai rămas față de Rusia niciun fel de simpatii sau sentimente – rușii le-au executat pe toate cu graduri, cartușe, rachete…   

Întreaga lume a fost șocată zilele acestea de imaginile care au venit din teritoriile eliberate din apropiere de Kiev. Ce va face Ucraina cu ceste crime? 

Organele de drept ale Ucrainei au început documentarea acestor orori – sunt ridicate cadavrele, sunt identificate victimele. Am invitat și experți ai Curții Penale Internaționale de la Haga să ne ajute. Există și declarația Uniunii Europene care a spus că va trimite o echipă care va face o investigație independentă a acestor crime. Iar Consiliul Europei a anunțat miercuri că va acorda tot sprijinul necesar pentru investigarea atrocităților comise de armata rusă. 

Sunt crime de război oribile, de neimaginat. Eu am fost trei zile în aceste localități imediat după ce au fost eliberate – în Irpen, Bucea, Gostomel. Acum trei-patru zile am fost acolo.

Și vă pot spune că am văzut cu ochii mei aceste realități – cu cadavre pe străzi și în curți, cu civili cu mâinile legate la spate, executați. Iar tezele lansate de propaganda rusească, precum că ar fi fost înscenări, sunt încă o minciună rusească. Acolo sunt sute de jurnaliști internaționali care filmează și documentează totul. 

L-am auzit pe ambasadorul Rusiei la ONU care spunea că acestea sunt fake-uri și înscenări. Să vă amintesc că acest Vasili Nebenzia (reprezentantul Rusiei la Națiunile Unite-n.red) timp de un an a dat asigurări că Rusia nu are de gând să atace Ucraina, că sunt neadevăruri, minciuni și aberații. După care Rusia a atacat Ucraina. Acești oameni trăiesc după exact teza lui Goebbels: „Cu cât mai monstruoasă este minciuna, cu atât mai ușor va fi crezută”. 

Cum se poate vorbi despre de fake-uri, dacă am văzut aceste lucruri cu ochii mei? 

Însă cel mai îngrozitor loc pe care l-am văzut până acum nici măcar nu este Bucea. Cel mai oribil loc este șoseaua Kiev-Jitomir. Am publicat un video de acolo pe Twitter. Iar pe canalul de Telegram am un video făcut cu drona pe 7 martie unde se vede cum soldații ruși omoară un om pe această șosea. Corpul acelui om încă mai era acolo acum trei zile, l-am văzut.

Am văzut pe această șosea – ceva absolut oribil – corpurile dezbrăcate ale unor femei, hainele lor erau împrăștiate pe marginea drumului și putem doar presupune ce s-a întâmplat cu ele înainte de moarte. Concluziile vor veni după expertiza medicală. Trupurile femeilor au fost puse peste câteva cauciucuri și li s-a dat foc – acestea au ars doar parțial. Iar în una din mașini pe bancheta din spate era cadavrul unui copil. Oamenii aceștia încercau să se evacueze. În zona respectivă era o locație unde soldații ruși au instalat mitraliere și trăgeau în toate mașinile civile. Șoseaua Kiev-Jitomir. Este o oroare de nedescris.

Nu am văzut niciun miliar împușcat, doar civili. Eu personal am văzut mai mult de 50 de cadavre – în mașini, pe drum. 

Din punctul meu de vedere, este un genocid, pentru că singurul motiv pentru care acești oameni au fost omorâți este că sunt ucraineni.    

„Nu putem spune că este doar responsabilitatea lui Putin. La fel de vinovată este și societatea rusă…”

Cum poate trece o societate peste așa ceva? 

Evident că este o traumă profundă în societate, și nu pentru un an sau doi, nici măcar nu pentru o generație sau două. Lumea a trecut prin crimele oribile ale celui de al Doilea Război Mondial. Dar evident că vor fi consecințe mult timp înainte. 

