La începutul acestui an, Freedom House în colaborare cu Expert Forum, a organizat un training pentru jurnaliști pentru a-i instrui în folosirea bazele de date. Data Driven Journalism, cum numește presa americană domeniul, este de mult un mijoc de acces și analiză pentru jurnalism, inducând rigoare în hățișul de informații cu care mass-media lucrează.
Datele au structură, sunt organizate pe coloane, au caracteristici care pot fi comparate prin calcule și pot releva astfel realități care nu se află la vedere. Un exemplu relevant dat de Rob Gebeloff este investigația realizată de New York Times care a plecat de la o întrebare de interes public în SUA: câți judecători numiți de președintele republican Trump în mandatul început în 2017 au dat dreptate democraților. Practic, întrebarea viza imparțialitatea magistraților și calitatea democrației de tip check and balance. Investigația a durat nouă luni și a avut cea mai mare audiență, devansând jocurile (games) care ocupau primul loc.
Se înțelege că investigațiile care utilizează baze de date presupun atât cunoștințe, cât și o practică unitară. Pentru aceasta există manuale ca, de exemplu, The Data Journalism Handbook sau The Data Journalism Handbook, în mai multe versiuni și ediții.
În România jurnalismul de date nu este foarte răspândit, însă cooperarea dintre jurnaliști și experți în IT este necesară pentru a aduce publicului informații exacte și clare. Pentru a facilita cooperarea, Freedom House, Expert Forum, Geeks for Democracy și Corupția ucide au organizat în aprilie Open Data Hackaton, cu întrebarea pivot Ce au făcut primăriile cu banii noștri?
Bătaia cu cifre în alegerile locale
Alegerile locale, comasate cu alegerile europarlamentare de anul acesta, au prilejuit prima rundă de declarații contradictorii prin care candidații au încercat să convingă electoratul. Cel mai adesea aceeași realitate a fost prezentată diferit de competitori, practic aceștia și-au dat cu cifrele în cap acuzându-se reciproc de neîmpliniri, mai ales când a fost vorba de atragerea fondurilor europene.
La Timișoara, bătălia electorală din iunie între Nicolae Robu și Dominic Fritz pentru funcția de primar a derutat adesea, fiindcă pentru aceleeși situație au fost prezentate cifre diferite.
De exemplu, Nicolae Robu, candidatul coaliției PSD-PNL, a susținut că primarul Dominic Fritz ar fi pierdut „60% din fondurile lăsate de administrația Robu ca fonduri atrase” și concluziona că „e caz de cătușe, oameni buni!”.
În acest caz, jurnaliștii pot veni în ajutorul publicului nelămurit folosindu-se de analiza bazelor de date aflate la dispoziție.
Cifrele nu mint
Am încercat să aflu din surse deschise ce fonduri europene au atras Robu și Fritz fiecare în mandatul său: Robu între iulie 2016- octombrie 2020 iar Fritz între noiembrie 2020-2024 (primul trimestru). Cifrele le-am luat din surse deschise, cu ajutorul datelor colectate de execuții-bugetare.g4d.ro, comparând rubricile similare de la capitolul Venituri.
Sunt două tipuri de raportare: Sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări și Alte sume primite de la UE. Am însumat cifrele din cele două rubrici din fiecare an al mandatului, considerând pentru Robu o jumătate de an în 2016 și un trimestru pentru Fritz pe 2024, mandat aflat în curs.
Iată comparația:
- În mandatul său 2016-2020 Nicolae Robu a primit în total 45.934.639 lei bani europeni, ceea ce înseamnă aproximativ 10 milioane euro. Din suma aferentă anului 2016, am pus doar jumătate, fiindcă Robu și-a preluat mandatul în iulie 2016, adică la jumătatea anului. În 2018 este menționată suma de -742.437 lei (cu minus), ceea ce ar reprezenta bani dați înapoi.
- În mandatul său (cu un trimestru din 2024) Dominic Fritz a primit în total 408.088.787 lei bani europeni, ceea ce înseamnă peste 90 milioane euro.
