Irina Bossy-Ghica este stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. A plecat din România când era elevă de liceu și s-a întors după Revoluție. A fost consilier cultural și de cooperare la Ambasada Franței și directoare a Institutului Francez din București. După mulți ani în care s-a străduit să recupereze domeniile familiei de la Ghergani și Florești a început bătălia pentru refacerea și punerea lor în valoare. Astfel că, aici, an de an, organizează evenimente culturale și sportive menite să arate că facem parte din vechea cultură și civilizație a Europei.
În interviul acordat PRESShub, Irina Bossy-Ghica ne dezvăluie cum va arăta evenimentul hipic Karpatia Horse Show, care se desfășoară în zilele de 27-29 septembrie pe domeniile Cantacuzino de la Florești. Explică totodată ce ar putea face România în domeniul diplomației culturale și al patrimoniului pe care-l are.
- Organizați evenimente culturale și sportive pe domeniile Cantacuzino, le gândiți și într-o relație simbolică cu trecutul familiei, vă inspirați din el? Cum vedeți integrarea culturală a României în lumea de astăzi?
Sunt foarte mândră de evenimentele organizate pe Domeniul Cantacuzino împreună cu partenerii mei din Fundația eponimă. Cu atât mai mândră, anul acesta, când am văzut că la Jocurile Olimpice de la Paris probele hipice au fost organizate la Versailles! Nu chiar în fața Trianonului, dar totuși…! Am înțeles deci că ideea noastră de a avea Micul Trianon din Florești ca fundal al concursului complet Karpatia Horse Show este justă. Și acest ecou al culturii franceze pe domeniul nostru este mărturia integrării României în cultura europeană în vremea strămoșilor mei, care s-au luptat ca țara noastră să fie considerată la adevărata ei valoare și ca prestigiul ei să crească pe plan european. Ceea ce astăzi, din păcate, nu se mai știe, nici în România, și cu atât mai puțin în străinătate. De aceea am preluat ștafeta și încercăm să le arătăm tuturor că, în ciuda ravagiilor comunismului și a distrugerilor programate, cultura, arta, esteticul și eleganța sunt în continuare prezente în această țară. Iar ruina Trianonului de la Florești se ridică măreață, ca să ne inspire.
Pe de altă parte, istoria sportului ecvestru în România este strâns legată de familiile din care mă trag, și în special, de familia Cantacuzino.
Stră-străbunicul meu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel care a transformat acest Domeniu într-un paradis, a fost unul din membrii fondatori ai Jockey Clubului român, în 1875, împreună cu celălalt stră-străbunic al meu, Ion Ghica.
Iar clădirea, care mai există și astăzi și în care Jockey clubul și-a reluat activitatea, a fost construită de un alt membru al familiei Cantacuzino, celebrul arhitect G.M. Cantacuzino, care a fost întemnițat ani de zile de comuniști și și-a sfârșit viața fără a-și mai putea revedea vreodată familia, plecată în Anglia în timpul războiului.
- Săptămâna aceasta începe Karpatia Horse Show – singurul eveniment de acest gen din România, pe care îl organizați pe domeniul Cantacuzino de la Florești. De ce ați ales caii, fac parte din istoria familiei sau sunt o slăbiciune a dvs?
După cum vedeți, călăria își are locul în mod natural aici. De când am reintrat în posesia Domeniului, încercăm bineînțeles să programăm evenimente care să se încadreze cu noblețea locului. Dar, deși domeniul de la Florești era un domeniu privat, gândit de strămoșii mei, dar mai ales de stră- străbunicul meu Gheorghe Grigore Cantacuzino, ca un cuib familial în care se regăseau cu copiii și nepoții, noi am vrut să-l deschidem publicului larg și pot spune că evenimentul Karpatia Horse Show este marea noastră realizare. La fel sunt și concertele de muzică clasică sau de jazz pe care am început să le organizăm. Sunt evenimente impecabile și, când văd publicul care se bucură de ele și se plimbă respectuos pe acest domeniu, sunt extrem de emoționată, și sper ca strămoșii mei să fie mândri de ceea ce facem astăzi aici.În ceea ce privește echitația, când am avut ocazia să-l întâlnim pe Mihnea Vîrgolici, în prezent directorul Karpatia Horse Show, un profesionist care cunoaște lumea ecvestră și a dorit să organizeze un asemenea eveniment pe Domeniu, am fost încântată de acest proiect, care se încadrează perfect cu măreția și dimensiunile proprietății! Să nu uităm că o mare parte din cele 150 hectare de parc erau dedicate călăriei și vânătorii, deci caii sunt în elementul lor pe acest Domeniu. Iar noi chiar ne dorim să dezvoltăm activitățile ecvestre pentru ca vizitatorii să se poată bucura pe tot parcursul anului.
- Cum va arăta evenimentul de anul acesta?