Și dacă vorbim despre responsabilitate, nu putem spune că e doar a lui Putin. Nu Putin a fost cel care a dat foc acestor femei pe marginea șoselei. Nu Putin personal a aruncat bomba pe teatrul din Mariupol în fața căruia scria COPII – cu litere mari care se vedeau din satelit. Aceste lucruri au fost făcute de militari ruși care știau ce fac. Ei poartă responsabilitatea, ei au comis crime de război. 

La fel de vinovată este și societatea rusă. Da, acolo sunt milioane de oameni care sunt împotrivă, care sunt oripilați de ceea ce se întâmplă. Dar aceștia sunt o minoritate. Majoritatea susține aceste orori. 

Când eram tânăr, nu puteam înțelege cum, acum 80 de ani, societatea germană, cu o cultură atât de bogată, cu filozofie, artă, cum de a ajuns să omoare milioane de oameni nevinovați? Cum de a fost posibil holocaustul și toate atrocitățile războiului? Acum am înțeles. Exact așa cum vedem acum cu ochii noștri.  

S-a ajuns la așa ceva pentru că în 1991 Rusia nu a trecut prin decomunizare…

Care este acea lecție a istoriei pe care nu am învățat-o și care a făcut în așa fel încât aceste lucruri să se repete? 

Eu cred că momentul cheie a fost anul 2014. Înainte de asta a fost 2008, summitul NATO de la București, când Ucrainei și Georgiei nu li s-au dat foile de parcurs pentru NATO. Aceasta a fost o șansă care ar fi permis să nu se ajungă la acest coșmar. 

Apoi a urmat războiul din Georgia, care din fericire a fost scurt. Dar o parte din Georgia este și acum ocupată. Iar și mai devreme a fost 1992, Transnistria. 

Dar momentul crucial cred că a fost 2014, anexarea Crimeii și Donbasul. Rusia a trecut linia roșie, cea care interzicea schimbarea frontierelor prin forță în Europa. A fost anexată Crimeea și lumea occidentală a „înghițit” acest lucru, a acceptat într-o anumită formă. Și în loc să introducă imediat cele mai dure sancțiuni împotriva Rusiei, să scoată Rusia din toate formatele internaționale de cooperare, Occidentul s-a mai jucat cu Rusia încă opt ani.

A extins colaborarea, a purtat negocieri, a discutat, a spus că lucrurile nu sunt chiar univoce și alte prostii de felul acesta. Iar Putin a perceput această reacție drept un cart-blanche și semnal că poate să meargă mai departe. Ceea ce a și făcut.

---

Citește și: L-au boicotat parlamentarii români pe Zelenski?

---

„Nu vreau să sperii pe nimeni, dar Rusia mai are și armă nucleară…”

Ce poate face Occidentul acum? Ați spus și Dvs – problema nu e doar Putin, există o anumită mentalitate cultivată de ani de zile la nivelul societății ruse. Cum se obține o victorie în această situație? 

Mai întâi trebuie învins regimul lui Putin. Iar al doilea pas este denazificarea și deputinizarea Rusiei. 

Aceste noțiuni au conotații foarte violente în actualele condiții. 

Sunt noțiuni obiective. Germania, după anul 1945, a trecut prin denazificare. Așa a fost numit acest proces, a durat ani de zile. Tot Partidul Național-Socialist a fost declarat partid criminal. La fel și Partidul Rusia Unită trebuie să fie declarat în afara legii, iar membrii și activiștii lui să fie limitați în drepturi. Colaboraționiștii regimului trebuie să treacă prin tribunal. 

Cauza pentru care a fost posibil să se ajungă la așa ceva a fost și faptul că în 1991 Rusia nu a trecut printr-un astfel de proces. Rusia nu a trecut prin decomunizare. Și acum noi și lumea întreagă culegem roadele. 

Și încă nu se știe cu ce se va termina totul. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar Rusia mai are și armă nucleară. Și nimeni nu știe dacă și cum ar putea ei să o folosească.

