„Când viaţa îţi dă lămâi(e), Squeeze IT şi fă limonadă!” Aceasta pare să fie deviza unui tânăr antreprenor din Iaşi. Sportiv de performanţă, paralizat de la piept în jos în urma unui accident petrecut în urmă cu 11 ani, Andrei Popa a pus pe picioare, din scaunul cu rotile, un business în domeniul publicităţii. În plus, sprijină iniţiative pentru susţinerea persoanelor defavorizate, pledează pentru un Iaşi prietenos cu persoanele cu deficienţe locomotorii, şi speră ca la anul să-şi întemeieze o familie împreună cu logodnica lui, Silvia. Povestea acestuia este una ieşită din comun: despre putere şi curaj.
Cu Andrei m-am întâlnit la o terasă din centrul Iaşului – unul dintre puţinele locuri în care are acces cu scaunul mobil. Era însoţit de asistentul său, Robert, cel care îl ajută să se îmbrace, să treacă obstacolele într-un oraş care nu pare foarte atent cu persoanele care nu se pot deplasa decât în scaun cu rotile, cel care îi oferă ceaşca de cafea, cu pai, ca să poată sorbi. Cu alură şi mentalitate de sportiv, optimist, şi fără acreala pe care ar fi fost îndreptăţit s-o aibă, după necazurile prin care a trecut, fondatorul Squeeze IT a explicat:
“În urmă cu aproximativ 11 ani am avut un accident de sport. Eram sportiv de performanţă, am jucat tenis de câmp opt ani, am fost campion naţional, am câştigat multe trofee. Din păcate, a venit criza din 2008, părinţii nu au mai putut să mă susţină financiar şi a trebuit să mă refugiez în alt sport. M-am apucat de gimnastică acrobatică şi de stand-up comedy. La un spectacol de gimnastică acrobatică, la ultima mişcare, când am intrat în rostogolire, capul l-am dus prea în piept şi a pocnit coloana. Antrenorul m-a ridicat, m-a zguduit, ceea ce nu ar fi trebuit să facă, doctorii m-au operat greşit, mi-au pus nişte plăcuţe refolosite, mi-au prins esofagul între plăcuţe. Nu am mai putut mânca, ei au zis că e ok, până mi s-a umflat gâtul de la infecţie”.
Trei luni mai târziu, Andrei ajungea din nou pe masa de operaţie, de data aceasta într-un spital din Germania. “Nemţii m-au salvat, dar mi-au spus şi că nu ar fi trebuit să fiu mişcat după accident şi că, dacă eram operat în primele 12 ore, ar fi trebuit să fie ok, să merg, să mă mişc. Eu am fost operat după 5 zile. După operaţie, când m-am întors acasă, am dat Bac-ul. Nu m-am înscris la facultate, dar mi-am continuat studiile, eu personal. Am făcut şi un curs la o academie de business şi, relativ recent, am aflat de la un prieten de faptul că noi, persoanele cu dizabilităţi, dacă ne facem o firmă putem să o transformăm în unitate protejată”. Întreaga poveste poate fi citită în Ziarul de Iași.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