Astea sunt cifrele obiective, cu o corecție dată de cursul euro-leu. Desigur, pentru a face comparații riguros exacte, trebuie explicat publicului ce diferență este între sumele atrase și sumele efectiv decontate, între contractele semnate și recuperarea efectivă a sumelor aprobate. Se întâmplă ca unele fonduri să se piardă pentru că nu sunt îndeplinite condițiile contractuale, sau fiindcă se depășește cu mult termenul de implementare. De aceea, o atenție deosebită trebuie dată comparațiilor cifră cu cifră, ceea se poate face prin încrucișarea tabelelor de date.
Am comparat de asemenea structura veniturilor și cheltuielilor dintr-un an de mijloc al mandatului fiecărui candidat: 2018 pentru Nicolae Robu și 2022 pentru Dominic Fritz. Am ales acești ani relativ neutri, fiindcă 2023 a fost un an special pentru Timișoara, cu cheltuieli atipice pe cultură, din cauza titlului de Capitală Europeană a Culturii. De asemenea, 2021 ar fi fost tot un an atipic, an de pandemie cu cheltuieli dimensionate special pe servicii de sănătate.
Baza de date oferite de Florin Pop pe execuții-bugetare.g4d.ro permite comparații pe județe, primării, consilii județene, după criteriul anilor.
Primarul Robu a cheltuit 1.207.211.554 lei în 2018, (Venituri: 1.211.304.029 lei), din care cele mai mari sume s-au dus spre spitale, aproape jumătate, urmat de finanțarea energiei termice și a transportului în comun. Pentru energia termică au fost alocate aprox. 169.000.000 lei.
În anul următor, suma a fost mult mai mică, de numai 59.000.000 lei. Am menționat această scădere fiindcă a rezultat în anii mandatului început practic în 2021 al lui Dominic Fritz o serie de crize privind furnizarea căldurii și a apei calde pentru peste 50.000 de familii, generate de neplata certificatelor verzi și a datoriilor rostogolite de Robu.
Primarul Fritz a cheltuit 1.911.906.409 lei în 2021 (Venituri:2.453.568.354), o sumă consistentă mergând spre energia termică (datorii și certificate, plus amenzi), peste 282.000.000 lei. De asemenea, au crescut cheltuielile culturale, în pregătirea anului Capitalei culturale europene care urma: 67.000.000 lei față de cât a cheltuit Robu în 2018, 16.000.000 lei.
Acestea sunt câteva exemple de comparații care dau publicului, eventual electoratului, o bună măsură pentru a decide ce e și ce nu e adevărat în susținerile competitorilor politici. Totuși, trebuie precizat de fiecare dată contextul, fiindcă etica jurnalismului de date cere să nu fie căutate acele informații care confirmă o teză, ci invers, datele să fie cele care arată realitatea. Publicul poate vedea aceste date, se poate edifica singur dacă e de interes un anumit aspect al activităților primăriei sau consiliului județean. Descifrarea însă este apanajul jurnaliștilor profesioniști, care recontextualizează cifrele și știu să spună povestea pe înțelesul tuturor.
Există baze de date din care jurnaliștii pot afla la zi achizițiile făcute de instituții și autorități publice, cu mai multe posibilități de verificare, atât pe sicap.ai, data.gov.ro sau, mai sistematizat, pe data.g4d.ro. Se văd aici firmele, sumele, alte informații despre ce cumpără instituțiile din bani publici. România începe să dezvolte baze de date publice, în acord cu transparența cerută guvernelor din Uniunea Europeană.
Extrem de utile sunt bazele de date realizate de Expert Forum, cu acces gratuit, referitoare la finanțarea partidelor (banipartide.ro) care adună date din 2006 până azi. Acolo se văd subvențiile primite de la stat, structura veniturilor și cheltuielilor partidelor, donatorii etc. La acestea se adaugă rapoartele și analizele EFOR care explicitează contextele alegerilor.
Articol publicat în cadrul proiectului „Democrație la pătrat”, finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al SUA. Opiniile, constatările şi concluziile prezentate în această lucrare aparțin autorului/autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