Sunt membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și confirm că până pe 24 februarie părea aberant să-ți imaginezi că mai este posibil un război în Europa. Și uite că se întâmplă. La fel acum sunt voci care spun că este imposibil să se recurgă la arme nucleare. Dar cine a spus că e imposibil? Ce argumente există? Așa că, din păcate, încă nu știm cum se va termina totul. 

Deci, aceștia ar fi cei doi pași – să fie învins acest regim, iar apoi Rusia să treacă prin deputinizare și denazificare. Este un proces obligatoriu, dacă nu vrem ca aceste lucruri să se repete.

Cum poate fi învins acest regim? Ucraina luptă. Noi nu avem altă opțiune. Noi luptăm cu toții pentru pământul nostru, pentru viețile noastre. Am văzut cu toții ce s-a întâmplat la Bucea, Irpen, Gostomel – ne-au arătat ce ne așteaptă în caz de înfrângere. Așa că acum vom lupta și mai îndârjit și vom rezista până la capăt. Și sunt convins că vom învinge în final. 

Dar și întreaga lume trebuie să contribuie la acest proces. Cum? Cel puțin, economic. Fiecare metru cub de gaz rusesc are sânge ucrainean, la fel ca și fiecare baril de petrol. Și nu doar ucrainean – acolo e și Siria, și Georgia, și Salisbury, și exploziile din Cehia și multe altele.

Iată de ce trebuie introdus embargo asupra comerțului cu Rusia, în primul rând asupra gazelor și petrolului, trebuie impus embargou asupra oricăror activități ale Rusiei. Această țară trebuie să fie exclusă de peste tot – ea nu este o țară civilizată și deci nu are cum să rămână în structurile economice și politice ale lumii civilizate. Acest regim nu trebuie să mai primească niciun fel de tehnologii și niciun fel de echipamente, inclusiv pentru a-i limita capacitățile de producție a armelor de distrugere în masă. 

Rusia în perioada lui Putin a degradat foarte mult – este pur și simplu o mare benzinărie. Nu este capabilă să producă tehnologii avansate. Trebuie să folosim acest lucru pentru a sugruma acest regim. 

Și evident, lumea occidentală trebuie să ajute Ucraina. Eu înțeleg că nimeni nu va lupta pentru Ucraina. Dar măcar ar putea să-i vândă armament. În loc să facă acest lucru, Germania azi refuză să vândă Ucrainei mașini blindate, în schimb a decis să le caseze și să mai și plătească pentru asta. Mi se pare o decizie care sfidează logica. Nu pot înțelege acest lucru și nu-l pot corela cu evenimentele care au loc.       

„Suntem impresionați până la lacrimi de fiecare dată când vedem mitingurile din capitalele europene…”

Acțiunile de protest, mitingurile care au lor în Europa, în ce măsură acestea contează pentru oamenii din Ucraina?  

Este o componentă morală foarte importantă pentru rezistența din Ucraina. Suntem impresionați până la lacrimi de fiecare dată când vedem mitingurile din capitalele europene, sau când la meciurile de fotbal sau în piețe oamenii cântă imnul Ucrainei și vin cu drapele Ucrainei. Chiar și acum, când vorbesc despre asta, am un nod în gât. Evident că este o susținere morală imensă. 

Din păcate însă politicienii occidentali nu s-au manifestat dintr-o perspectivă prea bună, cu unele excepții. Pentru ei cel mai comod ar fi să nu facă nimic. Iar sancțiunile au efecte colaterale asupra propriilor lor țări. Doar că în societățile occidentale mecanismele democratice funcționează. Și pentru ca politicieni să acționeze ei trebuie să înțeleagă că societatea le cere acțiuni. Toți politicienii țin cont de opinia publică. Iată de ce astfel de acțiuni sunt foarte importante. 

„În timpul războiului nu e cazul să ne consumăm în dezbateri politice, trebuie să oprim dușmanul…”

V-am întrebat mai devreme despre atmosfera din societate. Dar ce se întâmplă la nivelul clasei politice? Zelenski acum pare să nu fie doar președinte, este un simbol al rezistenței. 