Anul acesta se împlinesc zece ani de când am lansat evenimentul, dar nu am ajuns încă la a X-a ediție din cauza pauzei de doi ani care ne-a fost impusă în timpul epidemiei de COVID. La această a IX-a ediție vom avea călăreți de renume din diferite țări europene – unul din ei a concurat și la Jocurile Olimpice – și vom continua concertele în fiecare seară, după probele de călărie. Vom avea ocazia să ascultăm atât soliști și grupuri consacrate, cât și tineri artiști pe care am vrea să-i încurajăm. Astfel, publicul îl va putea aplauda pe Mihail, cunoscut astăzi în lumea întreaga după participarea sa la festivalul de la Glastonbury, din Marea Britanie, dar și grupuri precum Sarmalele Reci, Leoaia sau pe Jazzy Joe. Pentru familii va fi un timp de neuitat, mai ales că vor fi organizate plimbări și peste douăzeci de activități destinate adulților și copiilor.
- Faceți parte din acea categorie de români de care țara lor comunistă s-a lipsit și de care țara post-comunistă se dovedește că are nevoie. Simțiți că România vă solicită experiența și conexiunile dumneavoastră?
Mi-am oferit disponibilitatea – de exemplu pentru pregătirea și desfășurarea activităților din cadrul semestrului iulie-decembrie 2018, când România exersa pentru prima oară Președinția Uniunii Europene, și când, în ciuda experienței pe care o câștigasem lucrând la Președinția franceză a UE în 2000 și 2008 – țara mea nu a manifestat nici un interes să colaboreze cu mine. Și știm cu toții cum s-a desfășurat acea președinție: nimic concret, nici o inițiativă și nici o contribuție notabilă a României nu au fost realizate din punct de vedere politic. Președinția a fost un exercițiu condus de funcționarii de la Reprezentanța permanentă a țării noastre la Bruxelles.
Același lucru l-am experimentat și în încercarea mea de a intra într-un partid politic pentru a aduce experiența și conexiunile mele din guvernul francez sau din domeniul comunicării, unde trecutul meu de jurnalist la BBC și Reuters ar fi putut fi de folos. Dar sper ca totuși alți tineri vor putea câștiga acest gen de experiență și vor putea fi ascultați de clasa politică în viitor. Personal, nu căutam nici gloria, nici puterea. Doream doar să-i fiu utilă țării mele și regret că o carieră ca cea pe care am avut-o în Franța nu a putut fi pusă în slujba și în ajutorul României, pentru a o face să ajungă la egalitate cu celelalte țări postcomuniste – sau chiar să le depășească, având potențialul pe care îl are, atât uman cât și economic.
În cariera mea am servit întotdeauna interesul general, ceea ce nu prea se mai practică în România astăzi.
Astăzi, clasa politică nu lucrează pentru interesul general, pentru interesul cetățenilor, ci pentru ea însăși, și caută exclusiv îmbogățirea.
Între timp, imaginea României se estompează, iar în Europa aproape nici nu se vorbește de țara noastră, care ar trebui să urmeze exemplul Poloniei, astăzi una din principalele țări din UE, ascultată și respectată de toți.
- V-ați întors în România și de atunci reclădiți moștenirea familiei, conace și domenii care au nevoie de multă energie și de resurse serioase. Povestiți-ne despre cum e să fii managerul acestei „întreprinderi”, să purtați povara și bucuria ei.
Nu pot să spun că este o bucurie în a reclădi ruinele lăsate de comunism în locul palatelor și domeniilor familiei mele, care străluceau și erau mândria României când au fost confiscate în mod barbar de către cei care într-un timp record le-au ruinat și lăsat în paragină, neînțelegând că astfel distrugeau istoria noastră. Dar este o datorie de care știu și simt că trebuie să mă achit.
Nu pot lăsa în ruină vestigiile familiilor Ghica și Cantacuzino, care au clădit această țară! Vorbim despre vestigii ruinate de statul român din perioada comunistă, vestigii pe care statul Român de după comunism nu numai că nu ne-a ajutat timp de 30 de ani să le restaurăm, dar, refuzând să ni le retrocedeze, în ciuda legilor care în teorie ne îndreptățeau să cerem acest drept, le-au lăsat într-un abandon și mai crunt, ceea ce a dus la ruinarea lor aproape totală.
După ani de luptă – care încă durează – am obținut ruine și domenii ciopârțite de aviditatea autorităților locale. Atunci, am crezut că măcar fondurile europene ne vor putea ajuta după ce economiile pe care le aveam și pe care le-am consacrat exclusiv restaurărilor, se terminaseră. Nici de aceste resurse nu am putut beneficia, deoarece funcționarii care le gestionează au decis așa, probabil din ordinul autorităților politice.
Din fericire, începând cu anul trecut, Institutul Național al Patrimoniului a înțeles situația gravă în care ne aflăm, eu și atâția alți proprietari de monumente istorice de importantă națională în paragină, și a dedicat, cu sprijinul Ministerului Culturii, acestor monumente ruinate anumite fonduri excepționale oferite de UE în urma crizei provocată de COVID. Și, iată, am reușit să câștigăm două finanțări în urma unui apel lansat anul trecut. Sperăm ca aceste fonduri să continue, să putem prezenta proiecte demne de finanțare și să redăm României aceste domenii atât de speciale.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