Zelenski a devenit un simbol al rezistenței mai degrabă pe extern. În interiorul țării simbolul rezistenței sunt forțele armate. Acum acestea au o autoritate colosală. Orice om care luptă este un simbol și o autoritate. În afara țării este evident că oamenilor le este mai simplu să se raporteze la o anumită persoană și da, Zelenski desigur că a devenit un simbol. Și e bine că e așa. El are mesaje, poate reprezenta țara și acest lucru este important pentru cauză. 

Iar pe intern – eu de exemplu am fost în opoziție până la intervenția armată și după încheierea războiului tot în opoziție voi fi. Am mai multe motive pentru asta. Doar că în timpul războiului nu este cazul să ne consumăm în dezbateri politice. Noi nu avem ce împărți între noi, prioritatea noastră este să oprim dușmanul. Trebuie să ne apărăm țara, pentru că provocarea care stă în fața noastră este una existențială – a fi sau a nu fi, nu există o variantă de mijloc. Iată de ce trebuie să oprim dușmanul și să rămânem în viață. 

După care – suntem o țară democratică și ne vom lămuri între noi. Dar mai întâi trebuie să învingem. Iată de ce astăzi nu e loc de disensiuni între partide. Suntem uniți într-un tot întreg acum și lupta pentru victorie împreună. 

Și în același timp, pentru noi este foarte important să păstrăm democrația în țară. Noi nu suntem Rusia. Cu excepția mediilor ostile care au lucrat pentru Rusia și care trebuie eliminate, Ucraina trebuie să păstreze diversitatea de opinii în presă. Suntem o țară democratică. Războiul este întotdeauna o provocare pentru democrație. Dar sunt sigur că și de această dată societatea noastră își va demonstra atașamentul pentru democrație și vom reuși să ne apărăm nu doar existența, ci și viziunile noastre democratice.   

„Ocuparea Odesei ar asigura ieșirea Rusiei către Transnistria, Republica Moldova și frontierele României…”

Cum credeți, Odesa va rezista? Este un aspect foarte important pentru regiune și pentru Republica Moldova, pentru că în funcție de situația de acolo ar putea evolua lucrurile și în regiunea transnistreană.

De data aceasta Odesa sigur va rezista. Planul era de a ataca Odesa din trei părți. Pe uscat – din partea orașului Nikolaev, un desant maritim de pe nave din Marea Neagră și din Transnistria. 

În Transnistria există un contingent rusesc, acesta nu este foarte mare dar ar fi fost util ca element de sprijin. Și planul era ca aceste trupe să fie implicate. Dar elementul de bază era lovitura terestră din direcția Nikolaev și trupele ruse nu au putut avansa către Odesa, au pierdut bătălia pentru regiunea și orașul Nikolaev și deja nu vor mai putea ajunge în Odesa. Poate că vor mai încerca – Nikolaev este bombardat mereu și a avut de suferit foarte mult. Dar sunt sigur că ei nu vor trece. Dar este o situație pe moment. 

Din păcate însă, este foarte real scenariul în care peste câteva săptămâni sau luni se va stabili o linie a frontului. Nu cred că se va ajunge la pace, pentru că Putin nu are de gând să plece din Ucraina, iar noi niciodată nu vom recunoaște anexarea teritoriilor noastre. Iată de ce, cel mai probabil, peste un timp războiul ar putea reizbucni și cred că Odesa rămâne pentru Putin o prioritate. 

Cel puțin în această campanie, Odesa era al doilea oraș după Kiev ca importantă strategică – este cel mai mare oraș pe malul Mării Negre. Nu există un alt oraș-port la fel de mare. Ocuparea Odesei ar tăia accesul la mare pentru Ucraina și ar asigura ieșirea Rusiei către Transnistria, Republica Moldova și frontierele României. Acestea sunt obiectivele strategice ale lui Putin, obiective care nu au dispărut nicăieri. 

---